Privit in mentalitatea modernista ca o insula izolata si autosuficienta, omul in sine se ascunde privirilor scrutatoare ale cercetatorului. Penduland intre individ si persoana, intre o cunoastere reductionista si una integratoare, cel aflat in cautarea adevarului despre om nu poate ajunge decat la concluzia crestina ca omul este un nucleu relational cu semenii si cu Divinitatea.Intr-una din meditatiile sale din iarna anului 1623, cu ocazia unei boli grave, scriitorul englez John Donne afirma: Nimeni nu este o insula de sine statatoare; fiecare om este o parte a Continentului (textul il va publica un an mai tarziu sub titlul Cuvinte de devotiune in circumstante vitrege). Boala provocase in el un fel de revolutie copernicana: se descopera pe sine ca locuitor al unei bucatele a Continentului, afectat de tot ceea ce se petrece acolo; treisprezece ani mai devreme, intr-o scrisoare adresata lui Sir Henry Goodyear, el nega ca ar fi preocupat prea mult de ceea ce li se intampla celorlalti. Dovada bolii il va determina sa se recunoasca partener al tuturor fiintelor umane, bucatica (parcela, parte) a Continentului (pentru un englez, Continentul desemneaza Europa continentala, ei avand o constiinta insulara foarte puternica), parcela de continent - traducere, sigur, mai putin literala, insa fidela spiritului expresiei si mai apropiata de cum intele-gem noi umanitatea universala. Etimologic, continent inseamna ceea ce tine impreuna. A spune ca fiecare persoana este o bucatica de continent inseamna a zice ca misterul persoanei nu poate fi atins sau apropiat decat cu conditia de a nu reduce persoana la dimensiunea sa individuala. Aceasta lamurire conduce la luarea unei pozitii critice fata de individualismul si psihologia izvorate din modernitate.Individ-persoana. DefinitiiPentru a intelege misterul persoanei, este important sa precizam, mai intai, prin ce se distinge termenul persoana de acela de individ. Cand folosim intr-un enunt cei doi termeni, putem constata ca persoana im-plica in special o luare in considerare mai globala a capacitatii relationale implicata de enunt, in vreme ce individul presupune o privire mai distanta, mai putin angajata din partea locutorului. Aceasta nuanta este foarte bine sesizata de catre Henri Piéron in Vocabularul sau de psihologie: O fiinta vie, in independenta sa biologica, este desemnata drept individ, fie ca este vorba despre un om sau despre un animal. Considerat in societatea umana, individul este o persoana (Vocabulaire de la Psychologie, IV-čme édition, P.U.F., Paris, 1968, p. 216). A spune despre o fiinta umana ca este un «individ» inseamna a sublinia faptul ca ea constituie o entitate avand propria sa coerenta. Termenul «individ» sesizeaza capacitatea fiintei umane de a constitui o unitate care poate fi numarata. Termenul persoana depaseste acest spatiu si se refera la capacitatea de relationare (Pierre Yves Brandt, L'Identité de Jésus et l'identité de son disciple: le récit de la Transfiguration comme clef de lecture de l'evangile de Marc, Université de Genčve: Faculté Autonome de Théologie Protestante, 2001, pp. 46-47).Persoana umana dupa chipul si asemanarea lui DumnezeuIn teologie, fiinta umana este considerata ca fiind creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26). Daca fiinta umana este o persoana, atunci ea este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si, mai exact, intr-o perspectiva trinitara, dupa chipul si asemanarea celor trei Persoane divine. Astfel, pentru a putea spune cate ceva despre misterul si dimensiunile persoanei umane, ar trebui sa se poata spune cate ceva despre misterul si dimensiunile Persoanelor divine. Dar cine ar putea risca sa vrea sa patrunda si sa sondeze misterul lui Dumnezeu?Sfantul Ioan Gura de Aur era constient de acest lucru atunci cand rostea Omiliile sale cu privire la incomprehensibilitatea lui Dumnezeu: Fiinta divina este inaccesibila cunoasterii omului. Sfantul dezvolta mai multe argumente pentru a arata ca taina lui Dumnezeu depaseste la infinit ceea ce poate cuprinde si sesiza capacitatea de intelegere a omului. Dar nici taina lumii nevazute nu este accesibila fiintei umane; la fel stau lucrurile si cu fiinta ingerilor si cu sufletul nostru insusi (psyché), considerat si el ca apartinand lumii nevazute.In prelungirea acestor reflectii, ar trebui sa spunem, mai intai, ca despre Persoanele divine nu putem cunoaste absolut nimic prin propriile noastre eforturi; ceea ce nu inseamna ca Dumnezeu ne ramane in mod definitiv si absolut necunoscut. Caci, din momentul in care, din proprie vointa, El alege sa ni Se reveleze, putem avea acces la tot ceea ce El ne face capabili sa cunoastem. Astfel, cand citim Sfintele Scripturi, aflam despre purtarea de grija pe care o are Dumnezeu fata de creatia Sa. Apoi despre faptul ca Dumnezeu Şi-a re-velat chipul Sau in Iisus Hristos; descoperim astfel ca Dumnezeu este un Dumnezeu al relatiei. Intregul efort teologic al primelor sinoade ecumenice nu va face decat sa aprofundeze ceea ce s-a dat cunoasterii prin ve-nirea lui Iisus Hristos: relatia de iubire care Ii uneste pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh.Daca reluam acum afirmatia de baza ca fiinta umana este creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, am putea extrage din aceasta urmatoarele doua concluzii: mai intai, ca nu puteam cunoaste nimic despre misterul si dimensiunile persoanei umane daca nu ne-ar fi fost revelat; apoi, ca ceea ce constituie valoarea personala a unui individ uman este capacitatea de a fi in relatie cu alti oameni si, mai exact, in relatie de iu-bire cu acesti altii.Experienta Sfantului Siluan AtonitulToti oamenii isi apartin unii altora, sunt bucatele/parcele ale unui singur si aceluiasi continent. Delimitati, dar nu cu totul separati. Pentru a ajunge la constiinta ca nimeni nu este o insula, John Donne a trebuit sa vada dincolo de aparente. Relevanta este insa experienta Sfantului Siluan Atonitul, care s-a dedicat rugaciunii pentru lumea intreaga; el a dobandit aceasta experienta nu in urma unei boli, ci printr-o mare criza existentia-la, la capatul careia a ajuns sa spuna: Omul care Il poarta in sine pe Sfantul Duh, chiar daca nu in intregime, sufera zi si noapte pentru toti oamenii; i-nima sa este plina de mila si compasiune pentru fiecare creatura a lui Dumnezeu si mai ales pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu ori i Se impotrivesc si care, din aceas-ta pricina, vor merge in focul chinurilor. El se roaga pentru ei zi si noapte, mai mult decat pentru sine insusi, ca toti sa se pocaiasca si sa-L cunoasca pe Domnul.Tot prin aceasta experienta, Sfantul Siluan ajunge sa se pocaiasca pentru toate fiintele umane: se stie membru al aceleiasi umanitati impreuna cu toti oamenii, menit impreuna cu acestia sa implineasca greaua sar-cina de a lasa viata divina sa patrunda lumea si sa realizeze in ea lucrarea Sa mantuitoare.Facem toti parte din acest pamant, din uscatul care a fost despartit de ape (potrivit cartii Genezei). Insa acest pamant este despartit in mai multe continente care se pare ca plutesc in deriva unul fata de celelalte. Toti suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu, insa nu alegem toti sa devenim dupa asemanarea lui Dumnezeu. Fiecare persoana este o bucatica a continentului chipului lui Dumnezeu, insa, in zilele noastre, nu fiecare persoana este bucatica a continentului chipului si asemanarii lui Dumnezeu. Pentru noi, crestinii, important este sa nu ne mai sfasiem unii pe altii.(Traducere si adaptare din limba franceza: drd. Silviu-Anton Lupu, dupa: Pierre Yves Brandt, Toute personne est un parcelle de continent, in rev. Buisson Ardent. Cahiers Saint-Silouane L'Athonite, No. 8, Mystčre et dimensions de la personne, Édition Le Sel de la Terre, pp. 49-62) (Articol publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 3 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 659

Id: 28836

Data: Mar 3, 2013

Imagine: