La vechii evrei, contemporani cu Mantuitorul Iisus Hristos, exista un obicei in care gazda oferea musafirilor veniti de la drum lung si obositor prin pustiul Ţarii Sfinte apa calda pentru spalarea picioarelor de praf si alinarea durerilor sau a ranilor provocate de o asa calatorie anevoioasa. Primii crestini au preluat obiceiul spalarii picioarelor pelerinilor, act prin care se adanceste smerenia. Ritualul se practica si astazi, mai ales in manastiri, ca un gest de reinnoire a ceea ce a facut Mantuitorul inainte de Cina cea de Taina.Aceasta spalare a devenit o cinstire si o apreciere pentru cel primit ca oaspete si amintea de primirea pe care a facut-o Avraam la Stejarul din Mamvri celor Trei Ingeri - adica Sfintei Treimi. Ţinand cont ca obiceiul era larg raspandit in Israel si ca el se practica pana si la casele de oaspeti de catre slujitorii de acolo, Mantuitorul mustra pe fariseul Simeon in Betania, care primise cinstea de a fi intrat Insusi Fiul lui Dumnezeu in casa sa, judecandu-L in sine, atunci cand femeia cea pacatoasa a venit si I-a spalat picioarele cu lacrimile pocaintei ei si I le-a sters cu parul capului ei sarutandu-le, zicand: 'Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa, de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.' (Luca 7, 44-46) Aceasta femeie pacatoasa a aratat mai multa pocainta si mai multa pretuire pentru Hristos nadajduind in iertarea ei prin gestul cel mai pios si umil de a spala picioarele lui Iisus cu propriile lacrimi, decat fariseul Simon. Desi gestul ei era unul profund, dintre cei de fata nimeni nu-l apreciaza decat numai Domnul Hristos.Rusinarea iubitorilor de slava desartaAlegand Mantuitorul sa manance Pastile cu ucenicii sai, la Cina cea de Taina, mai inainte de a institui Sfanta Euharistie, ii adanceste in invatatura smereniei, unita cu dragostea unuia catre altul. 'Evanghelistul prezinta in versetele din fruntea acestui paragraf paradoxul dintre puterea dumnezeiasca pe care o avea Hristos, ca Unul ce S-a nascut din Tatal si Care, dupa ce S-a nascut om, Se va sui si cu trupul la cer, si smerenia pe care o arata. Numai afirmand intai puterea dumnezeiasca a lui Hristos, Evanghelistul poate pune in relief uimitoarea smerenie a lui Hristos' - Sfantul Chiril al Alexandriei arata ca Evanghelistul pune mai intai accentul pe marirea Sa si, aratand stralucirea firii Lui proprii, rusineaza astfel pe iubitorii de slava desarta.Aceasta opozitie, a Slavei celui de-al doilea Ipostas din Treime cu smerenia aratata de Iisus Hristos spre curatia Apostolilor si a noastra, este aratata si intr-una din rugaciunile randuielii spalarii picioarelor din Joia Mare, aflata in Triod: 'Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai aratat noua masura smereniei, prin plecarea Ta cea preainalta, si pe cel smerit cu vointa intai chemandu-l, ne-ai invatat pe noi cu smerenia cea dumnezeiasca, pazeste-ne neintinati, spalati pururea cu lacrimi, curatiti cu lumina darului Tau cel curatitor'.Spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina este o pilda de dragoste si un indemn dumnezeiesc la smerenie, servire si iubire fata de aproapele nostru. Ea nu are numai valoarea unei curatiri legale, exterioare, ci simbolizeaza curatenia sufletelor. Totodata, ea este menita sa realizeze intre crestini atmosfera frateasca si spiritul de jertfa care sa ridice in demnitate firea omeneasca, sa topeasca vrajmasiile si sa inmulteasca in lume dragostea de aproapele si binefacerea.'Venind, ne-au spalat picioarele'Acest ritual a fost preluat de primii crestini cu mare evlavie, el practicandu-se mai cu seama in Joia Mare asa cum marturisea un pelerin la Locurile Sfinte in secolul al VII-lea. Marturii vii ale savarsirii acestui obicei le intalnim si intr-un manuscris aflat in Biblioteca Sfantului Sinod, in jurnalul lui Necolae Sas, pelerin la Ierusalim in 1870-1871. Pelerinii sositi la Ierusalim sunt cazati la Manastirea Sfintilor Arhangheli, iar acolo, intr-o festivitate la care participa toata obstea de monahi si toti pelerinii, li se spala acestora din urma picioarele, la fiecare pe rand, de catre monahi. Apoi li se da apa sfintita si isi spala si mainile si fata, dupa care trec intr-o alta incapere unde isi scrie fiecare numele si primeste un fel de 'certificat de inchinator la Locurile Sfinte' - adica de 'hagiu', cum spune pelerinul nostru:'Apoi ne-au poftit in casele ciele mai de sus si stand mai multi sfinti Parinti acolo si poruncindu-ne sa ne descultam, si venind ne-au spalat picioarele: si le-au sters cu fota si le-au serutat cantand foarte frumos pentru spalarea picioarelor din stihiri si facandu-ne atunci hagii; si apoi ne-au dat de ni-am spalat si pre maini cu apa calda si cu sapun, ca si pre piciore; si apoi au venit un parinte cu un feliu de apa foarte mirositoare de ne-am spalat pre fata cu apa aceia, foarte multemind Maicei Domnului de toate si pentru toate' (Ms. 5603/ 1960 din Biblioteca Sfantului Sinod, fila 17).Care era oare scopul acestei spalari? De ce calugarii, care oricum ii gazduiau si aveau grija de pelerini pe durata sederii lor in Ţara Sfanta, trebuia sa faca si acest gest de umilinta, fata de niste straini? Raspunsul il gasim in Evanghelia de la Ioan, cap 13, iar talcuirea o aflam din cugetarile Sfintilor Parinti.In Joia Mare, la Cina cea de Taina, Mantuitorul se incinge cu stergar si spala picioarele ucenicilor, fiecaruia pe rand. Ei sunt infricosati de acest gest, indeosebi Petru, care nu accepta ca Domnul si Invatatorul sa se faca lor rob - ei, care erau ucenicii Lui - si sa se smereasca, spalandu-le si sarutandu-le picioarele. Taina acestui gest ei nu o pot cuprinde cu mintea, dar Dumnezeu ii spune lui Petru 'Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine' (In. 13, 8), si ii explica in continuare : 'Daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora. Caci v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, asa sa faceti si voi' (In, 13, 14-15) si mai incolo 'Fericiti sunteti daca le veti face' (In, 13, 17).Esenta gestului pe care il face Mantuitorul consta in pilda de smerenie, dupa cum explica si Sf. Chiril al Alexandriei: cand deci Eu, Cel atat de mare in slava, Ma arat coborat la atata smerenie, incat spal si picioarele voastre, cum veti refuza, zice, sa faceti si voi unii altora aceasta? Iar prin aceasta ii invata sa nu le placa sa se mandreasca impotriva cinstirii altora, ci sa socoteasca fiecare pe cel impreuna-rob superior siesi si sa-l puna in toate inaintea sa.Smerenia este primul pas pe drumul pocaintei. Este una din conditiile principale in monahism. Este porunca pe care nu a respectat-o Adam si pentru care a cazut din starea gratiei divine, pentru ca s-a marit si a vrut sa dobandeasca cunoasterea lui Dumnezeu. Pilda lui Adam cel Nou, Fiul lui Dumnezeu, o urmeaza monahii care spala picioarele pelerinilor, si le dau acestora pilda (asa cum Mantuitorul le-a dat Apostolilor), ca, la randul lor, sa se lepede de mandria lumeasca si sa inceapa acest pelerinaj la Locurile Sfinte cu smerenie, cu constiinta ca au pornit pe un drum la capatul caruia ii asteapta Mantuitorul, iar ei trebuie sa fie pregatiti, 'pentru a avea parte de El' - asa cum ii spune Iisus lui Petru.Obiceiul spalarii picioarelor pelerinilor veniti la Ierusalim este pomenit si in jurnalele altor pelerini romani. In 1860, cu 10 ani inaintea lui Necolae Sas, un calugar de la Manastirea Ciolanu vorbeste despre acelasi ritual, amintind si de spectaculosul ritual al spalarii picioarelor la care participa slujitorii Sfantului Mormant, in Joia Mare. In 1840, calugarul Chiriac de la Manastirea Secu este partas la acest ritual ce se facea pelerinilor si ne da mai multe amanunte, despre cum se aplica acest ritual in cazul femeilor. Pelerinii erau indemnati sa lase un acatist pentru a fi pomeniti in Ţara Sfanta, moment in care li se elibera 'certificatul de hagiu'.'A doua zi ii ieu pre toti si cu cantari ii duc intru o odae mare in chip de paraclis si impodobita cu icoane si incep a le spala picioarele la parte barbateasca, iar dupa spalare le saruta un picior. La mueri numai le toarna pe maini de sa spala si de acolo ii duc la alta odae la partamantul cel mai de sus si acolo incep a-i baga cate pre unu sa-si scrie numele sau si a parintilor sai, a neamurilor de vor voi'.La 1904, inca se mai practicaChiar la inceputul secolului al XX-lea se mai practica acest ritual, fie si pentru un singur inchinator. Dr. Badea Cireseanu, profesor de liturgica si decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti intre 1913 si 1915, primeste si el la Patriarhia Ierusalimului o 'carte de inchinator' si i se spala picioarele (pelerinajul sau la Ierusalim se petrece in anul 1904). El spune ca spalarea picioarelor este o datina veche ramasa intre orientali si ii plaseaza originea mult mai devreme, in Vechiul Testament, in episodul primirii de catre Avraam si Sara a Sfintei Treimi, la Stejarul din Mamvri (Facerea, 18,4). Iata cum comenteaza profesorul de liturgica acest obicei:Aceasta spalare este simbolul curateniei, dar ea invioreaza si corpul obosit in acele locuri de multa umblare pe jos si de vapaia soarelui. Şi Mantuitorul a spalat picioarele ucenicilor Sai la Cina cea de taina; iar cand se afla in Capernaum o femeie pacatoasa turnand mir pe picioarele lui, Domnul a laudat pocainta femeiei si a zis lui Simon: 'Am intrat in casa ta, apa pe picioarele mele nu ai dat; iar aceasta, cu lacrami a udat picioarele mele' (Lc.7, 44). Spalarea picioarelor s-a facut si de Sfintii Parinti, si se mai face si azi in unele locuri, intru aducere aminte de cele petrecute in timpurile Vechiului si al Noului Testament - spunea dr. Badea Cireseanu la 1906.Acelasi ritual, practicat de slujitorii de la Sfantul Mormant (ierarhi si preoti) in Joia Patimilor, este si mai spectaculos. Este un ritual care se facea in curtea bisericii, dar la care nu participau credinciosii. De aceea, pelerinii nostri platesc unui turc pentru a-i lasa sa se urce pe o cladire din preajma bisericii, spre a vedea ritualul (pe la 1860). Toata ceremonia este ca o punere in scena a textului evanghelic. La ea participa un ierarh, cu grad de superior, iar pe langa acesta alti doisprezece - in chipul Mantuitorului si al celor 12 Apostoli. Un diacon citeste Evanghelia, fiecare verset fiind urmat de 'punerea lui in scena'. Sunt rememorate nu numai spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, ci si celelalte evenimente ce vor urma: rugaciunea lui Iisus in Gradina Ghetsimani, somnul in care au cazut ucenicii, sarutarea lui Iuda etc. (filele 82-87)Ritualul celebru era asteptat cu mare curiozitate de pelerinii aflati la Ierusalim in Saptamana Patimilor. Necolae Sas scrie la fila 88: 'Foarte am multemit lui Dumnezeu ca ne-au invrednicit de am vazut si sfanta spalare, care mult am dorit ca sa o vaz'.Ceremonialul este descris cu acelasi interes si de calugarul de la Manastirea Ciolanu, in 1860.Despre vechimea acestui ritual nu avem, din pacate, foarte multe informatii. In jurnalul de calatorie al Egeriei (o nobila pelerina venita din Spania in Ţara Sfanta, in veacul al IV-lea) nu apare nici o mentiune referitoare la acest obicei, se vorbeste in schimb, foarte mult, despre institutia botezului, asa cum se practica la sfarsitul veacului al IV-lea.Prima mentiune, in veacul al VI-leaPrima mentiune despre obiceiul spalarii picioarelor, practicat nu numai la Ierusalim, ci in toate abatiile din Occident, se gaseste in Liber ordinum. Intelegem ca obiceiul se practica deja in secolul al VI-lea, in Spania. Ritualul avea loc dupa terminarea slujbei de seara; se stingeau luminile in Sfantul Altar, episcopul rostea cu voce scazuta cateva rugaciuni si toti cei din biserica ingenuncheau. Apoi, prelatul impreuna cu tot clerul (laicii erau exclusi de la ceremonie, la fel ca in descrierea ceremonialului de la Ierusalim, citat mai sus) mergeau in locul unde se facea spalarea ritualica. Toata ziua se tinea post negru, si abia dupa ceremonie (adica dupa asfintitul soarelui) se putea rupe postul (Dictionnaire daarchéologie chrétienne et de Liturgie).Din a doua jumatate a secolului al VIII-lea, marturiile despre acest ritual devin tot mai numeroase, obiceiul spalarii picioarelor in Joia Mare generalizandu-se, spre secolul al X-lea (vezi Missale Gothicum, Vita S. Brigidae, un Glossarium cu canoane din secolul VIII, editat de Du Cange). In Franta se practica spalarea picioarelor oamenilor de rand, de catre clerici, nu neaparat in Joia Mare, ci in diferite zile de pe parcursul Postului Mare, sau chiar in afara postului: 'La Saint-Denis, practica persista inca in secolul al XVI-lea, cand, in fiecare miercuri, vineri si sambata de la inceperea postului pana la calendele lui noiembrie, se aduceau trei saraci la capitoliu si li se spalau nu numai picioarele, ci si mainile'.Au fost perioade cand nici la Ierusalim nu se mai practica ritualul spalarii picioarelor pelerinilor la primirea intr-o manastire, pentru ca, din cauza ocupatiei turcesti, numarul pelerinilor era foarte mic, iar regula initiala prevedea sa fie cel putin 12 inchinatori carora sa li se spele picioarele. In 1771, in plina ocupatie otomana, Chateaubriand facea o calatorie la Ierusalim, iar in manastirea catolica unde era gazduit nu se mai afla decat un pelerin, venit la Ierusalim in urma cu sapte luni. Autorul cunoaste insa obiceiul, despre care aflase din jurnalul de calatorie al lui Trévenot, pelerin la Ierusalim in 1656, care scria ca fusese chiar al doisprezecelea personaj din grup, pentru ca… 'Deseori, pelerinii nu erau in numar de 12, si drept urmare trebuiau sa se ia si calugari, pentru a completa acest numar la ceremonia spalarii picioarelor, din Joia Mare'.Reprezentari iconograficeSpuneam mai sus ca de prin secolul al VIII-lea apar mai multe marturii scrise referitoare la ritualul spalarii picioarelor. Pentru a intelege importanta pe care o capatase acest ritual, trebuie sa observam ca scena in care Iisus spala picioarele ucenicilor la Cina cea de Taina apare reprezentata tot mai mult, in pictura bisericii, in mozaicuri, basoreliefuri (basorelief pe un sarcofag de la Muzeul din Latran, sec. al XV-lea) si miniaturi din cartile de cult (exemple: pe Evangheliarul lui Rossano, pe un pergament-antivola de la Athos din secolul al XVI-lea, etc). Mozaicurile de la Néa Moni (Chio) si Hosios Loukas sunt realizate in cea mai frumoasa tehnica bizantina. Fiecare verset din Evanghelie pare sa se auda din desen - Petru sade pe scaun, cu o mana aratandu-si picioarele, iar pe cealalta avand-o la cap (caci spune 'Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul' (In, 13,9). Hristos, ingenuncheat inaintea lui, cu imbracamintea cea de deasupra scoasa si incins cu un stergar, cu o mana tine piciorul lui Petru iar pe cealalta mana o intinde catre el. Inaintea genunchilor are un vas cu apa. Ceilalti Apostoli stau in spatele lui Petru, unii vorbind intre ei, altii dezlegandu-si incaltamintea.In concluzie, actul spalarii picioarelor - gest practicat inca din Vechiul Testament, dar din considerente de igiena si apoi de curtoazie (cum apare in pasajul intampinarii Sfintei Treimi de catre Avraam, la Stejarul din Mamvri - Facerea,18:4) - capata semnificatii noi prin exemplul pe care il da Iisus Hristos ucenicilor apostoli. Hristos s-a smerit nu doar in fata lui Dumnezeu, ci si in fata omului: gestul Sau este intemeietor de civilizatie noua, o civilizatie a smereniei, in lumina careia omul crestin dobandeste valoare absoluta, iar gestul smerit al spalarii picioarelor nu mai apare nici umilitor, nici gratuit.In Vechiul Testament, una din poruncile pe care Iahve i le da lui Moise este plasarea unui bol cu apa inaintea Sfantului Altar, pentru ca preotul ce intra in Sfanta Sfintelor sa-si spele mai inainte mainile si picioarele (Exodul, 30, 18; 38, 8; 40, 7).Sfantul Apostol Pavel recomanda ruga cu mainile pure (I Tim. 2,8), iar Tertulian pomeneste despre spalarea mainilor inainte de savarsirea rugaciunilor de seara, in reuniunile primilor comunitati de crestini: 'Dupa spalarea mainilor cu apa si aprinderea lumanarilor, fiecare este indemnat sa inalte cantari lui Dumnezeu dupa puteri, din cartile sfinte, sau din propria sa minte' (TERTULIAN, Apologeticum, XXXIX, P.L., tomul I, p. 477).La Tyr, inca din 314, s-a construit o bazilica precedata de un portic unde se afla o fantana unde inchinatorii trebuiau sa isi spele mainile. Atriumul bisericii din Vatican era dotat de asemenea cu un vas de apa, pentru acelasi uzaj. Bisericile catolice au si astazi, la intrarea in naos, un bol in care se pastreaza apa sfintita, in care credinciosii isi inmoaie varful degetelor mainii cu care isi fac apoi cruce.Obiceiul ca preotii si episcopii sa isi spele mainile inainte de savarsirea Sfintei Liturghii exista de timpuriu in Biserica Crestina. Act de purificare interioaraSimbolistica apei este legata de purificare. In Sfanta Scriptura, ea poate aparea ca apa a spalarii (cum am vazut in spalarea mainilor preotilor inainte de slujba, in spalarea picioarelor oaspetilor la intrarea intr-o casa, chiar in semnul de nevinovatie pe care il arata Pilat atunci cand isi spala mainile dupa ce il da pe Iisus inapoi fariseilor); ca apa a reinnoirii si a renasterii (apa pe care Iahve a facut-o sa tasneasca din desert pentru ca poporul ales sa nu moara de arsita (Is. 41, 17-18), Apa vie care este Iisus, asa cum ii spune El femeii samarinence venite la fantana (In, 4,10), ori ca apa a spalarii pacatului, a afundarii si a mantuirii (asa cum este apa botezului).Patriarhul Ierusalimului spala picioarele episcopilorAstazi, ceremonia spalarii picioarelor se mai oficiaza la Sfantul Mormant in Ierusalim pe la ora 12.00, fiind slujita de catre Patriarhul Ierusalimului sau de un mitropolit, iar cei carora li se spala picioarele sunt episcopi. Ceremonialul se desfasoara pe un podium special amenajat in curtea din fata Bisericii Sfantului Mormant, la acesta asistand si multimile de pelerini ce vin la Ierusalim in Saptamana Patimilor, pentru sarbatoarea Invierii Domnului. De asemenea, aceasta randuiala facand parte din tipicul de slujba al Bisericii Ortodoxe Romane, se practica la manastirile din tara noastra, in Joia Mare, de regula dupa rugaciunea amvonului de la Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, la orele pranzului.'Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai aratat noua masura smereniei, prin plecarea Ta cea preainalta, si pe cel smerit cu vointa intai chemandu-l, ne-ai invatat pe noi cu smerenia cea dumnezeiasca, pazeste-ne neintinati, spalati pururea cu lacrimi, curatiti cu lumina darului Tau cel curatitor' (Cantare din Triod de la randuiala Spalarii picioarelor). (Articol realizat de preot Cristinel Trandafir si publicat in Ziarul Lumina din data de 1 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 858

Id: 5441

Data: Apr 1, 2010

Imagine: