In general mai putin cunoscute decat restul scrierilor Sfantului Grigorie Palama, Omiliile scot in evidenta caracterul profund pastoral al activitatii ierarhului Tesalonicului. Ele urmeaza ciclul sarbatorilor anului liturgic. Marea majoritate a acestor omilii au fost rostite intre Utrenie si Liturghie, duminica, in Catedrala Sfanta Sofia din Tesalonic sau in alte biserici din oras.Sfantul isi numeste Omiliile adoptand sistemul de ordonare dupa fiecare evanghelist in parte. Spre exemplu, Omilia a 46-a, cu titlul: La Evanghelia celei de-a treia duminici, dupa Luca, avand ca subiect fiul vaduvei cel inviat de Domnul. Intru care se face cuvant si despre faptul ca trebuie sa fim iertatori si compatimitori unii fata de altii; este o interpretare a textului de la Luca 7, 11-16 care se citeste in Duminica a 20-a dupa Rusalii. In aceasta duminica se citeste pentru a treia oara in ciclul liturgic al Octoihului o pericopa din Evanghelia dupa Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, iar Sfantul Grigorie Palama pastreaza aceasta ordine.Predicator al renasterii teologice, inradacinat in ansamblul traditiei eclezialeTemele abordate, ciclicitatea lor, continutul duhovnicesc ne dezvaluie un predicator al renasterii teologice, inradacinat in ansamblul traditiei ecleziale, cu bogatiile sale liturgice, dar si cu provocarile adresate de aceasta traditie omului traitor in societatea secolului al XIV-lea si nu numai. Unul dintre bunii cunoscatori ai teologiei palamite, Jean Meyendorff, ne spune: Omiliile Sfantului Grigorie Palama ne demonstreaza cat de absurda este parerea celor care il considera pe cel mai de seama reprezentant al isihasmului drept un simplu aparator al unui ezoterism special, destinat si accesibil numai unui cerc restrans de initiati. De fapt, ceea ce cautau isihastii era realitatea ecleziala, singura realitate care putea da nastere experientei isihaste.Citind Omiliile descoperim acea prezenta atat de caracteristica unui veritabil avva, preocupat de mantuirea pastoritilor sai, dornic sa le impartaseasca bucuria intalnirii cu Dumnezeu, dar si responsabilitatile vietii de crestin: Hristos insa a inviat din morti si moartea nu mai are stapanire asupra Lui (Rom. 6, 9). De aceea, Hristos singur S-a facut incepatura a (invierii) celor adormiti (I Cor. 15, 20 ), adica a celor credinciosi, si a celor care s-au mutat de aici intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice. Asadar, S-a facut incepatura a (invierii) celor adormiti, si Cel Intai nascut din morti, si ne-a binevestit si ne-a incredintat nu despre viata aceasta a noastra, cea pieritoare si stricacioasa, care se conduce prin suflarea cea de viata, ci despre viata cea pregatita noua, intru nadejdi, indumnezeita, nemuritoare si vesnica. Caci aceasta viata (cea vesnica, n.tr.) este darul Lui, cu adevarat cel mai vrednic de El.Sfantul se adreseaza tuturor, iar apelul la rastignirea fata de lume este in fond apel la rastignire pentru lume. Sfantul Siluan Athonitul va reaminti peste secole acest adevar, spunand ca monah este cel ce se roaga pentru lumea intreaga. Suferintele lumii intregi rezoneaza dureros in cel care primeste prin rugaciune taina unirii cu Dumnezeu, prin harul Sau necreat.De fapt, majoritatea omiliilor Sfantului Grigorie Palama sunt marcate de aceasta intrepatrundere vie, iesita din experienta pastorala: Marea parte a Omiliilor se refera direct la taina esentiala a mantuirii. Dar, intotdeauna, teologul este cel care vorbeste, chiar daca circumstantele rostirii omiliei nu sunt dintre cele mai favorabile. Trebuie sa se adreseze unei cetati sfasiate de lupte sociale si de ambitii politice pentru a-i chema pe locuitori la pace? Incepe prin a aminti marele adevar biblic al unitatii creatiei, al unitatii naturale a fiilor lui Adam. Aminteste apoi faptul ca ratiunea postuleaza aceasta unitate chiar si in interiorul cetatii, pentru a ajunge la scopul final al unitatii crestinilor in Biserica, Trupul lui Hristos, prin harul Botezului. Trebuie sa predice in legatura cu serbarile populare care aveau loc cu ocazia secerisului? Vorbeste de samanta care este Cuvantul lui Dumnezeu in inima celui care crede, de pastorii Bisericii, de secerisul amintit de Scriptura, secerisul din zilele cele din urma, implinit de ingeri (Omilia 26 si 27). Cum comenteaza luptele politice ale caror victima a si fost? Recurge la o lunga digresiune asupra pacatului, pentru a arata ca este un adevarat adulter parasirea Miresei ceresti si dedarea la razboaie civile (Omilia 63).Stilul Omiliilor, simplu si concisStilul Omiliilor este simplu si concis. Nu exista artificii retorice care ar putea sa ingreuneze receptarea mesajului. Trebuie remarcat faptul ca Sfantul Grigorie face adesea adevarate exegeze biblice. Sunt predici care efectiv se adapa din cuvantul Scripturii, pe care autorul Omiliilor il valorizeaza. Omilia exprima teologia si dezvaluie Scriptura, dar nu ca pe un obiect exterior, ci in constiinta induhovnicita a marturisirii si a experientei. Predica devine marturisire nu a unui fapt istoric, natural, filosofic, ci este marturisire cu caracter organic, reiesita din experienta vie a realitatii duhovnicesti: Sa ne facem fii ai zilei celei vesnice si apoi sa urcam pe munte, acolo unde Hristos a stralucit, pentru ca, privind cele de acolo si mai cu osebire petrecand in lumina, si fiind aflati vrednici de o asemenea zi, Insusi Cuvantul lui Dumnezeu sa ne inalte si pe noi la vreme potrivita. Iar acum, impreuna sa tindem si sa ne inaltam ochii mintii catre lumina propovaduirii Evangheliei, ca sa fiti schimbati pana la innoirea deplina a mintii voastre si atrasi astfel de dumnezeiasca stralucire de sus, sa ne facem asemenea chipului slavei Domnului caruia I-a stralucit fata ca soarele pe munte. Oameni ai modernitatii tarzii, am ajuns sa functionam mental dupa modelul pieteiPoate ar trebui sa ne adapam mai des din aceasta marturisire plina de experienta care strabate din Omiliile Sfantului. Oameni ai modernitatii tarzii, am ajuns sa functionam mental dupa modelul pietei. Ne descoperim la fiecare pas angrenati in mecanismul ofertei si cererii. Se vorbeste pe drept cuvant despre o piata a ideilor, in care cunoasterea creste si se rafineaza datorita circulatiei si liberei concurente a produselor intelectuale. Se vorbeste despre o piata a bunurilor simbolice, unde individul isi poate targui dupa plac ingredientele propriei viziuni asupra lumii. Traditiile spirituale se vad concurate in supermarketul religiilor de inventivitatea unor nou-venite, a caror atractie sta tocmai in noutatea lor eclectica, intr-o religiozitate de nivel accesibil, intr-o oferta individualizata. Pentru a rezista pe piata, marile religii isi regandesc strategiile de comunicare, modalitatile de prezenta si de influenta publica, isi inmultesc gesturile simbolice pregnante. Este tocmai atitudinea pe care o respinge aproape violent Sfantul Grigorie. Omul este indemnat (si pe vremea Sfantului, dar cu atat mai mult in contemporaneitate), sa se informeze cat mai mult despre Dumnezeu, ca sa isi faca o idee proprie, convenabila despre Dumnezeu. Acest tip de indemn vine si in intampinarea ideilor de fratietate, de ideal al umanitatii. El este regasibil in toate curentele de New Age contemporane. Mesajul Sfantului este insa clar : sa ne curatim ochiul cugetarii de toata intinaciunea pamanteasca, dispretuind tot ce e placut si foarte frumos, dar care nu e statornic; caci chiar daca pare placut, aduce chinul vesnic, si chiar daca aduce frumusete trupului, dar incinge sufletul cu aceasta urata tunica a pacatului, din cauza careia, cel care nu are haina unirii nestricacioase este aruncat, cu mainile si picioarele legate, in focul acela si in intunericul cel mai dinafara (Mt. 22, 13). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 5 decembrie 2009, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 790

Id: 29550

Data: Mar 28, 2013

Imagine: