Cand se vorbeste astazi de Ortodoxie, sensul implicit este acela de crestinatate dreptmaritoare, chiar daca si alte credinte au o ortodoxie a lor. In contextul schimbarilor sociale din ultimii ani si al circulatiei masive a persoanelor, Bisericile Ortodoxe si-au facut din ce in ce mai mult cunoscute prezenta si lucrarea in intreaga lume.Imi amintesc o zi de Duminica Ortodoxiei cand, aflandu-ma departe de tara, am slujit intr-un sobor de clerici de etnii diferite: greci, rusi, bulgari, arabi, francezi, romani. Bucuria comuniunii liturgice a fost amplificata de procesiunea cu icoane provenind din mai multe regiuni ale lumii, de frumusetea si diversitatea vesmintelor si cantarilor - toate adunate in cununa dreptei credinte. Poate cea mai buna marturie ca Ortodoxia nu inseamna omogenizare sau standardizare. La agapa din acea duminica de comuniune ortodoxa multietnica, cineva a intrebat: Cum e oare sa te nasti ortodox? Era unul dintre crestinii convertiti la maturitate la Ortodoxie. Desigur, intrebarea lui este la fel de tulburatoare ca si intrebarea despre cum lucreaza Dumnezeu apropierea de Ortodoxie a celor care s-au nascut in alte traditii spirituale. Cei mai multi dintre noi, romanii, suntem ortodocsi din neam in neam. Credinta noastra vine de la parinti si nu putem desparti caldura casei parintesti de spatiul comunitar extins al vietii bisericesti: cristelnita Sfantului Botez, deniile la care ne ducea mama in copilarie, candelele rugaciunii si mirosul de tamaie, vesmintele hieratice si cantarile domoale, cu inflexiuni orientale, de la slujbe, sfintirea timpului profan prin marile sarbatori crestine. Toate acestea ne-au ritmat ciclic timpul si spatiul, au umplut de sens nu doar existenta noastra ca persoane, ci si viata de familie, raportarea noastra la comunitate si la lume. Cea mai mare duminica a Ortodoxiei este Ziua Invierii, insa in prima duminica a Postului Mare suntem chemati la o pregustare a luminii din Imparatia lui Dumnezeu. Duminica Ortodoxiei aminteste un eveniment de biruinta spirituala din Biserica nedespartita, inscris in cronici la 11 martie 843, dar care pastreaza o permanenta actualitate peste veacuri. In ce masura participam noi astazi la aceasta biruinta? In ce masura implinim, in viata personala si in cea comunitara, unitatea vie dintre lex credendi si lex orandi, prin marturia faptelor? Acum, in simplitatea postirii, traim impreuna bucuria dreptei credinte si redescoperim, odata cu puterea binefacatoare a rugaciunii, lumina transfiguratoare a icoanelor. Şi pentru ca icoana transmite lumii acesteia ceea ce nu este din lumea aceasta, avem datoria de a ne face marturisitori ai Invierii lui Hristos in lumea noastra de azi, prin cuvinte si prin fapte. Chemarea lui Filip vino si vezi! (Ioan 1, 46) ne indeamna pe fiecare din noi sa mergem cu speranta catre oameni, sa vedem in ei chipul lui Dumnezeu si sa vestim Evanghelia mantuirii. Pastorala Sfantului Sinod din aceasta duminica pune in legatura directa ortodoxia cu ortopraxia. Ortodoxia e dar dumnezeiesc, pe care il primim cu smerenie, pentru ca simtim mereu iubirea Tatalui ceresc. In lumina dreptei credinte putem face ce este de facut aici pe pamant, ca sa traim cu demnitate intre celelalte popoare de sub cer. Ortodoxia e calea Imparatiei, libertate a Duhului in comuniunea sfinteniei, fidelitate reinnoita prin ascultare si unitate in trupul tainic al lui Hristos. Asadar, ne intalnim in rugaciune in aceasta Duminica a Ortodoxiei cu fratii nostri de credinta de acasa, dar si cu cei din diferite neamuri, de pe toate meridianele lumii. Ortodoxia noastra e si Ortodoxia lor, insa florile credintei si fructele faptelor bune asteapta de la noi toti anotimpul rodniciei. (Editorial aparut sub semnatura Pr. Cons. patriarhal Nicolae Dascalu si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 24 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 566

Id: 29414

Data: Mar 24, 2013

Imagine: