Ortodoxia se confunda cu identitatea romaneasca. Cel putin in Transilvania... Aceasta este convingerea Inaltpreasfintitului Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei si Harghitei. Pentru ierarhul de la curbura Carpatilor credinta ortodoxa a fost singura care a mentinut coeziunea populatiei romanesti in aceste parti ale tarii.Inaltpreasfintite Parinte Arhiepiscop Ioan, de cele mai multe ori auzim, fie in biserica, fie la scoala, acolo ce e drept mai putin, ca trebuie sa ne pastram identitatea si demnitatea. Exista vreo legatura intre romanism si ortodoxie?Cred ca in spatiul nostru transilvan iese cu totul bine in relief si a marcat viata si cultura din Transilvania elementul acesta crestin de sorginte ortodoxa. In Transilvania, a fi ortodox este identic cu a fi roman. Asa si-au pastrat inaintasii nostri identitatea lor nationala sub aura aceasta ortodoxa. Roman ortodox! Sau, daca spuneai in Transilvania ortodox, se stia ca este automat ro-man, avand in vedere celelalte confesiuni cu care traim aici. As putea spune ca ortodoxia a marcat atat de puternic constiinta romanilor, incat, cel putin in partile acestea, ale Covasnei si Harghitei, a fost un scut de aparare al identitatii noastre.Pana astazi vedem ca in localitatile unde s-au pastrat biserici si au fost preoti neintrerupt in decursul timpului, acolo s-au pastrat si credinta si graiul nostru romanesc. Acolo unde, din cauza vitregiilor vremurilor, preotii au fost alungati, nu mai avem, astazi, nici grai, nici limba romaneas-ca. Avem si astazi localitati unde credinciosii nostri romani ortodocsi si-au pierdut limba, si-au pierdut graiul - nu mai graiesc intre ei in limba mamei, ci graiesc intr-o limba straina. Dar ei vorbesc cu Dumnezeu in limba romana. Adica, in Biserica, cultul este in limba romana, asa ca Hristos, prin Evanghelia Sa, vorbeste si acestor comunitati tot in limba romana. Se roaga in limba romana! Iata, deci, ce a insemnat ortodoxia, ce a insemnat credinta noastra, pastrata in decursul timpului, nu numai pentru relatia interumana, in comunitatea de aceeasi limba. Chiar daca acolo comunicarea intre oameni s-a facut intr-o limba straina, totusi, ei si astazi sunt romani si vor ra-mane cat vor trai pe acest pamant. Mi-au spus ca ei, chiar daca vorbesc cu vecinii intr-o limba straina, cu Dumnezeu, cu Maica Domnului si cu sfintii vorbesc numai in limba si graiul romanesc.Ma gandesc, apoi, ca, daca in aceste mici comunitati, iata cat este amprenta si cum se poate vedea ce a insemnat pastrarea credintei noastre ortodoxe, la nivel national ce s-ar fi intamplat daca noi nu ne-am fi rugat in biserica in graiul nostru romanesc, in forma, in confesiunea aceasta a noastra ortodoxa? Ce am fi noi astazi? Pentru ca, daca un popor nu are cateva valori importante de care sa se tina si pe care sa-si cladeasca viata, acel popor dispare, aluneca. Şi avem, din nefericire, atatea exemple pe planeta cand unele popoare si-au pierdut credinta si, in mod firesc, a urmat pierderea identitatii nationale si nu mai putem vorbi de o natiune, de un popor unit in jurul unor concepte si valori fundamentale, ci vorbim de un amalgam, de o unire a mai multor culturi, care nu mai da identitatea aceea profunda care a fost inainte. Sabia n-a taiat doar bratul romanului, ci i-a taiat si limba, i-a taiat si graiulJudetele Covasna si Harghita sunt in acest pericol?In mod cert, timp de o mie de ani, cea mai framantata istorie din Transilvania a fost aici, in arcul carpatic, in arcul de sud-est al Transilvaniei, unde cei care au venit dupa noi au fost mai puternici si sabia n-a taiat doar bratul romanului, ci iata vedem ca de multe ori i-a taiat si limba, i-a taiat si graiul. Am putea sa amintim de perioada din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa Dictatul de la Viena, cand multi romani din aceasta parte au trecut Carpatii spre Moldova sau spre Ţara Romaneasca, cand multi preoti au fost alungati si numeroase biserici au ramas multa vreme pustii. Iata, eu, cand am venit in aceasta parte de tara, am gasit biserici in care nu se mai slujise de saizeci si cinci de ani! S-a observat ca a lipsit ceva din localitatea aceea. Acolo credinciosii vor-besc deja intr-o limba straina - si in casa, si cu vecinii lor s.a.m.d. -, deci, iata de ce este nevoie sa ne mentinem credinta noastra mostenita din stramosi.Din nefericire, lumea ortodoxa este destul de mica. Astazi, cand vorbim de un sistem planetar de 6,5 - aproape 7 miliarde de oameni, ortodocsi suntem in jur de doua sute si ceva de milioane, deci foarte putin; suntem dupa virgula miliardelor. De aceea, aici, in spatiul acesta rasaritean s-a pastrat credinta ortodoxa si se poate observa ca popoarele ortodoxe care au avut credinta ortodoxa neintrerupta au si astazi un pronuntat caracter de identitate nationala. In Rusia, Biserica Rusa de astazi este foarte infloritoare. Iata, si ei sunt depozitarii ortodoxiei. Grecia, la fel, este inconfun-dabila. Atat credinta ortodoxa a Greciei, cat si cultura ei sunt inconfundabile, pastrate toate in contextul acesta al credintei care, in decursul secolelor, s-a pastrat asa, venita dupa randuielile apostolice, pentru ca si Biserica noastra, noi, ca Biserica Ortodoxa, suntem o biserica apostolica, deci avem primele semanaturi ale cuvantului lui Dumnezeu aruncate in spatiul nostru romanesc de un Apostol, Sfantul Andrei. M-a trimis Dumnezeu sa caut oaia pierdutaCum este traita ortodoxia in aceste comunitati din Covasna si Harghita?V-as raspunde tot printr-o intrebare. Ce parere aveti despre un tanar care de curand si-a luat doctoratul in teologie, a venit la mine si mi-a cerut o parohie din eparhia noastra; si i-am oferit o parohie de 46 de familii? Este greu de inteles, ca sa spun asa: un teolog vine si slujeste la o biserica unde are 46 de familii! Sau, am un teolog care a venit si mi-a cerut, tot asa, o parohie si i-am dat o parohie care are 48 de credinciosi. Numai atat! Deci, cel cu doctorat a luat 46 de familii, iar cel care nu avea doctoratul inca avea 48 de suflete! Ei, acum eu va intreb, fara a incerca sa a-runc o umbra asupra altor profesii: credeti ca un medic s-ar duce la un dispensar unde ar avea patruzeci si ceva de familii sau patruzeci si opt de suflete? Din nefericire, avem comunitati de o mie, doua mii de oameni si nu au medic! Iata, preotul se duce si pentru o turma asa de mica. Deci, deocamdata, zic eu, din mila lui Dumnezeu, avem studenti, avem tineri care inteleg rolul si valoarea fiintei umane. Adica, la noi, aici, in Covasna si Harghita, oarecum viata preotului se aseamana cu pilda aceea pe care a spus-o Mantuitorul ca pastorul a lasat nouazeci si noua de oi si s-a dus si a cautat oaia cea pierduta. Asa ca si in eparhia noastra, inca de la infiintare, am avut a-ceasta perspectiva si aceasta amprenta a parabolei rostite de Hristos, ca eu n-am fost trimis la o turma cu nouazeci si noua de oi, ci m-a trimis Dumnezeu sa caut o singura oaie, oaia ratacita printre straini, care sunt putinii nostri credinciosi risipiti pe aici, prin crestele Carpatilor. Bucuria slujirii este cea care ne mentine aiciCe ofera Episcopia Covasnei si Harghitei acestor oameni, mai ales romanilor, care, treptat, dispar din aceasta zona?In primul rand este satisfactia aceasta a slujirii. Şi, as repeta, raportul acesta din parabola, ca mare bucurie este in cer pentru un pacatos care se intoarce. Deci, un pastor se bucura mai mult cand gaseste oaia cea pierduta si ratacita, decat de cele nouazeci si noua. Exista inca aceasta credinta si bucurie. Ganditi-va ca am gasit parohii, cum va spuneam, in care nu s-a slujit de o jumatate de secol! Ei, cata bucurie poate sa aiba in sufletul lui acel preot care vede ca a tras clopotul ce n-a mai fost tras de cincizeci, de saizeci de ani si vin albinele - albinele din stup n-au inghetat, n-au murit -, si vin, una cate una. Ma gandesc, si pentru mine, si pentru ei, ca aceasta este o bucurie sfanta, care ne tine aici. Pentru ca altfel nu putem spune ca, in toata aceasta eparhie, din o suta de parohii, daca sunt maximum zece parohii, care s-ar putea intretine pe ele si sa-si intretina un pic si preotul, si cheltuielile pe care le au acolo. Restul, din mila lui Dumnezeu, cu ce putem, ne gospodarim: preotii mai si lucreaza, deci sunt gospodari, si mai avem ajutor de la Fondul Central Misionar, de unde mai primim un pic de mangaiere pentru preotii pe care ii avem aici. De aceea, pe aceasta cale as multumi Sfantului Sinod, Parintelui Patriarh, bunilor credinciosi si preotilor din toata tara care aduna banuti dupa banuti si o parte din ei ajung si in partile noastre pentru a mangaia si partea aceasta de trebuinta pentru preotii cu parohiile foarte mici si care trebuie sprijiniti, pentru ca, altfel, sunt si ei oameni, cu greutati, cu familii, cu copii. Ganditi-va ca sunt preoti care isi duc, in fiecare zi, copiii la distante mari la scoala, pentru ca nu in toate localitatile mai sunt scoli in graiul nostru romanesc. Şi atunci, eu caut, incet, incet, sa-i apropii, in timp, de anumite zone unde ar putea si copiii lor sa aiba acces la scoala, insa, mila lui Dumnezeu! Incearca sa-si educe si ei copiii, atat in spiritul credintei, cat si in alte profesii. Uitati-va, de exemplu, am un preot care are trei copii si toti trei sunt la Medicina. Daca ati vedea mainile tatalui lor, sunt crapate de munca, insa munca cinstita. Slujeste la altarul lui, peste saptamana munceste in gospodarie si, iata, are trei copii la Medicina. Şi mai sunt si altii. Mai am o alta familie care, tot asa, desi orfan (tatal, n.red.), deja alti doi copii la Medicina, dintr-o singura familie de preot! Asa ca incercam sa-i ajutam. Am acordat si acordam mai multe burse copiilor care sunt la facultati, stiind in ce situatie se afla parintii lor, si asa se face ca am scolarizat pana acum peste trei sute de copii. Nu toti sunt preoti, dar o parte dintre ei sunt. Cand am venit aici, am gasit numai cinci preoti nascuti in aceasta zona - restul erau veniti din alte parti -, iar acum, din mila lui Dumnezeu, am mai putin de zece preoti din alta parte si toti sunt din aceasta zona si, pana acum, nici unul nu mi-a cerut dezlegare, sa spuna: Parinte, dati-mi dezlegare sa plec intr-o alta eparhie. Stau aici, cu parintii lor, cu familiile lor si sunt legati de aceasta zona. (Articol aparut sub semnatura Diac. Mircea Toma si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 7 iulie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 32320

Data: Jul 7, 2013

Imagine: