Desfiintata in doua randuri, afectata de cutremure si furtuni, de furia si de nebunia timpurilor istorice, Manastirea Bascovele - ctitorie a Cantacuzinilor si una dintre vetrele monahale importante ale Argesului, din nefericire prea putin cunoscuta - a reusit si reuseste de ceva mai bine de trei veacuri sa infrunte toate incercarile potrivnice, stand marturie temeinica pentru credinta si ravna locuitorilor din aceasta parte de tara, pentru iubirea lor fata de Domnul nostru Iisus Hristos si fata de Biserica Sa. O poarta mica, o alee ingusta si un zid inalt pe care vremea a asternut o patura deasa de iedera verde; cativa brazi care iti lasa impresia ca nici cel mai puternic vant nu i-ar putea dobori si doi-trei magnolii mici care se pregatesc sa isi arate soarelui primele lor flori vesele si pline de viata, facand zidurile si batranul turn- clopotnita sa zambeasca usor, cu intelepciunea celor ce au vazut atatea vremuri si atatia oameni petrecandu-se sub privirile lor: curtea Manastirii Bascovele din judetul Arges. O curte ingusta, dar foarte primitoare, asa cum sunt curtile bunicilor nostri, care isi pastreaza aerul cald si binevoitor chiar si dupa ce aceia care le-au locuit au plecat de multa vreme spre lacasurile ceresti... In mijlocul acestei curti te intampina smerit o biserica micuta, care parca zambeste in bataia lina a razelor soarelui, fagaduindu-le celor care ii trec pragul ca se vor intalni cu harul lui Dumnezeu inlauntrul ei, cu acel har care ii uneste pe oamenii dintotdeauna ce au marturisit aceeasi credinta. De indata ce vezi astfel de lacasuri sfinte, iti dai seama ca trebuie cu orice pret ocrotite si ingrijite, astfel incat si copiii, si stramosii nostri sa se bucure de ele.Vel comisul Şerban, vrednic purtator al numelui CantacuzinilorIstoria Manastirii de maici Bascovele a inceput cu 316 ani in urma, fiind zidita in vremea domniei lui Constantin Brancoveanul (1688-1714) de catre vel comisul Şerban Cantacuzino. Despre acest vel comis izvoarele istorice consemneaza ca a fost unul dintre marii dregatori ai Ţarii Romanesti in ultimul deceniu al veacului al XVII-lea si primul deceniu al secolului urmator; a ocupat dregatoriile de mare comis, mare paharnic si mare vornic. Contemporan cu el, banul Mihai Cantacuzino, il caracteriza in urmatorii termeni: 'Numitul Şerban, in vremea lui Constantin Brancoveanul Voievod, a fost un mare vornic si un om prea strasnic si cu minte. Cat a trait el, nimeni nu a indraznit sa puna zavistie intre Brancoveanu si Cantacuzini, fiindca si unchii lui, Constantin stolnicul si Mihai spatarul, nu ieseau din cuvintele lui. Iar dupa ce a murit el, la anul curand dupa aceasta, a intrat vrajba intre Brancoveanu si intre Cantacuzini. Acest vornic Şerban a innoit, prefacand din temelie, manastirea stramosului sau, Comana, dupa cum astazi se vede si, neavand din trupul sau clironomi (mostenitori, n.n.), a inzestrat aceasta manastire cu multe mosii si vii, unde dupa moartea lui s-a ingropat tatal sau, Draghici spatarul.' El s-a aratat a fi un vrednic purtator al numelui Cantacuzinilor, mijlocitor al pacii si intelegerii in sanul familiei si al poporului sau si mult rugator catre Domnul Dumnezeu prin lacasurile pe care I le-a inchinat, nici o incercare a vietii neputandu-l impiedica de la gandul sau cel bun. Ca si ceilalti Cantacuzini, vel comisul Şerban a avut o viata plina de incercari, nefiind deloc crutat de vremuri, dar acestea nu l-au facut sa uite de Dumnezeu: 'O grea incercare a fost pentru el faptul ca, pana la 50 de ani, nu a reusit sa aiba urmasi, desi isi dorea foarte mult acest lucru, insa pana la urma, prin rugaciuni intense i s-a implinit dorinta de a avea un copil. La putin timp dupa aceea, a primit o lovitura, pentru ca i-a murit sotia, apoi si copilul. A ramas astfel vaduv, insa nu a disperat', ne relateaza parintele ieromonah Chesarie Movila, preotul si duhovnicul Manastirii Bascovele. De aceasta imprejurare dificila din viata ctitorului se leaga si intemeierea manastirii.Plinirea fagaduintelor - semn de credinta si nadejde in DumnezeuDesi a zidit si a ajutat multe lacasuri sfinte, ctitoria de suflet a vel comisului Şerban Cantacuzino a fost Bascovele. O lasam pe maica stareta, Camelia Cecilia Moldoveanu, sa ne relateze povestea nasterii acestui sfant lacas de inchinaciune: 'Manastirea noastra a luat fiinta in urma unei promisiuni pe care a facut-o Şerban impreuna cu sotia sa, Maria: ei au promis Bunului Dumnezeu ca, daca le va darui un mostenitor, vor zidi o biserica sau o manastire. Dorinta li s-a implinit, Doamna Maria ramanand insarcinata, dar la nastere ea a murit. Ramas singur cu fetita sa, domnitorul a uitat de promisiunea pe care o facuse, insa cand si-a pierdut si fiica pe cand aceasta avea abia trei anisori si-a dat seama ca Bunul Dumnezeu l-a pedepsit si l-a lipsit de cele doua bucurii si de ceea ce i-a daruit in urma promisiunii dansului si a sotiei sale. Mergand odata spre Valcea, a ajuns pe locul viitoarei manastiri, care pe atunci nu era decat un pisc impadurit cu stejari - de unde si denumirea de 'Bascovele', care inseamna 'pisc impadurit cu stejari' - un loc retras, nefiind sate prin imprejurimi; s-a gandit ca acesta este locul potrivit unde isi poate implini fagaduinta facuta fata de Dumnezeu cu cativa ani mai inainte, aceea de a zidi o manastire'.In cateva luni ale anului 1695 gandul lui a fost implinit, ridicandu-se o biserica cu hramul 'Intrarea in biserica a Maicii Domnului'; astfel isi arata comisul credinta in Dumnezeu si nadejdea in iertarea pacatelor sale si ale celor dragi ai sai. De altfel, el face o deosebita marturisire a credintei sale intr-o frumoasa pisanie, un adevarat document de suflet (dincolo de valoarea sa istorica de necontestat). In aceasta, ctitorul spune, printre altele: 'Iara eu, ca un nevrednic ce am fostu de binele acesta si nemultamitori, ratacit intru nenumarate pecate, nu numai bucuria nasterii mi s-au luat denaintea ochilor, ci dupa nastere, intaiu de sotia mea moartea m-au lipsit, apoi de copila. De care, lauda si multumita Cerescului Imparat si Preaslavitei Maicii Sale i-am dat, nimic zaticnindu-ma din fagaduiala ce am pus mai inainte, ci cu multa osardie m-am nevoit a o savarsi eu, robul lui Dumnezeu, Şarban Cantacuzino, vel comisu (...)n unde dar vericine ar adauge macar o caramida, sau cu orice intru intarirea manastirii, sa fie ctitor tocmai ca si noi, avand vecinica pomenire...''Ma simt un om implinit la Bascovele!'Manastirea Bascovele a fost a doua manastire cu viata de obste pentru calugarite din Eparhia Argesului. A avut stranse legaturi cu manastirile de monahii din partile Valcii, Dintr-un Lemn, Surpatele si Horezu. Pe la 1770, manastirea avea cam 70 de vietuitoare, jumatate dintre acestea fiind schivnice, ceea ce reprezinta un numar foarte mare pentru o zona restransa ca aceasta, in care mai erau si alte manastiri: Cotmeana si Tutana - era un fel de 'triunghi al rugaciunii'. Manastirea Bascovele are o legatura stransa cu Manastirea Cotmeana, pentru ca multa vreme neavand un preot slujitor veneau si slujeau preotii de la Cotmeana, pana la inceputul secolului al XIX-lea, cand manastirea a inceput sa aiba preotul ei permanent, cum are si astazi, in persoana parintelui Chesarie Movila.De loc din partile Neamtului, acesta a fost tuns in monahism la 20 de ani, in 1990, si apoi a fost hirotonit preot la Manastirea Negru-Voda din Campulung Muscel, avandu-l ca indrumator si parinte duhovnicesc pe arhimandritul Vichentie Punguta (actualmente duhovnic la Manastirea Robaia). In 1995, a fost numit egumen la Schitul Ciocanu, ca in 1998 sa mearga la Frasinei. Apoi, timp de doi ani, parintele Chesarie a fost numit duhovnic al elevilor seminaristi de la Manastirea Cernica, unde a fost si profesor de Noul Testament, iar din 2002 a revenit pe meleaguri argesene, la Manastirea Bascovele. De atunci, s-a alaturat eforturilor maicii starete de a da un suflu nou vietii monahale si a restaura ansamblul manastiresc de aici.Parintele Chesarie ne spune ca 'a fi preot duhovnic la o manastire de maici este un lucru aparte si special; viata monahala in sine este deosebita, dar manastirile de maici au un specific al lor. Este greu, pentru ca in viata monahala vin oameni care voiesc sa ajunga la limanul mantuirii: unii reusesc, altii nu, unii se zbuciuma, altii isi gasesc linistea si pacea, si a-i aduce pe toti la un numitor comun este dificil, acest lucru neputand sa-l faca decat Bunul Dumnezeu'. Parintele se simte un om implinit la Bascovele, pentru ca, obstea fiind foarte mica, se reuseste pastrarea unui echilibru al vietii monahale, cu principiul sau de baza: 'Roaga-te si munceste!', cu rugaciune in biserica sau in micul paraclis care a fost amenajat pentru a sluji in el cat timp biserica este in restaurare, cu un program cam de opt ore pe zi de rugaciune, opt sau chiar mai multe ore de munca si restul pentru celelalte activitati si pentru putina odihna necesara trupului.In fata incercarilor istorieiTrebuie sa spunem ca viata monahala de la Bascovele nu a fost perturbata de nimic pana la secularizarea averilor manastiresti facuta de Cuza, cand manastirea a avut de suferit, pierzand aproape toate mijloacele de trai, astfel incat pe la anul 1883, fiind si foarte putine vietuitoare, ea a fost desfiintata, iar biserica a fost transformata in biserica parohiala pentru satul care se infiripase in jurul manastirii. Pana la aceste evenimente mai aflam ca in 1835, in urma unui cutremur, biserica s-a ruinat, fiind refacuta dupa opt ani cu sprijinul unui crestin binevoitor, Ştefu Nicolau, 'din neam grec', si al sotiei sale Paraschiva, originara din orasul Pitesti (dupa cum consemneaza pisania din 1843); cu acest prilej s-au mai adaugat si doua hramuri, tot in cinstea Maicii Domnului, Nasterea si Adormirea.In anul 1932, manastirea se redeschide la hotararea episcopului eparhiot (al Argesului) de atunci, Nichita Duma (†1936), care a adus aici trei maici de la Varatec, pe una dintre ele, Veniamina Gheorghiu, randuind-o stareta. 'Aceste maici - ne relateaza cu admiratie fata de munca inaintaselor sale maica stareta Iustina Gheorghe - au inceput lucrarile de restaurare, pentru ca starea chiliilor indeosebi, dar si a celorlalte cladiri era jalnica; pentru o buna perioada de timp maicile au trebuit sa doarma in turnul-clopotnita, pe un brat de fan, iar iarna, dupa ce faceau focul la soba, dormeau pe vatra acesteia. Dar au muncit cu dragoste fata de Dumnezeu si fata de lacasul care le-a fost incredintat spre ingrijire, astfel incat pe la 1950 totul era refacut: pictura, reconsolidarea bisericii si chiliile, carora li s-a mai adaugat si alte corpuri'. Ocupatiile maicilor din aceasta manastire au fost lucrul covoarelor, tesutul, croitoria de vesminte si haine calugaresti.'Stau cu Psaltirea in mana si citesc toata ziua, pana o veni ziua de plecare...'Maica Pelaghia Furduiu, 91 de ani, din Cugir, este una dintre maicile care au prins acea perioada de inflorire a manastirii (perioada care nu avea sa tina mai mult de un deceniu), dar si marea incercare care a constituit-o pentru intreg monahismul romanesc anul 1959 cu decretul de desfiintare a multe manastiri. Pe maica Pelaghia nu greutatile vietii au indemnat-o sa plece la manastire, ci o puternica chemare launtrica, o hotarare si constiinta nezdruncinata ca acesta este drumul pe care trebuie sa apuce. Maica spune ca de drag a venit la manastire si ca este multumita sufleteste pentru viata pe care a petrecut-o in manastire, desi la inceput conditiile erau mai grele decat sunt acum. 'Dumnezeu si Maica Domnului m-au adus la manastire si m-au facut sa renunt la lumea asta. (...) M-am hotarat deodata sa plec de tot la manastire (aveam o ruda care plecase mai inainte), desi ii lasam pe cei cativa frati mai mici, de care aveam si eu grija, acasa cu parintii - insa Dumnezeu a avut grija de ei si le-a randuit frumos vietile tuturor. La manastire lucram la padure, la atelierul de croitorie, pentru ca trebuia sa ne agonisim ale traiului, fiind ceva mai greu decat acum. Imi pare rau ca am imbatranit si nu mai pot sa fac si eu nimic, nu mai pot sa ajut. Stau cu asta (cu Psaltirea, (n. n.) in mana si citesc toata ziua, pana o veni ziua de plecare...' Dupa decretul din 1959, biserica manastirii a revenit parohiei satului, iar in chiliile abia resfintite si refacute a luat fiinta un asezamant de tratarea persoanelor cu dizabilitati mentale si fizice, dar responsabilii acestuia nu s-au ingrijit de pastrarea in bune conditii a locului, netinand seama ca acesta era un loc sfant, care nu trebuie nesocotit si necinstit. In anul 1991, maicile care au fost date afara au revenit; unele nici macar nu au plecat prea departe, ci au ramas in sat (una dintre ele a fost maica Pelaghia), unde au stat intr-o casa cu chirie, si au lucrat la azil ca bucatarese, pentru ca nu au vrut sa se desparta de biserica, de casa lor. 'Maica Pelaghia are 91 de ani - ne-o prezinta cu dragoste maica stareta; a venit la manastire cand avea 20 de ani, iar cand s-a desfiintat manastirea avea 40. Din momentul desfiintarii, ea a ramas aici, desi nu este originara din aceste parti, ci din Ardeal. Anul 1991 le-a adus ei si celeilalte maici care au ramas in sat bucuria reinfiintarii manastirii printr-o decizie patriarhala. Numai ca azilul nu s-a mutat din spatiul manastirii, maicile nevand puterea fizica si financiara sa faca acest lucru, fiind si putine, si batrane; au obtinut doar trei camere din fostul lor complex manastiresc'.Munca si rugaciuneIn 2003, cand a venit aici actuala maica stareta, a inceput lupta pentru redobandirea drepturilor manastirii, care in 2005 reuseste sa isi recupereze chiliile si celelalte proprietati. In anul 2009 s-au demarat lucrarile de restaurare a bisericii: s-au facut subzidirea bisericii si canalul dren, pentru a inlatura apa care se strange la temelie, pentru ca este un loc cu foarte multa apa; dar mai este inca de lucru si ajutorul oricui este bine-venit. In ceea ce priveste slujbele, aici se savarseste aproape zilnic Sfanta Liturghie; dimineata, la ora 6:00, se savarseste slujba Acatistului, urmat de Ceasuri si Sfanta Liturghie, iar la ora 17:00, Vecernia, Utrenia si Pavecernita mica cu Canonul Maicii Domnului; duminica si in sarbatori, intrucat biserica manastirii a ramas si biserica pentru parohie, slujba Utreniei urmata de Sfanta Liturghie se incepe la ora 9:00, pentru ca satenii vor sa participe si ei la slujbe. Maica stareta este cea care canta si citeste la strana.Manastirea Bascovele ne intareste convingerea ca exista unele lacasuri care se 'incapataneaza' sa reziste probei timpului si intamplarilor potrivnice ale istoriei. Acest lucru nu indica faptul ca ar avea ele in sine o putere de rezistenta, ci ca sunt ocrotite de Dumnezeu si de sfintii lor patroni, pentru iubirea lor fata de aceste lacasuri care le-au fost inchinate si fata de cei care le-au intemeiat si s-au ingrijit de ele.Manastirea este situata in comuna Cotmeana, sat Ursoaia, judetul Arges, la 33 km N-V de Pitesti si 48 km S-E de Ramnicu Valcea pe DE Pitesti - Ramnicu Valcea.Cei care vor sa contribuie la restaurarea manastirii o pot face prin depuneri in contul Manastirii Bascovele, cu numarul RO 77 RNCB 0022047251910001, deschis la BCR Pitesti.(Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 5 iunie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1128

Id: 14212

Data: Jun 5, 2011

Imagine: