Astazi este ziua Învierii Domnului, biruinta împacarii, surparea razboiului, stricarea mortii si înfrângerea diavolului.„Hristos a înviat din morti, fiind începatura (a învierii) celor adormiti”(I Cor. XV, 20)Hristos a înviat!Iubiti credinciosi,Astazi praznuim praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Astazi este bucurie duhovniceasca pretutindeni în lumea crestina. Astazi Domnul si Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul si pamântul dupa cuviinta sa se veseleasca, caci lumina Învierii Domnului a umplut de lumina cerul si pamântul si iadul si pe toti cei tinuti în legaturile mortii cu nadejdea învierii, la vesnica veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astazi Hristos, viata noastra a pus temelie noua neamului omenesc prin Învierea Sa si a încununat toate minunile preaslavite facute de El pe pamânt.Astazi este ziua Învierii Domnului, biruinta împacarii, surparea razboiului, stricarea mortii si înfrângerea diavolului. Astazi dupa dreptate ni se cade sa repetam cuvintele profetului Isaia: „Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau?” (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55). Astazi usile de arama le-a zdrobit Stapânul Iisus Hristos si pe însasi numirea mortii a schimbat-o, caci nu se mai numeste moarte, ci somn. Mai înainte de venirea lui Hristos si de iconomia Crucii, însusi numele mortii era foarte înfricosat. Ca omul cel dintâi, dupa ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenintat: „Din pomul cunoasterii binelui si raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit” (Facere II, 17).Şi proorocul David zice prin Duhul Sfânt: „Moartea pacatosilor este cumplita” (Psalm XXXIII, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicând: „Veti pogorâ batrînetele mele în iad” (Facere XLII, 38). Iar proorocul David zice: „Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mâna iadului” (Psalm XLVIII, 16).Dar dupa ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfa pe cruce pentru noi si a înviat din morti, a transformat moartea în somn, ca un iubitor de oameni. Caci în loc de moarte, adormire si somn se zice mutarea noastra din cele de aici. Asculta însusi pe Mântuitorul, zicând: „Lazar, prietenul nostru, a adormit si merg sa-l trezesc” (Ioan XI, 11). Caci precum ne este noua usor a scula pe cel ce doarme, asa si Stapânul nostru Cel de obste poate învia pe cei morti. Însa de vreme ce cuvântul zis de Domnul era nou si strain si ucenicii nu l-au înteles, mai aratat le-a zis: „Lazar a murit!” (Ioan XI, 14).Înca si marele Apostol Pavel, dascalul lumii, scriind tesalonicenilor, zice: „Despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti în nestiinta, ca sa nu va întristati ca ceilalti care nu au nadejde. Ca de credem ca Iisus a murit si a înviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti întru Iisus, îi va aduce împreuna cu El. Noi cei vii, care vom fi ramas pâna la venirea Domnului, nu vom lua înaintea celor adormiti” (I Tesaloniceni IV, 13-15).Ati vazut, fratilor, ca pretutindenea moartea se numeste adormire si somn? Ati vazut cât de stralucita este biruinta Învierii lui Hristos? Prin Învierea Domnului nenumarate bunatati ni s-au dat. Prin înviere amagirea diavolilor s-a pierdut. Prin înviere biruim moartea. Prin înviere trecem cu vederea viata cea de acum. Prin înviere catre rasplata cea vesnica ne sârguim. Prin înviere, cu trup fiind înfasurati, de cei fara trup ne apropiem daca vom voi.Astazi biruintele cele stralucite ale noastre s-au facut. Astazi Hristos Domnul a biruit moartea si pe tiranul diavol l-a surpat, iar noua cale catre mântuire prin înviere ne-a daruit. Deci toti sa ne bucuram, sa saltam si sa ne veselim ca Mântuitorul a biruit moartea si iadul si pentru mântuirea noastra pe toate le-a lucrat.Iubiti credinciosi,În cele ce urmeaza dorim sa aratam pe scurt cu ce fel de trup vor învia sfintii si dreptii lui Dumnezeu, precum si pacatosii, în ziua învierii cea de obste de la sfârsitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvântul Sfintei Scripturi, care arata ca patru vor fi însusirile si darurile sfintilor si ale dreptilor la învierea cea de apoi. Acest adevar îl arata prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: „Se seamana trupul întru stricaciune, înviaza întru nestricaciune. Iata darul nestricaciunii! Se seamana întru necinste, înviaza întru slava. Iata darul stralucirii! Despre acest dar al stralucirii, si Domnul a zis: Atunci dreptii vor straluci ca soarele întru împaratia Tatalui lor” (Matei XIII, 43). „Se seamana întru slabiciune, înviaza întru putere. Iata darul puterii! Se seamana trup firesc, înviaza trup duhovnicesc. Iata darul subtiratatii! Cei înviati vor avea trupuri usoare, duhovnicesti, nestricacioase, adica nemuritoare, asemenea îngerilor” (I Corinteni XV, 42-44).Dar fiindca am amintit si de trupurile pacatosilor din vremea învierii, sa stiti ca mare deosebire vor avea trupurile celor rai de ale sfintilor si dreptilor în ziua judecatii de apoi. Trupurile pacatosilor vor arata starea cumplita în care au trait pe pamânt si înfricosatele pedepse ce îi asteapta, când le va zice Domnul: „Duce-ti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui” (Matei XXV, 41).Şi vor fi trupurile acestora înfricosate la vedere si pline de spaima. În locul stralucirii se vor îmbraca cu adânc de întuneric, care va semana cu întunericul cel din afara al iadului. Şi dupa cum stralucirea fericitilor va fi însotita de frumusete preaminunata, tot asa, trupurile pacatosilor vor avea mare spaima si urâciune. Şi macar ca vor avea nestricaciune ca si dreptii, aceasta nestricaciune o vor avea pentru a se chinui vesnic în iad si niciodata a se mistui.Însa, daca dorim sa avem fericire vesnica la învierea de apoi, sa nu fim fara de grija, ci cu frica si cutremur sa slujim Preabunului nostru Dumnezeu pâna la ultima noastra suflare. Chiar daca cineva ar fi împodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fara grija în veacul de acum. Mântuitorul ne spune ca: „Cine va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui” (Matei X, 22). Sa luam pilda de la corabierii care vin cu corabiile pline de multe bogatii si bunatati. Ei privegheaza pururea, chiar când ajung la liman sunt cu mare grija ca nu cumva sa se loveasca cu corabia de vreo stânca si sa li se întâmple primejdie si paguba mare.Auziti ce zice dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur în aceasta privinta: „Sa nu fim nepasatori si nerecunoscatori fata de binefacerile care le-am luat prin Învierea Domnului. Nici sa zicem: iata, Postul Mare a trecut, de acum putem sa fim fara de grija. Caci acum, mai mult decât înainte, trebuie sa avem mare grija pentru suflet ca nu cumva trupul întarindu-se, pe suflet sa-l faca mai neputincios. Ca nu purtând grija pentru rob, de stapân sa ne lenevim. Caci nevointa noastra duhovniceasca este pentru toata viata”.Iubiti credinciosi,Zice Sfântul Apostol Pavel: „Oricine se lupta, se înfrâneaza de la toate” (I Corinteni IX, 25). Iar Sfântul Ioan Gura de Aur zice: „Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat si rodul postului. Caci este cu neputinta si osteneala postului a o lepada si rodul postului a-l secera. A trecut osteneala nevointelor, dar sa nu treaca râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramâna evlavia. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut si postul cel duhovnicesc, care este mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a facut”.Prin postul duhovnicesc întelegem lucrarea faptelor bune, pe care suntem datori sa le facem toti cei ce suntem botezati în numele Preasfintei Treimi si credem în Hristos Cel înviat din morti. În fruntea faptelor bune care ne ajuta cel mai mult la mântuirea sufletului este iubirea crestina. Fara iubire, fara iertare si milostenie nu este mântuire, nu sunt Pasti, nici bucurie în suflet, nici înviere din moartea pacatelor, nici pace în inimile noastre.Iata o istorioara adevarata despre doi crestini certati unul cu altul, care s-au împacat în noaptea de Înviere.Doi oameni, buni prieteni crestini, au ajuns la o cearta din lucrarea diavolului de la niste lucruri de nimic. Unul, din fire mai iute, l-a înjurat si l-a insultat greu pe celalalt cu prilejul unei întâlniri familiare. Şi astfel s-a asternut între ei o mare dusmanie. Desi cel ocarât si batjocorit dorea sa-l dea în judecata pe cel ce l-a nedreptatit si l-a înjurat, mai ales ca la acest lucru îl îndemnau multi, el totusi n-a facut aceasta si dorea din toata inima sa restabileasca pacea si prietenia cea mai dinainte. Dar celalalt nu voia cu nici un chip sa-l înteleaga, ci spre dusmanie îl pornea prin purtarile si vorbele sale cele rele.A început Postul Mare, se apropiau Sfintele Pasti si între ei nici o schimbare nu se facuse, macar ca mergeau amândoi în fiecare Duminica la Sfânta Biserica. În Sâmbata Mare s-au spovedit amândoi, urmând sa se împartaseasca la Sfânta Liturghie, în noaptea Învierii. Preotul, care cunostea bine ce se petrecea între ei, îl povatuia de multe ori pe cel ce întretinea starea de dusmanie, ca sa-si revizuiasca gândurile si vorbele sale si sa-si ceara iertare. Acelasi îndemn si canon staruitor de pocainta i-a dat si la spovedanie. Dar el, desi s-a fagaduit, n-a facut aceasta. Spre miezul noptii, clopotele cu sunetul lor duios, chemau poporul la Sfânta Înviere. Unul a pasit pragul bisericii cu adânca mâhnire în inima, ca nu este iertat de vecinul sau. Al doilea a intrat în biserica cu frica pentru ca nu si-a îndeplinit canonul, ci avea înca rautate si dusmanie, la care îl îndemna mereu blestematul diavol.Slujba Învierii se desfasura înaltator în mireasma dumnezeiasca ce plutea în Sfânta Biserica. Duios si convingator a început la strana cântarea: „Ziua Învierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne îmbratisam. Şi sa zicem, fratilor, si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru înviere si asa sa strigam: Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”. Fiori puternici i-au zguduit sufletul si trupul, lacrimi fierbinti i se prelingeau pe obraz si rotea ochii în toate partile ca sa vada pe vecinul sau. Nu i-a fost greu sa-l descopere.Chiar în acel moment, acela se strecura prin multime catre dânsul, i-a iesit înainte si s-au îmbratisat, zicînd încet: „Hristos a înviat!”. Dupa raspunsul plin de dragoste al vecinului: „Adevarat a înviat!”, a adaugat cu si mai multe lacrimi în ochi: „Iarta-ma, dragul meu, iarta-ma! Nu se va mai întâmpla niciodata felul cum m-am purtat cu tine. Sfânta Înviere a lucrat puternic asupra mea si m-a învatat ca nu-i bine, nici evanghelic, nici crestineste, nu-i omeneste ceea ce am facut eu cu tine, în timp ce tu ai rabdat si asteptat cu încredere acest ceas al împacarii”. Astfel satana s-a prabusit, Hristos Domnul S-a preaslavit prin lucrarea puternica a Învierii Sale, dusmania s-a spulberat, pacea si dragostea s-au reasezat între ei la vremea cuvenita si cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste au primit Sfânta Împartasanie. Domnul Cel pururea viu si prezent în Taina Sfintei Euharistii i-a binecuvântat si le-a întarit împacarea, care n-a mai fost tulburata în timpul vietii lor, desi rautaciosul diavol cauta sa-i tulbure din nou.Cât de mult are de învatat fiecare din noi, din acest exemplu zguduitor de reîntoarcere sincera la Hristos a acestor doua suflete si de retraire adevarata în El, prin biruinta puternica a Sfintei Învieri! Cât de mult ar trebui noi sa ne revizuim gândurile, simtirile si purtarile si sa ne apropiem cu inima înfrânta si smerita, cu inima plina de credinta si dragoste de Potirul Sfintei Împartasanii, ca sa-L primim pe Hristos Domnul nostru Cel pururea viu si gata oricând sa se salasluiasca între noi, precum spune asa de limpede în Sfânta Sa Evanghelie: „Cel ce manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu, ramâne întru Mine si Eu întru el” (Ioan VI, 56).Vrem noi sa ne hotarâm pentru aceasta? Este spre folosul nostru, spre folosul vietii pamântesti si ceresti. Pentru ca numai uniti cu Domnul nostru Iisus Hristos vom putea întelege mai bine si mai adânc adevaratul rost al vietii noastre pamântesti. Vom pasi sigur biruitori pe drumul sfintei desavârsiri morale si spre slavile nesfârsitei vietuiri în cele ceresti.Iubiti credinciosi,Astazi este Pastile Domnului. Astazi Hristos, Viata noastra, a biruit moartea, iadul si pe diavolul. Astazi ni s-au deschis portile raiului si ale Împaratiei Cerurilor. Astazi îngerii se bucura împreuna si preamaresc pe Dumnezeu.Deci sa lepadam din casele si inimile noastre toata rautatea, toata întristarea si pacatul si sa primim cu bucurie pe Hristos Cel Înviat. Sa ne închinam Crucii pe care S-a rastignit Hristos. Sa sarutam mormântul din care a înviat Domnului. Sa urmam cu credinta si nadejde pe Mântuitorul nostru, împreuna cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toti sfintii, cu parintii si înaintasii nostri. Sa ne sarutam duhovniceste frate cu frate, sa ne împacam, sa ne iubim unii pe altii caci astazi am dobândit iertarea si mântuirea prin Înviere. Nimeni sa nu fie trist, nimeni sa nu-si piarda credinta si nadejdea în necazurile vietii, caci Hristos Cel înviat este cu noi. Îl purtam în noi si ramâne în veci cu noi, de vom ramâne în dragostea Lui si-I vom pazi poruncile.Cu aceasta credinta datatoare de viata, care ne da putere si biruinta, sa cântam împreuna cântarea Învierii: „Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”. Amin.Hristos a înviat!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 733

Id: 39995

Data: Apr 20, 2014

Imagine: