La prima vedere, titlul temei de astazi de la Memoria Bisericii ar putea sa surprinda pe multi. Dar este vorba de un gest de cenzurare a unui inscris bisericesc si chiar inainte de 1948. Totusi, poate n-ar fi atat de surprinzator daca am avea in vedere ce s-a intamplat inainte de acest eveniment. Secolul XX pentru poporul roman a fost unul plin de evenimente, de glorie si decadere, de la intregirea neamului romanesc in granitele Romaniei Mari si pana la dezintegrarea teritoriala si instalarea unor regimuri dictatoriale. Societatea romaneasca a fost greu incercata si Biserica deopotriva. Perioada interbelica a fost marcata de numeroase provocari politice extremiste, in care religiosul era subordonat discursului si operelor politice. Se ridicau monumente religioase cu insemne politice, pentru ca mai apoi regimul de autoritate al lui Carol al II-lea sa le elimine sau sa le epureze. A venit septembrie 1940, in care legionarii, in revolutia lor nationala, cereau ca Biserica sa se supuna acestor vremuri politice. Dupa evenimentele din ianuarie 1941, din nou ce era religios a fost epurat de orice element ce mai amintea de Miscarea Legionara. Se stergeau pisaniile, se acopereau tablourile votive din biserici, se cenzura orice imixtiune legionara in Biserica. Insa nici regimul antonescian nu a durat, evenimentul de la 23 august 1944 obligand poporul roman sa devina prieten marelui colos de la rasarit. Din nou au inceput epurarile. De data aceasta, cel care dicta era strainul. Comisia Aliata de control, aflata sub conducere sovietica, era cea care instituia cenzura pentru epurarea societatii romanesti de elementele politicii antonesciene. Pe langa acestea, sovieticii au urmarit orice literatura sau simbol care amintea de razboiul antisovietic. La fel au fost vizate personalitatile. Era inceputul dezintegrarii societatii romanesti, prin epurarea elitelor si a patrimoniului cultural. Periodic, se faceau liste de publicatii interzise, care erau scoase din bibliotecile publice si chiar din cele particulare. De aceasta epurare nu a scapat nici Biserica, care acum se vedea nevoita sa-si oblige preotii sa scoata din bibliotecile parohiale publicatiile bisericesti de altadata. Asa ajungem la cazul Evangheliei de la Catedrala Sfantul Gheorghe din Pitesti, unde paroh era parintele Marin Diaconescu, consilier cultural al Episcopiei Argesului. La 27 septembrie 1947, parintele Diaconescu fusese chemat sa savarseasca o sfestanie la sediul din Pitesti al unei organizatii politice. La deschiderea Evangheliei, un comisar de politie observa ca aceasta carte avea o pisanie prin care se aducea laude fostului maresal pentru razboiul dus impotriva comunismului. Probabil ca stia de aceasta insemnare, iar in excesul de zel a cerut o investigatie numai pentru a-l sicana pe preotul Diaconescu, care era unul dintre intelectualii de vaza ai orasului Pitesti. Astfel, se deschid cercetarile in care preotul este anchetat. In declaratia sa, parintele Diaconescu arata ca pisania se datoreaza donatiei facute de Consiliul de Patronaj la sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena a anului 1943, pentru sprijinul substantial acordat de Parohia Sfantul Gheorghe orfanilor de razboi. Donatia consta intr-o Evanghelie imbracata in argint si catifea rosie, care purta urmatoarea pisanie: In leatul de la Hristos, unamienouasutepatruzecisitrei, luna mai, 21 (Sfintii Imparati Constantin si Elena), sub domnia regelui Mihai I, fiind conducator al statului Maresal Ion Antonescu, iar episcop lt. de Arges P.S. Emilian Antal, in vremea razboiului sfant dus de noi, alaturi de Germania, impotriva comunismului ateu pentru biruinta crucii, pentru reintregirea tarii si pentru salvarea civilizatiei europene. Aflat-a de cuviinta Comitetul de patronaj al operelor sociale Arges sa faca pisanie bisericii catedrale «Sf. Gheorghe» din Pitesti, aceasta sfanta Evanghelie, in care preotii bisericii vor glasui poporului drept credincios cuvintele vietii vesnice, presedinte, prefect, Av. C. Popescu.Ancheta a durat pana in aprilie 1948, cand preotului i s-a dat decizia de neincepere a urmaririi penale, deoarece nu exista o incadrare juridica a acestei fapte, deci nu era o infractiune. Insa preotul Marin Diaconescu a fost publicat sa elimine din Evanghelie pagina cu pisanie, care avea sa fie atasata in dosarul de la Securitate.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 19 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 609

Id: 31866

Data: Jun 19, 2013

Imagine: