Sfantul Ierarh Dosoftei a vazut lumina zilei in anul 1624, cel mai probabil in orasul Suceava. Dupa 11 ani de pastorire la Roman, in iulie 1671 Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind in conditii vitrege din cauza numeroaselor razboaie dintre turci si poloni. Repunand in functiune tiparnita lui Vasile Lupu de la Iasi, Sfantul Dosoftei a trecut la publicarea primelor carti de slujba traduse in limba romana, fiind cel dintai ierarh moldovean care a pus bazele indelungatului si dificilului proces de patrundere a limbii romane in Biserica, convins ca cel ce graieste in limba (neinteleasa de popor) pre sine se zideaste; iara cela ce spune de-ntales, besearica zidiaste. Departe de tara si cu dorul pastoritilor sai in suflet, Sfantul Dosoftei a trecut la Domnul la 13 decembrie 1693, cu putin timp inainte de implinirea varstei de 70 de ani In ziua de 12 octombrie 2005, in Catedrala mitropolitana din Iasi s-a savarsit, conform traditiei, ultimul parastas al mitropolitului Dosoftei Proclamarea oficiala a canonizarii a avut loc la 14 octombrie, acelasi an.Sfantul Ierarh Dosoftei a vazut lumina zilei in 1624, cel mai probabil in orasul Suceava, intr-o familie de mazili (domnitor sau inalt dregator destituit din functie ori mic boier sau descendent de mic boier), conform marturiei Letopisetului lui Ion Neculce, si se numea din botez Dimitrie. Numele mai putin obisnuite ale parintilor, Leontari (Leontie) Barila si Misira (Maria), i-au determinat pe numerosi istorici si filologi sa sustina originea macedo-romana a lui Dosoftei. Un fapt cert insa este ca o serie de izvoare ale epocii atesta asezarea statornica in Moldova a numeroase rude apropiate ale Sfantului, printre care se numara doi frati (Chiriac si Vasile), o sora, o matusa (Stanca) si un nepot, arhimandritul Pahomie, ce locuia in 1709 la Iasi. E de presupus ca educatia si-a inceput-o la Colegiul Sf. Trei Ierarhi, iar ulterior a studiat limbile greaca, latina, slavona bisericeasca si polona, alaturi de alte discipline umaniste (retorica, poezia), la Şcoala Fratiei ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Lvov (Ucraina). Aici locuia familia Papara, cu care Sfantul se inrudea, iar unul dintre reprezentantii acestei familii, Chiril Papara, a detinut intr-o vreme epitropia Şcolii. Dupa incheierea studiilor s-a reintors in Moldova, retragandu-se la manastirea Probota, unde a fost tuns in monahism in anul 1649. Sporind in blandete, ascultare si rugaciune, el s-a invrednicit a deveni parinte duhovnicesc si egumen al monahilor de acolo, pe care i-a povatuit pe calea nevointelor monahale, in cunoasterea Sf. Scripturi, dezvoltand scoala manastireasca. El si-a inceput aici impresionanta activitate carturareasca, in jurul anului 1650, cu traducerea, intaia oara in romaneste, a Istoriilor lui Herodot, pe care a prefatat-o cu 26 de stihuri ale predosloviei compuse de catre el si careia i-a anexat la final cele 29 de invataturi moral-religioase ale imparatului bizantin Vasile Macedoneanul catre fiul sau, Leon. Preocuparile sale istorice au continuat sa se manifeste si prin cercetarea a numeroase inscriptii din Moldova, a hrisoavelor emise de domnitorii tarii, precum si a cronografelor grecesti, cronicilor rusesti si polone ori a Letopisetului lui Grigorie Ureche. La acestea se adauga si traducerea unor carti cu continut duhovnicesc, precum Patericul grecesc, Mantuirea pacatosilor (de Agapie Landos) sau a unor fragmente din Viata si minunile Sf. Vasile cel Nou. In tara noastra pe ceasta vreme nu este om ca acelaPregatirea si aleasa viata duhovniceasca l-au recomandat pentru slujirea arhiereasca. La inceputul anului 1658 a fost hirotonit episcop de Husi, iar doi ani mai tarziu, in 1660, a fost instalat pe scaunul episcopal al Romanului. In aceasta perioada a legat probabil prieteniile cu Miron Costin si Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care l-a intalnit in 1664 la Iasi, la curtea domnitorului Eustratie Dabija. Tot acum a revizuit traducerea Septuagintei, realizata de spatarul Nicolae Milescu la Constantinopol (1661-1664) si inclusa in Biblia lui Şerban Cantacuzino, tiparita la Bucuresti, in 1688. In jurul anului 1665 a inceput sa lucreze la Psaltirea in versuri si la Viata si petrecerea sfintilor. Dupa 11 ani de pastorire la Roman, in iulie 1671 Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind in conditii vitrege din cauza numeroaselor razboaie dintre turci si poloni. Cu toate acestea, vrednicul ierarh moldovean a produs o vie impresie in randul pastoritilor sai, datorita staturii sale duhovnicesti si intelectuale remarcabile. Drept marturie in acest sens stau cuvintele cronicarului Ion Neculce: Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu), de felul lui. Şi era neam de mazil, preainvatat, multe limbi stia: elineste, latineste, sloveneste si alta adanca carte si invatatura, deplin calugar si cucernic, si bland ca un miel. In tara noastra pe ceasta vreme nu este om ca acela. Sfantul Dosoftei ramane in istoria Bisericii noastre drept modelul exemplar al ierarhului carturar, preocupat de alcatuirea si traducerea cartilor teologice, liturgice si profane, cu caracter istoric si literar. Psaltirea in versuri, un alt fel de VoronetVersificarea Psaltirii a fost incheiata abia dupa intronizarea sa ca mitropolit, lucrarea fiind tiparita in 1673, impreuna cu Preacinstitul Acatist si Paraclis al Preasfintitei Nascatoare de Dumnezeu (tradus din slavona), in tiparnita manastirii rutene din Uniev (Polonia). Aceasta prima opera poetica de mari proportii din literatura romana (8.634 de versuri in peste 500 de pagini) a implicat un efort intelectual deosebit si indelungat din partea Mitropolitului Dosoftei, dupa cum el insusi marturiseste in titlul si prefata lucrarii sale: A fost lucrata cu lunga osteneala, in multi ani, socotita si cercata prin sfintele carti si di-aciia pre versuri intocmita, in cinci ani foarte cu osardie mare. Versificarea Psaltirii, pentru a fi cantata in biserica, a aparut in Occident, in mediul calvin de limba franceza, de unde s-a raspandit apoi in mare parte din Europa, inclusiv in Polonia, unde cea mai reusita si raspandita versiune ii apartine umanistului catolic Jan Kochanowski. E posibil ca, parcurgand aceasta lucrare, Sfantul Dosoftei sa fi fost impulsionat sa versifice Psaltirea in limba romana, dar lucrarea mitropolitului moldav constituie fara indoiala o opera originala, influentata de folclorul romanesc. Ea il arata pe autorul ei drept un veritabil precursor al lui Mihai Eminescu si Tudor Arghezi, constituind pentru literatura si cultura romana, dupa remarca regretatei acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga, ceea ce este Voronetul in pictura. De asemenea, se cuvine sa remarcam ca Psaltirea lui Dosoftei a circulat in toate regiunile locuite de romani, timp de peste doua secole, intrand treptat in cantecele de stea, in colinde si in drama religioasa populara a Vifleimului. Din aceasta perspectiva, nu apare intamplator faptul ca mitropolitul carturar a inclus, la finalul Psalmilor, 18 versuri compuse de cronicarul Miron Costin, referitoare la originea latina si unitatea romanilor. A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor saiŢinand partea polonilor, in februarie 1674, dupa batalia de la Hotin, Dosoftei a fost nevoit sa se refugieze in Polonia impreuna cu domnitorul Ştefan Petriceicu, in scaunul sau fiind numit Teodosie, fost episcop de Radauti si Roman. Revenind in tara in 1675, Sfantul a fost inchis pentru scurta vreme in manastirea Sf. Sava din Iasi, dar eliberat si, recapatand increderea domnului Dumitrascu Cantacuzino, si-a reocupat scaunul in 1675, pastorind neintrerupt pana cand a luat definitiv calea exilului, in 1686.Repunand in functiune tiparnita lui Vasile Lupu de la Iasi, Sfantul Dosoftei a trecut la publicarea primelor carti de slujba traduse in limba romana, fiind cel dintai ierarh moldovean care a pus bazele indelungatului si dificilului proces de patrundere a limbii romane in Biserica, prin inlocuirea slavonei bisericesti. El a cautat sa convinga cle-rul din vremea sa ca savarsirea slujbelor in limba inteleasa si vorbita de credinciosi nu constituie un demers eretic, ci e conforma cu invatatura Sf. Scripturi. Parafrazandu-l pe Apostolul Pavel, Sfantul Dosoftei afirma: Cel ce graieste in limba (neinteleasa de popor) pre sine se zideaste; iara cela ce spune de-ntales, besearica zidiaste.In 1679 a publicat Dumnezeiasca Liturghie (a doua traducere romaneasca, din greaca, a Sfintelor Liturghii, dupa aceea a diaconului Coresi, din 1570), pe care a retiparit-o intr-o editie imbogatita in 1683. In 1680 a aparut Psaltirea de-ntales, cu text bilingv slavo-roman. Adresandu-se patriarhului Ioachim al Moscovei, Mitropolitul Dosoftei i-a cerut sa-i doneze un teasc de tipografie si literele necesare, primind in schimb o intreaga tipografie cu ajutorul careia isi putea implini marele proiect de implementare a limbii romane in cult. Marea pretuire de care se bucura ierarhul moldovean din partea patriarhului rus transpare si din scrisoarea pe care acesta i-a trimis-o odata cu tipografia: A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor sai s...t ca si mai departe de noi a patruns obsteasca lauda pentru a ta urmare in Hristos. s...t Am aflat stralucita ta evlavie catre Domnul Dumnezeu si ravna cea dumnezeiasca si fierbinte ce o ai in lucrurile tale ortodoxe si sincera ta ingrijire pentru turma incredintata Ţie. Sfintii romani necatatiIn 1681, din teascurile noii tipografii instalate la Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iasi a iesit Molitavnicul de-ntales, care cuprindea dupa prefata un Poem cronologic despre domnii Moldovei, in 136 de versuri, cea dintai lucrare romaneasca cu caracter istoric tiparita. Acest poem a fost reeditat in 1683 in Parimiile de peste an, lucrare in care a inclus si 33 de versuri in latina, romana si poloneza, continand profetiile sibilei Eritreea referitoare la Nasterea Mantuitorului. In acelasi an, mitropolitul a editat, se pare, si un Octoih.O alta opera monumentala tiparita de catre Sfantul Dosoftei intre 1682-1686 a fost Viata si petrecerea Svintilor, in 4 volume, o traducere din numeroase izvoare grecesti si medio-slave, pe parcursul a 25 de ani, dupa cum marturiseste insusi autorul. Lucrarea cuprindea informatii referitoare la viata Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli, extrase din scrierile apocrife, precum si vieti de sfinti mucenici, cuviosi etc. Trebuie semnalat si faptul ca autorul a inclus si vietile unora dintre sfintii romani nevoitori in manastirile din Moldova, dintre care pe multi i-a intalnit personal in peregrinarile prin manastirile si sihastriile de pe parcursul mitropoliei sale: Dar tocmai si din romani sunt multi care am vazut viata si traiul lor, dar nu s-au catat, fara numai Daniil de Voronet si Rafail de Agapia; am sarutat si sfintele lor moaste s...t Apucat-am in zilele noastre parintii inalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca. Parintele Chiriac de Beserecani, gol si ticalosit in munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlau, Epifanie de Voronet, Partenie de Agapia. Dara Ioan de Rasca, arhiepiscopul acel svant si minunat, Inochentie de Pobrata si Istatie!. Ca si Psaltirea in versuri, si aceasta scriere a circulat in toate cele trei tari romane, contribuind la cultivarea placerii de a citi, a evlaviei crestine, la intarirea constiintei nationale si, nu in ultimul rand, la imbogatirea vocabularului limbii romane, prin imprumutarea unor termeni din greaca si latina. Patimesc in mizerie cu servitorii care sunt langa racla Sfantului Ioan cel NouTrimis in 1684 de catre domnitorul Ştefan Petriceicu, reintors pe tron pentru scurt timp, intr-o misiune diplomatica antiotomana la curtea tarilor Rusiei, Mitropolitul Dosoftei a fost nevoit sa se opreasca la Kiev din cauza unei epidemii de ciuma si a vizitat aici vestita Lavra a Pesterilor. Instabilitatea politica din Moldova, schimbarile frecvente de domnitori, determinate de nesfarsitele conflicte armate dintre Polonia si Imperiul Otoman, au marcat in mod dureros ultimii ani ai vietii Sfantului Dosoftei. Intrat in fruntea unei mari armate in Moldova, in 1686, spre a-l atrage impotriva turcilor pe Constantin Cantemir Voda, regele polon Jan Sobieski a pradat cetatea Iasilor, retragandu-se in patria sa cu tezaurul si arhiva Mitropoliei si impreuna cu Mitropolitul Dosoftei. Dimitrie Cantemir descrie astfel tristul eveniment: Polonii au pradat si vasele sfinte si moastele Sfantului Ioan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Şi alte odoare de argint si de aur le-au luat cu sine si impreuna cu ele pe insus mitropolitul care mustra fatis fapta nelegiuita a ostasilor si se ruga de indurare. Insotit de cativa monahi, Sfantul a fost nevoit sa se stabileasca in cetatea Stryi, de langa Zolkiew (azi Nesterov, Ucraina), pastorind mica comunitate de romani refugiati in Polonia. Confruntat cu lipsuri mari, mitropolitul pribeag a cerut ajutorul tarilor Rusiei Ioan si Petru si al patriarhului Ioachim al Moscovei, de la care a primit unele ajutoare banesti. Potoliti, scrie Dosoftei, furtuna mizeriei noastre, astamparati sufletul ce se chinuieste si adapati sufletul insetosat, care pribegeste acum al patrulea an din eparhia mea. Patimesc in mizerie cu servitorii care sunt langa racla Sfantului Ioan cel Nou, nadajduind mantuirea lui Dumnezeu, ca sa ma intorc si sa ma infatisez inaintea fetei lui Dumnezeu, in Mitropolia dorita a Sucevei.Evlavia sa deosebita fata de moastele Sfantul Ioan cel Nou iesise la iveala inca de pe vremea cand pastorea in Moldova, prin stramutarea lor in Catedrala mitropolitana de la Iasi, si scoaterea lor in procesiune la vremuri de restriste, prilej cu care se savarseau nenumarate semne si minuni. Primul nostru poet nationalDesi a fost rechemat staruitor inapoi in tara cu moastele Sfantul Ioan de catre domnitorul Constantin Cantemir, Sfantul a refuzat sau nu a fost lasat sa dea curs acestei chemari. Drept urmare, a fost depus din scaun si anatemizat de catre patriarhul Constantinopolului, in 1688, anatema ridicata abia dupa moartea lui. Cantemir-Voda, scrie cronicarul Ion Neculce, sa maniese pe cel mitropolit si-i facusa afurisanie de la patrierhi. Dar nemic de dansul nu s-a atins, ca zic oamenii ca-i sfant.Greutatile exilului au mai fost indulcite de prolifica activitate carturareasca desfasurata acolo. A revizuit Poemul despre domnii Moldovei, completandu-l cu 79 de versuri pana la Constantin Cantemir si anexandu-i o nota de 26 de randuri in care demonstra continuitatea populatiei daco-romane in teritoriile de la nord de Dunare, abandonate de administratia romana. Mitropolitul a tradus din neogreaca masivul Cronograf al lui Matei Cigalas si drama Erofili, compusa de poetul cretan Gheorghe Horatzis la inceputul secolului al XVII-lea, ce constituie prima creatie dramatica din literatura universala tradusa in limba romana. Demne de remarcat sunt si numeroasele traduceri patristice realizate de Sfantul Dosoftei in aceasta perioada a exilului. A inceput traducerea in romaneste a Dogmaticii Sfantului Ioan Damaschin (patru capitole din prima carte). In contextul disputelor teologice din sanul Bisericii Ortodoxe Ruse in acea vreme, vrednicul ierarh moldovean a aplanat schisma ce se anunta intre mitropolitul Vasile Iasinski al Kievului si patriarhul Ioachim al Moscovei, traducand din neogreaca in slavo-rusa numeroase scrieri patristice cu caracter dogmatic si liturgic, referitoare la prefacerea Darurilor euharistice. Traducerile se pastreaza, in original si copii, in fosta Biblioteca sinodala din Moscova si in fosta biblioteca a Catedralei Sf. Sofia din Kiev. Pot fi enumerate in acest sens urmatoarele lucrari: 12 Epistole ale Sf. Ignatie Teoforul, Constitutiile Apostolice, Istoria bisericeasca si Vedenia tainica (comentariu liturgic) ale Sf. Gherman al Constantinopolului, Dialog impotriva ereziilor si despre credinta noastra a Sf. Simeon al Tesalonicului, Margaritare (culegere de 40 de cuvantari ale unor Sfinti Parinti, cu precadere ale Sf. Ioan Gura de Aur). In 1693, Mitropolitul Dosoftei a alcatuit el insusi o antologie de texte patristice si liturgice (din Sf. Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul si Anastasie Sinaitul) intitulata Despre prefacerea Sfintelor Taine, pe care a oferit-o tarilor Ioan si Petru ai Rusiei.Departe de tara si cu dorul pastoritilor sai in suflet, Sfantul Dosoftei a trecut la Domnul pe 13 decembrie 1693, cu putin timp inainte de implinirea varstei de 70 de ani. A fost inmormantat la Biserica Nasterea Domnului din Zolkiew. Cu limba de moarte i-a poruncit unuia dintre monahii ce au vegheat la capataiul sau sa nu paraseasca racla cu moastele Sfantului Ioan cel Nou. Aceasta s-a intors in Moldova abia un secol mai tarziu, in 1783, arhiva Mitropoliei pierzandu-se insa definitiv.Mitropolitul Dosoftei este, potrivit pr. prof. M. Pacurariu, cel mai de seama cunoscator al literaturii patristice si postpatristice din intreaga cultura romaneasca veche s...t, primul nostru poet national, primul versificator al Psaltirii in intreg Rasaritul ortodox, primul traducator din literatura dramatica universala, al unor lucrari istorice in romaneste, primul traducator al cartilor de slujba in romaneste din Moldova, s...t si care a avut un aport pretios in procesul de formare a limbii literare romanesti. Initiativa sa privind introducerea limbii romane in cultul bisericesc a fost reluata mai tarziu in Ţara Romaneasca de Sfantul Ierarh Antim Ivireanul. Canonizarea Mitropolitului DosofteiMitropolia Moldovei si Bucovinei a demarat in toamna anului 2004 etapele preliminare privind canonizarea Mitropolitului Dosoftei: a intocmit Slujbele Vecerniei, Utreniei si Acatistul Mitropolitului Dosoftei, a elaborat si publicat studiul cu argumente pentru canonizare, toate acestea fiind aprobate de Sinodul Mitropolitan in sedinta sa din 10 iunie 2005. La propunerea acestuia, Sfantul Sinod al BOR, in sedinta din data de 5-6 iulie 2005, a aprobat canonizarea Mitropolitului Dosoftei ca sfant ierarh cu cinstire generala, avand data de praznuire anuala la 13 decembrie, precum si inscrierea sa in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu cruce neagra, simpla, ca sfant cu polieleu, inaintea Sfintilor Mari Mucenici Eustratie, Auxentie si Evghenie. Intreg acest demers a avut in vedere, dupa cum mentioneaza chiar Tomos-ul oficial de canonizare, viata pilduitoare a invatatului Ierarh Dosoftei, evlavia sa calugareasca si intelepciunea sa sfanta, in talcuirea cuvantului lui Dumnezeu, pentru luminarea slujitorilor sfintelor altare si a poporului credincios, precum si pastrarea dreptei credinte.In ziua de 12 octombrie 2005, in Catedrala mitropolitana din Iasi s-a savarsit, conform traditiei, ultimul parastas al Mitropolitului Dosoftei. Pe 13 octombrie a fost savarsita slujba de resfintire a Casei Dosoftei din Iasi, de catre Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu Inalt Preasfintitul Mitropolit Daniel si Inalt Preasfintitul Panteleimon de Veria, Nausa si Kampania. Proclamarea oficiala a canonizarii a avut loc pe 14 octombrie, in Catedrala mitropoliana din Iasi, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiata de catre PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa si Kampania, alaturi de alti numerosi ierarhi din Sinodul Bisericii noastre. (articol publicat in Ziarul Lumina din data de 14 decembrie 2008, semnat de Ştefan Ionescu Berechet)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 920

Id: 33450

Data: Aug 30, 2013

Imagine: