Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului, un lacas imbracat in vesmant de Inviere
Este singurul sfant lacas din Capitala cu hramul Invierea Domnului, unicat in tara prin adapostirea copiei, adusa din Sfantul Munte, a icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului - Prodromita, sub al carei acoperamant salasluiesc moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. Sunt aproape doi ani de cand acest paraclis exista, fiind construit langa santierul Catedralei Mantuirii Neamului, si deja constiinta bucurestenilor il percepe ca spatiu cu o puternica incarcatura liturgica, dar si ca biserica ce odihneste suferintele oamenilor, prin implicarea activa a credinciosilor voluntari in viata semenilor mancati de uraciunea singuratatii, a saraciei, a neputintei, a bolii, fapt confirmat de arhimandritul Ciprian Gradinaru, slujitor si duhovnic la paraclisul patriarhal. Firul istoriei recente a bisericutei coboara in timp nu mai departe de luna august a anului 2011. Era o zi torida cand s-a turnat temelia paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului. Initiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel a prins radacini in cugetul arhimandritului Ciprian Gradinaru, eclesiarhul Manastirii Sihastria, care a primit binecuvantarea de a se ocupa de bunul mers al lucrarilor de zidire a noului lacas, dar si a sufletelor celor care nu au intarziat sa raspunda chemarii credintei. Cum se construieste o biserica in doua luniDupa stabilirea planului constructiei in stil stefanian, schitat de inginerul Nicolae Stroe, asemanator bisericii celei vechi de la Sihastria, din 1824, constructia a fost terminata in termen record, adica in 60 de zile. Echipe de muncitori constiinciosi au lucrat zile intregi pana noaptea tarziu, spre orele 3:00, chiar 4:00 dimineata. Ne-a ajutat Dumnezeu, asa incat am gasit oamenii potriviti. Un mare ajutor am avut din partea parintelui consilier patriarhal Ştefan Ababei. Construirea nu a durat decat doua luni, s-a facut cu efort si grija, din contributia exclusiva a credinciosilor. Am simtit mana lui Dumnezeu si binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh, semn ca este nevoie de acest paraclis, explica parintele Gradinaru. 24 de ore s-au inchinat oamenii la Sfanta Masa in ziua sfintirii bisericutei, cand a primit hramurile Invierea Domnului, Icoana Maicii Domnului - Prodromita si Sfantul Ioan Gura de Aur. Din momentul in care s-a sfintit, paraclisul n-a ramas nici inchis, nici gol. Impreuna cu arhimandritul Ciprian Gradinaru slujesc astazi arhimandritul Paisie Teodorescu, protosinghelul Mitrofan Lupuleasa si diaconul Ioan Dragomir. Din strana dau raspunsurile la sfintele slujbe studenti ai Facultatii de Teologie. Scara de valori a unui om se schimba sub epitrahilul duhovniculuiBiserica este deschisa de dimineata, de la ora 8:00, pana la 1:00, 2:00. In functie de nevoile duhovnicesti ale credinciosilor, mult timp parintele Gradinaru putea fi gasit la scaunul de spovedanie de la ora 7:00 si pana la orele 3:00, 4:00, chiar si 5:00, a doua zi dimineata. Arhimandritul Ciprian mai spune ca omul trebuie sa plece de la biserica cu o bucurie, cu speranta, si ca biserica nu poate avea un program fix, pentru ca necazurile nu dau preaviz la nimeni, iar omul nu va fi niciodata pregatit sufleteste sa le intampine. Catedrala Mantuirii Neamului a prins deja viata si datorita oamenilor adunati in paraclisul sau. Se intereseaza de lucrarile impunatorului edificiu, care este o necesitate a Bisericii si a poporului si o dorinta a credinciosilor, dupa cum arata duhovnicul paraclisului, care primeste lunar din partea multor batrani cu pensii modeste sume de bani din dorinta acestora de a se numara printre ctitorii catedralei. Eu ma bucur mult ca, in Bucuresti, o metropola care strange suflete venite de peste tot din tara, oamenii isi pun increderea in Biserica, ii cauta indrumarea, chiar daca impotriva Bisericii se duce o propaganda atat de bine organizata pentru dezinformarea populatiei. Biserica a rezistat in timp si va rezista si de acum incolo, indiferent cate valuri vor veni, mai ales ca Mantuitorul a spus ca nici portile iadului nu o vor birui, marturiseste parintele, care spune ca duhovnicul este chirurg de suflete, pentru ca intra in sufletul omului ca nimeni altul, iar temperamentul, caracterul si scara de valori ale unui om se schimba sub epitrahilul acestuia. Aceasta este explicatia prezentei numeroase a oamenilor, care fac roata in jurul lui oriunde s-ar afla si care si-au schimbat modul de a gandi si de a trai, multi dintre ei fiind tineri. Nu degeaba i-a fost incredintata misiunea urcusului spre mantuire al celor care pasesc in paraclisul catedralei, mai ales ca arhimandritul Ciprian a fost ucenic al vrednicului de pomenire parinte Cleopa. Mila crestina inseamna fapte, nu doar vorbaPe langa activitatea liturgica, paraclisul Catedralei Mantuirii dezvolta actiuni social-filantropice diverse, sustinute de peste 100 de voluntari de toate varstele. Ultima initiativa, catalogata drept o actiune fara precedent a Bisericii, a constat in prezenta, la Institutul de Hematologie din Bucuresti, a 280 de persoane care au donat sange. De asemenea, in mod constant, voluntarii se implica cu responsabilitate in sustinerea cu alimente, haine, medicamente, dupa caz, menaj si companie a copiilor si batranilor aflati in centre institutionalizate. In plus, 20 de persoane, familii in general, la sfarsit de saptamana, iau doi, trei copii de la orfelinate, ii aduc in caminele lor si ii trateaza ca pe propriii descendenti, cu scopul de a-i integra social. Ne straduim sa transpunem in fapte Cuvantul Evangheliei, pentru ca mila crestina inseamna fapte, nu doar vorba. Parintele Papacioc spunea: «Un sarac cand intinde mana nu-ti cere, iti ofera Imparatia lui Dumnezeu», si mare dreptate avea, puncteaza chirurgul de suflete. Alina Scurtu, voluntar activ in cadrul comunitatii de la paraclisul Catedralei Mantuirii, spune: Mereu am considerat ca faptele sunt cele care vorbesc in orice domeniu si, in plus, sunt cele care definesc un adevarat crestin. Am regasit la paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului aceasta dorinta sincera de a-l ajuta pe omul in suferinta, incepand de la parintele arhimandrit Ciprian Gradinaru, care ne spune ca «in fiecare dintre noi exista dorinta de a face bine», si pana la toate persoanele care se implica in aceste actiuni din toata inima. Aproape toate ideile, dezvoltate in proiecte concrete, ii apartin duhovnicului, care isi gaseste inspiratia in urma discutiilor cu oamenii. Parintele Ciprian este exemplul evident al prezentei preotului in mijlocul credinciosilor, care trebuie mobilizati si incurajati in initiative rodnice. Omul asteapta din partea preotului nu mult, ci foarte mult. Iar cuvantul sau este litera de lege, zideste sau darama. In masura in care preotul se implica in formarea duhovniceasca a ucenicilor, in aceeasi masura ii are alaturi de el in biserica sau ii pierde. Arhimandritul de la Manastirea Sihastria isi iubeste ucenicii, in sensul ca le vrea binele si doreste sa Il faca simtit pe Hristos in sufletul fiecaruia, deoarece mai mare bucurie ca duhovnic sa poti ajuta oamenii la mantuire nu exista. Sa alini suferinta sufleteasca, sa ii imbarbatezi sa-si duca crucea pe care Dumnezeu le-a randuit-o. Crucea crestinismului nu inseamna numai suferinta, ci este o libertate plina de responsabilitati.Nu deznadajduiti. Bucurati-va!Din vasta experienta ca duhovnic, parintele Ciprian ne impartaseste cateva aspecte importante ale existentei omului: Nu este om fara pacat. Pocainta exista pana in ceasul mortii. Talharul este cel mai bun exemplu - s-a pocait si a intrat primul in Rai, din mila si milostivirea lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa aiba nadejdea mantuirii, pentru ca din lipsa acesteia se naste deznadejdea - o suferinta care greu se stinge, sau poate fi un vierme neadormit. Arhimandritul Ciprian mai spune ca cel mai greu chin pentru om este sa ajunga la un nonsens al vietii; Raiul si iadul incep din viata aceasta pentru toti, depinde de libertatea vointei noastre cum lucram porunca lui Dumnezeu. Facem voia Lui, ne odihnesc creatia si pamantul lui Dumnezeu. Nu facem voia Lui, nu ne bucura nimic. Spovedania, numita al doilea botez, dezleaga, iarta si il apropie pe om de Dumnezeu. Nu cantitatea sau gravitatea pacatelor aduce deznadejdea, mai spune duhovnicul, ci timpul petrecut fara Dumnezeu. Timpul, care este al doilea element al creatiei divine, inceput al vesniciei, iar moartea, un prag intre cele doua - timpul fizic si eternitatea lui Dumnezeu. Ca duhovnic, de-a lungul timpului, si din experienta de la spovedanie, am intalnit oameni bogati, destepti, realizati profesional si social, dar lipsiti de sensul si de bucuria vietii, nefericiti, suferinzi sufleteste. Altii, cu posibilitati modeste de trai, erau impacati cu ei si cu tot ceea ce era in jurul lor. Mare lucru! Dumnezeu ne iubeste pe toti si pe fiecare in parte. Nu doreste moartea pacatosului. Nu face discriminare. El vrea ca omul, care este cununa creatiei, sa se mantuiasca. Sa nu uitam ca atat la Nasterea Mantuitorului, cat si la Inviere, mesajul a fost acesta: «Bucurati-va!» Toti suntem trecatori, esenta este sa ne gasim utilitateaIn harababura lumii de astazi, exista tendinta de a percepe lucrurile normale ca fenomene, cand ele nu sunt decat gesturi firesti, venite ca urmare a unor initiative umane, solidare fata de cei aflati in nevoie. Asta incearca sa ne convinga parintele Gradinaru prin cele relatate, cu graiul sau molcom, care nu si-a pierdut melosul moldovenesc. Chiar daca a fost chemat sa faca misiune in cel mai mare oras al tarii, parintele nu si-a prapadit linistea. Oamenii simt asta si de aceea sunt atrasi ca un magnet. Se tin lipiti de duhovnicul lor atat la venirea, cat si la plecarea sa din paraclis. Macar sa le dea o binecuvantare si le este de-ajuns. Calugarul de la Sihastria este cautat pentru sfat si spovedanie de oameni veniti din toata tara, mai mult, are fii duhovnicesti pe fiecare continent, pe care ii insoteste cu rugaciunea, fara ca distanta sa-i desparta. Din momentul in care l-am cunoscut, am simtit ca trebuie sa-mi fie duhovnic. E un munte de rabdare, de blandete. Reuseste de fiecare data cand ai o problema sa te linisteasca si parca solutia vine de la sine in momentul in care vorbesti cu sfintia sa, spune Cristina Ionescu. Datorita implicarii sale active in viata comunitatii, multi profesori pensionari ai bisericii i-au propus parintelui sa ofere meditatii gratis copiilor si adolescentilor. Astfel, in viitor, se are in vedere construirea unei gradinite crestine, cu program prelungit, intrucat foarte multe familii tinere doresc sa le ofere o educatie crestina propriilor copii. Cea mai mare scoala este gradinita. De aceea poporul a scos vorba cu cei sapte ani de acasa. Indiferent de pozitia in societate a unui om, daca nu are temelia celor sapte ani de acasa, a pierdut totul, lamureste parintele Ciprian. De asemenea, se are in vedere amenajarea de cabinete medicale, care sa functioneze tot in regim de gratuitate, deoarece exista medici, dintre enoriasii bisericii, care s-au oferit voluntari. Cand suntem mobilizati, dorinta de a face bine este in fiecare din noi. Orice fapta buna aduce o bucurie sufleteasca. Nu conteaza partea materiala, cat mai ales investitia sufleteasca. Hristos va cantari dragostea cu care daruim, chiar daca dam ceva putin valoros. Il bucura pe Hristos, din inima Lui daruind. Toti suntem trecatori pe lumea aceasta, dar esenta este sa ne gasim utilitatea, incheie sugestiv arhimandritul Ciprian Gradinaru, duhovnic al paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului. (Articol publicat in Lumina de Duminica din data de 5 mai 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: May 6, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei