Cuviosul Paisie de la Neamt a fost cel mai iscusit staret al mânastirilor românesti din secolul XVIII pâna în zilele noastre. Personalitatea lui de mare staret s-a impus în toate tarile ortodoxe, fiind pentru toti monahii din obstea sa parinte, dascal, povatuitor, duhovnic si rugator neadormit catre Dumnezeu.Sfintilor care sunt pe pamântul Lui,minunata a facut Domnultoata voia întru dânsii (Psalm 15, 3)Iubiti credinciosi, Astazi, la 15 noiembrie, se face pomenirea cea de peste an a Sfântului Preacuviosului Parintelui nostru Paisie, mare staret al Mânastirii Neamt.Sfântul Paisie de la Neamt s-a nascut în orasul Poltava din Ucraina, la 21 decembrie, 1722, în familia unui preot evlavios, fiind al unsprezecelea copil. Din botez a primit numele de Petru. Apoi, murind tatal sau, mama l-a dat la scoala, mai întâi în Poltava, apoi la Academia teologica din Kiev, întemeiata de mitropolitul mol­dovean Petru Movila. Dar sufletul sau dorea o viata duhovniceasca mai înalta.Dupa patru ani de scoala intra în viata monahala, ducându-se la o manastire din apropiere. Aici este facut rasofor sub numele de Platon. Negasind liniste si pace în manastirile din Ucraina, în anul 1745 vine în Moldova si apoi în Ţara Româneasca, unde viata isihasta monahala era în floare, sub povatuirea Cuviosului Vasile de la Poiana Marului.În anul 1746 se duce pentru un timp la Sfântul Munte Athos, si se nevoieste patru ani de zile singur, ca pustnic. În anul 1750 este calugarit la Athos de staretul sau, Cuviosul Vasile de la Poiana Marului, primind numele de Paisie. Aici îsi formeaza o obste de 64 de calugari la schitul Sfântul Ilie, iar în anul 1763 se reîntoarce în Moldova si se stabileste la Mânastirea Dragomirna. De aici este silit sa se retraga la Mânastirea Secu, din cauza ocupatiei Bucovinei de catre austrieci; iar în anul 1779 este trimis la Mânastirea Neamt ca staret peste ambele obsti, unde se nevoieste înca 15 ani si aduna în jurul sau peste 700 de monahi.Ajungând la vârsta de 72 de ani, Cuviosul Paisie se muta la cele ceresti la 15 noiembrie, 1794, fiind plâns mult de ucenicii sai din Moldova, Ţara Româneasca si Ucraina.Iubiti credinciosi, Cuviosul Paisie de la Neamt a fost cel mai iscusit staret al mânastirilor românesti din secolul XVIII pâna în zilele noastre. Personalitatea lui de mare staret s-a impus în toate tarile ortodoxe, fiind pentru toti monahii din obstea sa parinte, dascal, povatuitor, duhovnic si rugator neadormit catre Dumnezeu.Virtutile sale cele mai alese, care l-au facut cunoscut peste tot ca mare staret, ca sfânt si iscusit povatuitor de suflete sunt acestea:1. Sfintenia vietii sale. Cuviosul Paisie de la Neamt s-a dovedit din tinerete un calugar cu viata sfânta si iscusit lucrator al tuturor virtutilor calugaresti, întrecând pe toti cei din vremea lui. El era ca o faclie aprinsa pentru toti - sihastri, calugari, mireni, preoti si duhovnici.2. Rugaciunea neîncetata. Sfântul Paisie de la Neamt era un om al neîncetatei rugaciuni. El practica rugaciunea inimii din tinerete, pe care o dobândeste desavârsit în Sfântul Munte Athos si o lucreaza pâna la moarte, ajungând mare dascal al rugaciunii inimii pentru toata obstea sa.3. Ascultarea. Pe lânga neîncetata rugaciune, Cuviosul Paisie punea mare accent pe sfânta ascultare, învatând pe calugari sa fie fii ai ascultarii si sa nu faca nimic fara porunca, fara rugaciune si fara binecuvântare. De aceea a reusit sa întemeieze o obste atât de mare si bine organizata, pentru ca nimic nu se facea fara ascultare.4. Sfintele slujbe. Toti calugarii erau datori sa ia parte la toate sfintele slujbe, mai ales la Utrenie si la Sfânta Liturghie, în afara de cei cu ascultari fixe si de cei batrâni si bolnavi.5. Spovedania si Sfânta Împartasanie. Cuviosul Paisie era un preaiscusit duhovnic. El a rânduit în obstea de la Neamt, precum si la Secu si Dragomirna 24 de duhovnici, care spovedeau pe toti calugarii, mai ales pe cei tineri, în fiecare zi, seara, de toate pacatele facute peste zi. Iar când mergeau la munca câmpului pe la metoace, le trimitea si câtiva duhovnici cu ei pentru spovedania zilnica. Sfânta Împartasanie o dadeau saptamânal celor vrednici, dupa râvna fiecaruia.6. Rânduiala de chilie. Fiecare duhovnic avea grija de ucenicii lui, pe care îi cerceta la chilii si le punea rânduiala si canon de post, metanii, rugaciune si odihna. Nimeni nu avea voie sa faca voia lui sau sa-si lase rugaciunea si canonul de chilie nefacut, afara de cei bolnavi si neputinciosi. Pe lânga cele 300 de metanii si 300 - 600 de închinaciuni zilnice, fratii si monahii tineri citeau câteva catisme la Psaltire si se hraneau din învataturile Sfintilor Parinti, mai ales din cele biblice, aghiografice si filocalice, care se talmaceau la Neamt.7. Iubirea duhovniceasca. În obstea Cuviosului Paisie de la Neamt era o desavârsita armonie, smerenie, tacere, ascultare si iubire duhovniceasca. Nimeni nu era tulburat; nimeni nu era certat cu ceilalti frati si calugari; nimeni nu lipsea de la slujbele Bisericii si toti faceau ascultare cu dragoste. Iubirea duhovniceasca, slujbele si ascultarea desavârsita au facut din Manastirea Neamt cea mai mare si cea mai bine organizata manastire ortodoxa din toate tarile ortodoxe, ale carei raze de lumina iradiau peste tot în Moldova si peste hotarele ei.Iubiti credinciosi, Astazi praznuim pe Cuviosul Paisie de la Neamt, dupa doua sute de ani de la stramutarea sa, unul dintre cei mai mari stareti si organizatori ai monahismului ortodox românesc si rasaritean.Astazi manastirile noastre înalta alese cântari de lauda Sfân­tului Paisie de la Neamt, lauda Moldovei si podoaba Ortodoxiei.De aceea suntem datori, mai ales noi monahii, sa urmam sfintele sale învataturi cu toata râvna. Caci nimeni dintre noi nu se poate mântui fara ascultare, fara sfânta rugaciune, fara blândete, smerenie si iubire curata în Hristos.Numai aceste virtuti, unite cu harul Sfântului Duh, transforma inimile, ne unesc cu Hristos si ne asigura mântuirea sufletului.Sa rugam pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, pe toti sfintii din cer si pe Cuviosul Paisie de Ia Neamt sa ne ajute tuturor pe calea mântuirii, ca sa fim si noi numarati în cetele cuviosilor parinti, carora le aducem cântari de lauda spre slava Preasfintei Treimi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împaratesti si la sfinti de peste an, Editura Episcopiei Romanului, pp. 253-256) (Informatii preluate de pe www.doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 685

Id: 35556

Data: Nov 15, 2013

Imagine: