Inalt Preasfintitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va oficia astazi, 9 august, de la ora 18:00, Paraclisul Maicii Domnului si Parastas la Biserica memoriala Mihai Viteazul din Alba Iulia, informeaza Ziarul Lumina , Editia de Transilvania. Evenimentul este prilejuit de implinirea a 409 ani de la moartea lui Mihai Viteazul. La 9 august 1601, marele voievod Mihai Viteazul, singurul domnitor roman cantat in toti Balcanii ca eliberator al Bizantului, cel care a infaptuit pentru prima data unirea politica a romanilor din Ţara Romaneasca, Moldova si Transilvania, a fost ucis miseleste la Turda din ordinul generalului Basta. In fiecare an, la 9 august, cu participarea Inalt Preasfintitului Andrei, se face pomenire in rugaciunea Parastasului a voievodului unificator la Biserica memoriala Mihai Viteazul din Alba Iulia, biserica ridicata, asa cum o arata numele, in memoria voievodului, pe locul vechii Catedrale mitropolitane, ctitorita de Mihai Viteazul si daramata un secol mai tarziu de catre austrieci cu prilejul refacerii zidurilor cetatii.Sfantul ierarh Petru Movila (1596-1646), mitropolitul Kievului, contemporan cu Mihai Viteazul, ne relateaza faptul ca ridicarea catedralei s-a facut in urma unei minuni despre care, dupa cum marturiseste el, a citit intr-un letopiset muntenesc si a auzit 'de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor'. Astfel ni se spune ca Mihai Viteazul, in dorinta sa de a ridica o catedrala ortodoxa, s-a lovit de opozitia catolicilor (numiti latini in cronicile vremii), majoritari in oras. 'Atunci, domnitorul le-a spus: 'Voi nu sunteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfantului Duh in biserica voastra. Noi, insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfantului Duh, pe care si cu fapta suntem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu'. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: 'Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor'. Iar ei i-au spus: 'Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decat cu cuvantul Sfintelor Scripturi'. El le-a zis: 'In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Şi a cui apa va ramane nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramane nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc'. Ei au strigat cu totii intr-un glas: 'Bine, bine, sa fie asa!'.' 'S-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darame niciodata'Ca urmare, au facut sfintirea apei, in piata orasului, atat ortodocsii, cat si catolicii au pus apa in vase diferite, pe care le-au astupat si le-au sigilat, si le-au dus apoi in Catedrala romano-catolica. Dupa 25 de zile, Dumnezeu i-a dat un semn episcopului ortodox si acesta a cerut ca vasele sa fie deschise. Au mers cu totii, ortodocsi si catolici, in frunte cu domnitorul, in Catedrala romano-catolica si episcopul ortodox s-a rugat cu lacrimi zicand: 'Auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfant si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfantului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in Biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfantului Duh'. Şi deschizand pecetile vasului cu agheasma sfintita de ortodocsi, 'a gasit-o mai curata si mai limpede decat inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator'. Atunci, episcopul ortodox 'a strigat, zicand: 'Slava Ţie, Dumnezeul nostru, Care Ţi-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Ţie, Care proslavesti Biserica Ta, Slava Ţie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre'. Şi a zis catre toti: 'Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atatea zile, ramanand nestricata datorita harului Sfantului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa'. Iar latinii, rugandu-se si facand slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a umplut de duhoare, ca s-au inspaimantat toti latinii si au strigat cu uimire: 'Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a maniat pe noi si ne-a imputit apa'. Şi astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut un mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa. Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramant, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darame niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, odata cu schimbarea vremurilor, sa fie daramata, ci langa oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos).' Este locul unde se afla astazi Biserica memoriala Mihai Viteazul.Locul in care si-a gasit odihna Mihai ViteazulLegatura voievodului Mihai Viteazul cu biserica memoriala ce ii este inchinata consta nu numai in faptul ca este ctitorul vechii Catedrale a Mitropoliei Ardealului, ci si in aceea ca, potrivit mai multor cronici, trupul sau si-a gasit in cele din urma aici odihna, adica la ctitoria sa din Alba Iulia. Astfel, in 1939, istoricul Silviu Dragomir in lucrarea sa 'Mormantul lui Mihai Viteazul si vechea Catedrala din Alba Iulia' arata, pe baza informatiilor continute in cronica sarbeasca a lui Gheorghe Brancovici, ca, dupa asasinarea voievodului in august 1601, pe Campia Turdei, de catre oamenii lui Basta, trupul lui a fost adus si inmormantat in Catedrala mitropolitana din Alba-Iulia. Un alt izvor documentar menit sa intregeasca afirmatiile cronicarului Gheorghe Brancovici este cronica Transilvaniei, alcatuita de Wolfgang de Bethlen in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, care scrie: 'Dupa aceea, totusi, trupul acestuia (al lui Mihai Viteazul), ca sa nu fie sfasiat de caini, cativa sarbi l-au inhumat din ordinul lui Basta intr-o groapa mica, pentru ca, in cele din urma, cu trecerea timpului, sa fie adus la Alba Iulia si inmormantat in Sfanta Biserica.'

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 673

Id: 8329

Data: Aug 9, 2010

Imagine: