Exista o zi in an cand omenirea sarbatoreste o mirare la fel de veche ca propria-i istorie, o taina care a ingenuncheat chiar si pe mari savanti ai lumii: COPILUL. Nici psihologia moderna si nici tehnica evoluata nu vor putea vreodata sa patrunda deplin in universul din surasul unui copil. Acest suras intinereste lumea de mii de ani, iar pentru aceasta, lumea i-a daruit cea mai frumoasa zi din an: 1 iunie. Aceasta continua minune o sarbatoreste astazi si Gradinita Suflet de copil a Parohiei Sfintii Trei Ierarhi - Fundeni din Capitala, care implineste un an de cand a fost inaugurata si sfintita. Desi se afla in imediata vecinatate a uneia dintre cele mai tranzitate artere ale Capitalei, soseaua Fundeni, ograda Bisericii Sfintii Trei Ierarhi este in toata puterea cuvantului un colt de rai decupat din Maramuresul voievodal. Poarta din stejar, masiva, sculptata cu finete, biserica din lemn ce se inalta ca o lumanare de recunostinta spre albastrul cerului, verdele crud care o inconjoara, tesut de gingase flori, pomii ca niste arhangheli pazitori ai sfinteniei, clopotnita zvelta si lumanararul din piatra de rau purtand pe frunte, ca o diadema regala, icoana Mantuitorului lucrata cu dichis in pietricele de mozaic, toate ti se imprima in suflet ca o lume a frumosului, a gingasiei si a sfinteniei. In aceasta lume pasesc in fiecare dimineata copiii gradinitei din curtea bisericii. Pasesc pe acest petic de Maramures cu asa o delicatete, de parca ar mangaia pamantul, daca nu cumva pamantul este cel care le saruta piciorusele, bucurandu-se sa-i revada. Par a fi dusi de maini de catre parinti, dar, de fapt, ei sunt cei care isi poarta parintii cu o determinare matura si inocenta; nu ii duc spre gradinita, ci ii duc direct in biserica, pentru a-i vindeca de graba matinala si de grijile zilei. Pur si simplu nu vor sa-si trimita parintii la serviciu fara putina lumina in inimi, iar acestia traiesc neobisnuitul fior de a fi adus in rugaciune de catre propriul copil, care pare a nu cunoaste foarte multe, dar care sclipeste adesea ca un atoatecunoscator. Din respect si uimire fata de aceasta fapta parinteasca a copiilor, gradinita, imbracata in vesmant sculptat - ca si sora ei mai mare, biserica -, isi asteapta rabdatoare cei 36 de prunci care o insufletesc zilnic. Desi au doar trei sau patru anisori, unii chiar doi, stiu exact ce au de facut atunci cand intra in gradinita; de aceea, in scurt timp, sunt deja in clase, pregatiti de a invata lucruri noi. Este perioada pascala si nu isi incep activitatea pana nu canta cu totii Hristos a inviat!. Gradinita rasuna de glasurile lor subtiri ca niste clopotei de cristal. Canta cu o convingere de parca Invierea s-ar fi petrecut sub ochii lor. Casa de la bisericaInsotiti de parintele paroh Gheorghe Pop, intram in clasa Ingerasilor. Majoritatea au putin peste doi anisori, dar invata deja limba engleza, stand cu urechile ciulite ca niste iepurasi la domnisoara profesoara Despina Mares. Ii salutam ca pe niste oameni mari: Hristos a inviat! Nici un raspuns. O fetita se retrage rapid langa educatoarea si protectoarea lor, Mihaela Yang. Suntem oameni straini in casa lor, iar asta nu prea le convine. Intr-un tarziu, unul dintre copilasi raspunde: Adevalat a inviat!, risipind cu puterea acestor cuvinte teama si suspiciunea. Prezenta parintelui relaxeaza treptat atmosfera si apar primele zambete binevoitoare. Il iubesc si il privesc adesea ca pe unul dintre parintii lor. Multi dintre ei, mai ales cei mai mici, imi spun uneori tata si imi sar de gat atunci cand intru in clasa, marturiseste parintele. S-au obisnuit in acest loc si unii nu ii spun gradinita, ci casa de la biserica. Aici isi petrec timpul pana aproape spre seara, cand vin parintii dupa ei. Fiecare clasa are dormitorul ei tapetat cu icoane si personaje din desene animate, cu patuturi ca acelea ale piticilor din povestea Albei-ca-Zapada. Nu vrem sa le invadam spatiul de poveste si iesim in hol. Drept in fata este o usa deschisa... ca o invitatie. Inauntru, asistenta medicala Roxana Maxineanu consulta cu grija o fetita care parea bolnavioara. Acest lucru se intampla, de fapt, in fiecare dimineata. Nici un copil nu intra in clasa pana nu e consultat cu atentie. Ne continuam drumul si mergem la urmatorul etaj, in clasa Ursuletilor. Ei sunt putini mai mari, iar raspunsul la salutul pascal al parintelui este ferm si pronuntat, cu precizia si spontaneitatea unui soldat. Un singur baietel, in inocenta lui, raspunde convins: La fel a inviat! Şi are dreptate! Asa cum a inviat acum doua milenii, la fel invie Hristos in sufletul nostru de fiecare data cand marturisim prin salut Invierea Lui. Faptul ca gradinita se afla sub tampla bisericii pare a avea o inraurire minunata asupra sufletelor copiilor, generand adesea gesturi si fapte care ii mira si pe adulti. Imi povestesc educatoarele ca atunci cand sunt in biserica la slujba si se trag clopotele, copiii isi fac semnul Sfintei Cruci de unii singuri!, ne spune parintele Gheorghe Pop. Ursuletii sunt putin mai mari decat Ingerasii si ne accepta in mijlocul lor cu usurinta si cu prietenie. Asta pentru ca prietenia este cea care ii leaga intre ei si ii creste. Cel mai mult imi plac aici la gradinita copiii, pentru ca toti sunt prietenii mei. Şi parintele e prietenul meu, ne spune cu sfiala celor 4 anisori ai ei Daria Dumitru. Un alt copilas, David Borca, de doar 3 ani, face imediat dovada acestei prietenii. Isi cunoaste toti colegii cu numele complet si ii place sa stie ca sunt toti in jurul lui. Se ridica in picioare si numara fara sa se incurce pana la 13, dupa care continua ajutat de educatoarea lui, Mihaela Copaciu. Nemultumit de esecul de a fi incurcat 13 cu 14, isi striga toti colegii cu numele complet, cu alura unui profesor care le face prezenta elevilor. Mai mult decat atat, cunoaste sfintii din toate icoanele asezate pe peretii gradinitei si se arata mereu interesat de viata si minunile lor. Simt ca am inceput sa intinerescDupa o runda buna de cantat si rostit poezii, copiii isi asteapta rasplata, motiv pentru care primesc cu bucurie anuntul ca e vremea pentru mers la locul de joaca din curtea bisericii. Ajutati de ingrijitoarele Mariana Şandru si Iosefina Hurmuzache, se imbraca, coboara cu atentie scarile si se indreapta cate doi de manuta spre parculet, asaltand toboganul, balansoarul si leaganele. Cativa se aduna plini de mirare in jurul unui gandacel care tocmai iesise nauc dintre pavele nedumerit si el de atata atentie. Veselia e molipsitoare. Parintele Gheorghe Pop ii priveste cu drag, ca si cum ar fi ai lui cu totii: Cand am inceput sa fac gradinita, ma simteam batran. Acum am 42 de ani si simt ca am inceput sa intineresc. A muncit mult pentru a construi acest loc minunat si trudeste zi de zi ca totul sa se desfasoare in cele mai bune conditii. Au insa si bucurii pe masura. Cea mai mare bucurie a mea este atunci cand ii vad la rugaciune fie in biserica, fie in gradinita la vremea mesei sau atunci cand se apropie de Sfanta Impartasanie. Un copil care se roaga in fata unei icoane este o pilda de urmat pentru orice credincios, ca si acesta sa fie la fel de rugator, sa fie curat sufleteste si sa se apropie de Dumnezeu. Cu adevarat sunt pilde de urmat intrucat ei sunt cei care in fiecare dimineata, la sosirea in curtea bisericii, le cer parintilor ca mai intai sa intre in biserica si apoi in gradinita. Sunt foarte legati de biserica si imi spun parintii ca in discutiile pe care le au ei in familie vorbesc cu multa bucurie despre gradinita de la biserica, mai spune parintele. Parintele Pop este convins ca prezentul si viitorul Bisericii sunt copiii si, din acest motiv, educatia lor este cea mai buna si mai corecta investitie: Prin atentia si grija sporita fata de acesti copii, prin contributia noastra la buna lor crestere spirituala, incercam sa deschidem mintea si inima acestor copii pentru tot ceea ce este frumos si bun in viata, pentru adevar, dreptate, cinste, recunostinta, spirit de solidaritate, ascultare, dragoste si pretuire fata de parinti. Pe langa cultivarea acestor valori prin dragostea si caldura sufleteasca cu care ii inconjuram de fiecare data, facem ca viata acestor copii sa fie una frumoasa, ca din fiecare zi a vietii lor sa facem o sarbatoare. (Articol realizat de Gheorghe Cristian Popa si Ştefan Sfarghie)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2740

Id: 31351

Data: Jun 1, 2013

Imagine: