La 110 ani de la nastere si 20 de ani de la trecerea in vesnicie a parintelui Dumitru Staniloae, cei care l-au cunoscut, fie si numai ocazional, traiesc si acum bucuria si emotia acelor intalniri. Parintele Isidor Berbecar, parohul bisericii inchinate Tuturor Sfintilor, din Botiza, Episcopia Maramuresului si Satmarului, ne-a vizitat recent la redactie si ne-a povestit cum l-a cunoscut pe parintele Staniloae, cucernicia sa prezentandu-ne totodata si o scrisoare primita din partea marelui teolog, pe care il invitase sa slujeasca in noua biserica a satului, care tocmai fusese sfintita. Episcopul Kallistos Ware de Diokleia, referindu-se la teologia parintelui Dumitru Staniloae, marturisea ca aceasta este o teologie a iubirii si comuniunii personale. Apoi, citandu-l pe teologul roman, care spunea Credinta, ca lucrare a Sfantului Duh, vine la o persoana prin alta… Scriptura isi activeaza puterea ei in comuniunea intre persoane, sesiseaza importanta pe care marele teolog roman o acorda cuvantului intre. Scurta poveste a parintelui Isidor Berbecar si textul scrisorii pe care a primit-o de la parintele Staniloae, credem, se asaza perfect in nemarginirea acestui cuvant, intre, care iradiaza puternic, definitoriu si emotionant, iubire si comuniune personala.Parintele Isidor Berbecar povesteste Fratele meu, Liviu Berbecar, lucra prin anii a70 ai secolului trecut la gara din Vladeni Ardeal, judetul Cluj, localitate in care, la 16 noiembrie 1903, se nascuse parintele Dumitru Staniloae, ne-a povestit parintele Isidor Berbecar. Mergand odata pe la el, m-a invitat sa-i facem o vizita lui «nea Gheorghe», care locuia acolo, fratele marelui profesor de dogmatica de la Institutul Teologic din Bucuresti, Dumitru Staniloae. Am mers la dansul si am stat de vorba si parca nu ne mai saturam. Era un om foarte bland, foarte modest. M-a impresionat foarte mult. Fratele meu si sotia lui mergeau des la dansul, pentru ca era un om de la care aveai ce sa inveti. Era suferind, iar ei il mai ajutau cu ce puteau. Erau intr-o relatie foarte buna. Eu am ramas impresionat de smerenia si blandetea lui, de vorba lui dulce. Atunci am aflat ca marele teolog Dumitru Staniloae este fratele dansului, pe care il cunosteam doar din studiile teologice din perioada seminarului. «Nea Gheorghe» mi-a dat adresa parintelui profesor si, prin 1972, am venit la Bucuresti, am luat legatura cu dansul si am ramas intr-o relatie cu cucernicia sa. Ajungand preot la Botiza, am primit ascultarea de a construi in sat o mare biserica, langa cea de lemn, monument istoric. Dupa ce am ridicat biserica, i-am scris parintelui Staniloae o scrisoare, pe care i-am trimis-o pe adresa institutului, invitandu-l sa vina la Botiza sa vada biserica si sa slujeasca impreuna cu mine o Sfanta Liturghie in satul nostru. Dar pentru ca pe perioada verii la institut nu se tineau cursuri, parintele a aflat de existenta ei mai tarziu, si atunci mi-a raspuns, trimitandu-mi aceasta scrisoare, in care imi spunea ca regreta ca nu a putut da curs invitatiei mele, dar poate va veni in anul urmator. Aceasta scrisoare face parte din comorile sufletului meu si sunt foarte bucuros ca o pastrez si ca ea imi aminteste de un om deosebit, care este unul dintre cei mai mari profesori de teologie ortodoxa din lumea contemporana.Importanta comunicarii directe, personaleAceasta este povestea parintelui Isidor Berbecar. O intalnire si o scrisoare i-au marcat suficient viata ca sa le pastreze, cum spune cucernicia sa, printre comorile sufletului meu.Evenimentul, minor in aparenta, releva insa importanta covarsitoare pe care parintele Staniloae o acorda comuniunii si comunicarii personale, directe, caci in esenta ambele inseamna iubire a aproapelui si responsabilitate, atribute ale unui spirit adanc crestin, inseamna intre. Episcopul Kallistos Ware de Diokleia mai arata ca parintele Dumitru este in mod categoric un teolog al nadejdii universale. Acest intre, in care se cuprinde si amintirea parintelui Berbecar, aflat la vremea respectiva in celalalt capat al tarii, marturiseste, mai ales prin scrisoarea prezentata, nadejdea intr-o viitoare intalnire, intr-o comuniune si comunicare in dialog, pentru ca marele nostru teolog se definea pe sine astfel: Eu nu ma cunosc pe mine in afara relatiei cu ceilalti. Cuvinte ce confirma din plin faptul ca parintele profesor Staniloae avea harul de a-i apropia pe oameni. De aceea, pana si micile, aparent neinsemnatele amintiri legate de persoana sa devin in timp dovezi emotionante, calde si ziditoare despre dimensiunea sufletului marelui teolog, in care fiecare dintre cei care l-au cunoscut si-a aflat locul sau. Textul scrisorii adresate parintelui BerbecarBucuresti, 1 sept. 74Iubite Parinte Berbecar,Scrisoarea P.C. Tale din 25 iulie n-am primit-o decat acum, fiind transmisa pe adresa Instit. Teol. pe la care n-am dat peste vara.Asa ca regret ca n-am putut da curs invitatiei P.C.T atat de amabile.Poate la vara!Te felicit pentru monumentala biserica ce-ai ridicat-o spre slava lui Dumnezeu si mantuirea credinciosilor.Bunul Dumnezeu iti va rasplati. Roaga-te pentru mine si ai mei: Preot. Maria, Lidia, Dumitru, Horia.Cu drag la toti ai P.C. Tale, Pr. D. Staniloae(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 30 iunie 2013, semnat de Dumitru Manolache)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 602

Id: 32147

Data: Jun 30, 2013

Imagine: