Parintele Cleopa Ilie - Predica la Duminica Sfintei Maria Egipteanca - Despre slava deșarta și manie
"Ce voiți sa va fac? Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta" (Marcu 10, 36-37)Iubiți credincioși,Daca ați ascultat cu atenție și evlavie citirea Sfintei Evanghelii de azi, pe lânga alte sfinte învațaturi care izvorasc din cuvintele Mântuitorului, ați auzit și de cererea celor doi Apostoli, Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu. Iata ce au cerut: “Învațatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți sa va fac? Iar ei au zis: Da-ne noua sa ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta întru slava Ta” (Marcu 10, 35-37).Vedeți, frații mei, ispita slavei deșarte cum a îndraznit a se apropia chiar și de ucenicii Domnului? Nu este de nici o mirare acest lucru, caci diavolul înca în Rai fiind a ispitit pe protoparinții noștri Adam și Eva tot cu ispita mândriei și a slavei deșarte. Ca auziți ce spune șarpele Evei: “Nu, nu veți muri! Dar Dumnezeu știe ca în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și raul” (Facere 3, 4-5).Diavolul și îngerii lui au fost izgoniți din cer tot pentru pacatul mândriei și al slavei deșarte, caci cugetau sa se faca asemenea cu Ziditorul lor, Care i-a adus din neființa întru ființa. Iata ce zice dumnezeiasca Scriptura despre aceasta: “Tu care ziceai în cugetul tau: Ridica-ma-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi pune jilțul meu! În muntele cel sfânt voi pune salașul meu, în fundurile laturei celei de miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor și asmenea Celui Prea Înalt voi fi” (Isaia 14, 13-14). Vedeți, fraților ca pacatul mândriei și al slavei deșarte a fost pricina caderii satanei și a îngerilor celor de un gând cu el?Cu acest pacat greu și urât de Dumnezeu a înșelat diavolul și pe stramoșii noștri în rai, iar de atunci și pâna azi nu înceteaza a ispiti pe oameni cu tot felul de încercari, dar mai ales cu ispita mândriei și a slavei deșarte, pe care Preabunul Dumnezeu o uraște atât de mult.Așa a ispitit și pe ucenicii Mântuitorului din Evanghelia de azi. Însa ați auzit cu câta blândețe și înțelepciune i-a îndreptat Mântuitorul; nu i-a certat, nu i-a blestemat, nu i-a pedepsit, ci cu blândețe le-a zis: “Nu știți ce cereți!” (Marcu 10, 38). Ca unor copii neștiutori le spune ca nu știu ce vor. Dupa aceea le-a amintit de paharul sfintelor Sale patimi și le-a zis: “Nu știți ce cereți! Puteți sa beți paharul pe care îl beau Eu sau sa va botezați cu botezul cu care Ma botez Eu?” (Marcu 10, 38), iar ei au zis: "Putem", la care Iisus le-a adaugat: “Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Ma botez va veți boteza” (Marcu 10, 39). Într-adevar, Iacob a fost ucis de Irod, iar pe Ioan l-a surghiunit în Patmos Domițian, pagânul împarat al Romei.În acest fel amândoi apostolii au baut paharul suferinței pentru Domnul și pentru Evanghelia Lui. “Dar a ședea de-a dreapta Mea, nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit” (Marcu 10, 40). Dar de ce a zis: “Nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit de catre Tatal Meu” (Matei 20, 23). Nimenea sa nu socoteasca aici ca Arie ereticul ca Mântuitorul este mai mic ca Dumnezeire decât Tatal. Nu, ci acum Mântuitorul vorbește ca om. Ca se socotea mai mic dupa omenire nu dupa dumnezeire. Caci dupa dumnezeire era și este în vecii vecilor egal cu Tatal. La fel în alt loc al Sfintei Evanghelii ne învața, zicând: “Iar Eu și Tatal Meu una suntem” (Ioan 10, 30); și iar zice: “Toate câte are Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu iau și va voi vesti voua. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslavit întru ei” (Ioan 16, 15; 17, 10). Iar în alt loc zice: “Nu crezi tu ca Eu sunt întru Tatal și ca Tatal este întru Mine?” (Ioan 14, 10).Dar sa mergem mai departe pe drumul cuvântului spre a auzi ce zice Sfânta Evanghelie: “Auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacob și pe Ioan” (Marcu 10, 41). Vedeți fraților ca pentru ispita mândriei celor doi Apostoli, pe ceilalți zece i-a ajuns ispita mâniei. Prea Înduratul nostru Mântuitor, iarași, ca pe niște copii care nu știu ce fac, chemându-i la Sine, le-a zis: “Știți ca cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stapânesc. Dar între voi nu trebuie sa fie așa, ci care va vrea sa fie mare între voi, sa fie slujitor al vostru. Și care va vrea sa fie întâi între voi, sa fie tuturor sluga” (Marcu 10, 42-44). O bunatate și dragoste fara margini a Mântuitorului nostru, ca și pe cei dintâi, care erau ispitiți de patima slavei deșarte, și pe ceilalți zece, care se mâniau asupra celor doi, cu mare blândețe și înțelepciune îi îndreapta și îi învața, sa nu fie ca stapânitorii lumii, care cu multa trufie și slava deșarta conduc popoarele și le domnesc.De aceea îi învața, zicând: “Și care vrea sa fie întâi între voi, sa fie tuturor sluga” (Marcu 10, 44). Prin aceste preasfinte învațaturi alunga din mintea lor și slava deșarta și mânia, caci aceste patimi sunt amândoua fiice ale mândriei. Slava deșarta este începutul, iar mândria este sfârșitul! Însa și la spalarea picioarelor la Cina cea de Taina, aceeași învațatura împotriva slavei deșarte i-a învațat: “Voi Ma numiți pe Mine Învațatorul și Domnul, și bine ziceți, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul și învațatorul, v-am spalat voua picioarele, și voi sunteți datori ca sa spalați picioarele unii altora; ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceți și voi” (Ioan 13, 13-15).Ce este slava deșarta? Dupa învațatura sfinților Parinți, slava deșarta este începutul mândriei și "numai atâta deosebire este între ele, câta deosebire are copilul de barbatul desavârșit și grâul de pâine" (Filocalia, vol IX, Sf. Ioan Scararul, Cuvântul 22, București, 1980). Pe slava deșarta cu "vaiul" o amenința Domnul zicând: “Vai voua, când toți oamenii va vor vorbi de bine” (Luca 6, 26). "Gândul slavei deșarte este prea subțire și cu lesnire sta pe ascuns lânga ispravile faptelor bune și nu mica nevoința trebuie spre a se izbavi cineva de slava deșarta" (Ibidem). Cum poate cineva a se izbavi de fiara aceasta cu multe capete a slavei deșarte? Dupa învațatura Sfântului Ioan Scararul, slava deșarta o izgonește de la sine, cel ce în tot locul și lucrul se defaima pe sine, cel ce sufera cu vitejie ocarile și defaimarile altora, cel ce trece fara de vatamare pe lânga laude și cel care alearga spre slava cea de sus, iar pe cele de aici le socotește gunoaie.Zice același sfânt ca "începutul neslavei deșarte este pazirea gurii și iubirea de necinstirii, mijlocul este încetarea tuturor ispitirilor gândite ale slavei, iar sfârșitul este ca pe cele ce ajuta la necinstire sa fie primite înaintea oamenilor din inima" (Ibidem). Numai acela are înțelepciune smerita, care lucreaza toata fapta buna cu scopul de a placea lui Dumnezeu, dupa cum ne învața și Sfântul Apostol Pavel, zicând: “Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceți” (I Corinteni 10, 31; Coloseni 3, 18).La fel și Sfântul Isaac Sirul ne învața urmatoarele despre slava deșarta: "Sârguiește-te sa fii defaimat și te vei umple de cinstea lui Dumnezeu. Nu cauta sa fii cinstit, plin fiind înauntru de rani. Ocaraște-te pe tine, ca sa fii cinstit și sa n-o dorești ca sa nu te necinstești". Apoi zice: "Cel ce alearga dupa cinste, ea fuge dinaintea lui, iar cel ce fuge de dânsa, cinstea alearga dupa el și propovaduitor al smereniei lui i se face înaintea tuturor oamenilor. Fugi de slava și vei fi slavit. Teme-te de mândrie și te vei mari. Daca uraști slava, fugi de cei ce o cauta" (Filocalia X, Sf. Isaac Sirul, 1981, Cuvântul 5. Pentru lepadarea de lume).Iubiți credincioși,Pâna aici am vorbit despre rautatea slavei deșarte, cu care au fost ispitiți cei doi Apostoli Iacob și Ioan. În cele ce urmeaza vom vorbi puțin despre pacatul mâniei, care nu puțin ne vatama în aceasta viața. Mai întâi sa vedem ce este mânia și de câte feluri este. "Mânia este sutașul rațiunii, razbunatorul poftei. Când dorim un lucru și suntem împiedicați de cineva, ne mâniem asupra lui ca unii ce suntem nedreptațiți" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, București 1938, cap. 14). "Mânia este aducerea aminte a urii ascunse, adica a pomenirii de rau. Mânia este dorința de a face rau celui ce ne-a mâniat" (Filocalia IX, Sf. Ioan Scararul, Cuvântul 8).Felurile mâniei sunt patru. Primul fel de mânie se cheama "iritare", al doilea fel de mânie se cheama "pizma"; al treilea fel de mânie se cheama "zavistie", adica cea care zace mult în sufletul omului și cauta razbunare; iar al patrulea fel este mânia cea dreapta a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne învața în Sfânta Scriptura sa oprim mânia noastra cea rea: “Parasește mânia și lasa iuțimea” (Psalm 36, 8). La fel și marele Apostol Pavel, zice: “Lepadați și voi toate acestea: Mânia, iuțimea, rautatea, hula, cuvântul de rușine din gura voatra” (Coloseni 3, 8). În alt loc aratând același lucru, zice: “Orice amaraciune și suparare și mânie și izbucnire și defaimare sa piara de la voi împreuna cu orice rautate” (Efeseni 4, 31).Sfântul Ioan Scararul ne arata prin ce fapta buna putem sa gonim de la noi mânia cea rea și patimașa, zicând: "Precum apa în vapaie câte puțin adaugându-se, desavârșit pe vapaie o stinge, așa și lacrima plânsului celui adevarat pe toata vapaia mâniei și a iuțimii face s-o ucida" (Filocalia IX, op. cit., p. 68).Cât privește mânia cea dreapta a lui Dumnezeu s-a aratat prin multe feluri de pedepse, dupa cum despre aceasta ne arata dumnezeiasca Scriptura, zicând: “Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta și i-a mistuit ca pe niște paie. La suflarea narilor Tale s-a desparțit apa. Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete și s-au închegat apele în inima marii. Vrajmașul zicea: Goni-i-voi și-i voi ajunge; prada voi împarți și-mi voi satura sufletul de razbunare; voi scoate sabia și mânia mea îi va stârpi. Dar ai trimis Tu duhul Tau și marea i-a înghițit; afundatu-s-au ca plumbul, în apele cele mari” (Ieșire 15, 7-10).În alt loc, despre mânia cea dreapta a lui Dumnezeu, auzim așa: “Și i-a lepadat Dumnezeu din pamântul lor cu mânie, cu iuțime și cu aprindere mare și i-a aruncat în alt pamânt, cum vedem acum” (Deuteronom 29, 28). Iar dumnezeiescul și marele Prooroc Isaia, aratând despre mânia cea dreapta și sfânta a lui Dumnezeu care va fi la sfârșitul lumii, zice așa: “Pentru aceasta voi prabuși cerurile; și pamântul se va clatina din locul lui, din pricina furiei Domnului Savaot în ziua iuțimii mâniei Lui. Atunci, ca o gazela sperioasa și o turma pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se va întoarce la poporul sau și fiecare va fugi în pamântul sau” (Isaia 13, 13-14).Frații mei, acum sa aratam ce virtuți sunt împotriva mâniei. Cea dintâi fapta buna care stinge și potolește mânia este blândețea. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, voind sa ne învețe prin ce putem liniști tulburarea mâniei a zis: “Luați jugul Meu asupra voastra și învațați-va de la Mine, ca sunt blând și smerit cu inima și veți gasi odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 29). În alt loc dumnezeiasca Scriptura ne învața, zicând: “Fericiți cei blânzi, ca aceia vor moșteni pamântul” (Matei 5, 5). Tot dumnezeiasca Scriptura ne învața, zicând: “Raspunsul blând domolește mania” (Pilde 15, 1; 16, 14; 25, 15). Sfântul Apostol Petru arata ca blândețea are mare preț înaintea lui Dumnezeu și zice: “Sa fie omul cel tainuit al inimii, întru nestricacioasa podoaba a duhului, blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 4). Înca și Sfântul Apostol Pavel ne arata ca trebuie sa sfatuim cu blândețe pe cei care vor cadea în oarecare pacat și zice: “Fraților, chiar de va cadea vreun om în vreo greșeala, voi cei duhovnicești îndreptați pe unul ca acela cu duhul blândeții” (Galateni 6, 1).Am însemnat acestea din dumnezeiasca Scriptura, ca sa va aduc aminte ca cel mai bun leac împotriva mâniei este blândețea și nepomenirea de rau, caci aceste fapte bune, și pe cei rai îi pot face buni și îi pot aduce la pocaința. În aceasta privința am sa va reamintesc niște istorioare din Pateric. Au venit odata hoții la chilia unui batrân și i-au zis: "Am venit sa-ți luam toate câte ai în chilia ta". Iar el le-a zis: "Câte va place, fiilor, luați". Și ei au luat toate lucrurile batrânului pe care le avea în casa sa. Însa au uitat un saculeț care era atârnat într-un cui. Deci batrânul luându-l, alerga dupa ei, zicând: "Fraților, luați cele ce ați uitat în chilia voastra!" Iar aceia, umilindu-se pentru nerautatea batrânului au adus înapoi în chilia lui toate cele luate, și s-au pocait, zicând întru dânșii: "Cu adevarat, omul lui Dumnezeu este acesta".Iarași citim în Pateric ca doi monahi locuiau într-un loc și s-a dus la dânșii un batrân ca sa încerce viața lor și, luând un toiag, a început a sfarâma verdețurile unuia. Iar fratele vazând, s-a ascuns pâna le-a sfarâmat toate. Dupa ce a ramas numai o radacina, a zis fratele catre batrân: "De voiești, lasa pe aceasta sa o fierb ca sa gustam din ea împreuna!" Aceasta auzind batrânul, a pus metanie fratelui, zicând: "Pentru aceasta nerautate a ta se odihnește Duhul Sfânt peste tine, frate!"A zis dumnezeiescul Iov: “Pe cel fara de minte îl ucide mania” (Iov 5, 2). Iar Apostolul Pavel ne învața: “Soarele sa nu apuna peste mânia voastra” (Efeseni 4, 26). Cu adevarat, pe cel fara de minte îl ucide mânia, daca nu va parasi din inima pomenirea de rau și razbunarea asupra celui ce l-a suparat, altfel având ura asupra fratelui, ajunge sa fie ca un ucigaș de oameni. Caci, dupa marturia Sfintei Scripturi, “oricine uraște pe fratele sau este ucigaș de oameni și știți ca orice ucigaș de oameni nu are viața veșnica” (I Ioan 3, 15). Iata fraților, în ce chip, pe cel fara de minte îl ucide mânia. Caci de nu va parasi mânia și ținerea de minte a raului ajunge la ura și prin ura se face ucigaș de oameni și așa își ucide prin mânie și razbunare sufletul sau.Iubiți credincioși,Astazi este Duminica a cincea a Postului Mare. Fiecare zi în post trebuie sa fie o noua treapta care ne urca spre cer, și ne apropie de Învierea lui Hristos. De aceea suntem datori, frații mei, sa ne silim zi cu zi la rugaciune, la înfrânare, la post, la împacare duhovniceasca cu toți oamenii, la milostenie, la parasirea pacatelor prin spovedanie și la unirea cu Hristos prin Sfânta Împartașanie.Astazi am vorbit de doua pacate foarte raspândite la noi: slava deșarta și mânia. Cel mai potrivit timp de pocaința și despatimire pentru noi toți este Postul Mare. Acum sa ne ostenim. Acum sa ne rugam mai mult. Acum sa parasim mândria, mânia, ura, îndoiala, desfrânarea, necredința și tot pacatul. Acum sa ne împacam cu Dumnezeu, pâna mai avem viața și timp de pocaința. Nu vedem cu toții câta suferința este în lume și câți mor fara nici o pregatire creștineasca? Cum vor fi izbaviți de osânda cei ce mor în beție și desfrâu, cei ce mor în ura și procese, cei ce mor în secte și în întunericul necredinței? Cine îi va elibera din chinurile iadului, daca o viața de om pe pamânt nu le-a ajuns sa creada cum trebuie în Dumnezeu și sa faca fapte bune de pocaința? Sa ne fereasca Mântuitorul de un asemenea sfârșit înfricoșator, fara salvare.Tot în Duminica de astazi Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, pe care ne-o da ca model de pocaința pentru toți. Aceasta cuvioasa a fost în tinerețe o mare pacatoasa. Dar ajungând la Mormântul Domnului nu putea sa intre în biserica pentru pacatele ei cele cumplite. Atunci, venindu-și în fire a început sa plânga cu amar pentru pacatele sale și dupa ce s-a închinat, s-a facut pustnica în pustiul Iordanului. Acolo s-a nevoit singura 47 de ani, rabdând grele ispite, foame, gânduri, frig și lupte de la diavoli. La urma, fiind descoperita de cuviosul Zosima, un sihastru sfânt, acesta a spovedit-o, a împartașit-o cu Sfintele Taine și, dupa înca un an, a aflat-o adormita în Domnul și a înmormântat-o acolo. Pomenirea ei se face la 1 aprilie. Vedeți câți ani s-a pocait ea pentru pacatele facute la tinerețe?Sa urmam și noi pe calea pocainței, ca fara aceasta degeaba traim; ne cheltuim și viața în zadar, ne pierdem și sufletul. Mai avem o saptamâna pâna la Duminica Floriilor. Este foarte bine ca în aceste zile sa va spovediți, iar la Florii sa primiți Trupul și Sângele lui Hristos.Continuați cu postul și cu rugaciunea. Dar cereți numai cele de folos pentru mântuire. Împacați-va cu Dumnezeu și cu oamenii și aveți mare grija pentru copii. Sa rugam pe Bunul nostru Mântuitor sa ne scape de tot pacatul și sa ne primeasca, dincolo, de-a dreapta Sa, cu toți sfinții Sai. Amin.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Mar 31, 2014
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei