Parintele Cleopa - traitor si marturisitor al credintei

Cuvântul Înaltpreasfintitului Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei la momentul comemorativ organizat de Patriarhia Româna cu prilejul împlinirii a 15 ani de la trecerea la viata vesnica a Parintelui Cleopa Ilie, luni, 02 decembrie 2013, Palatul Patriarhiei:Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, binecuvinteaza lumea, din vreme în vreme, cu genii ale sfinteniei destinate a arata pamântenilor calea catre o vietuire adevarata întru dobândirea Împaratiei Cerurilor.Parintele Cleopa de la Manastirea Sihastria a fost un astfel de om. Dumnezeu l-a rânduit sa vietuiasca în vremuri grele pentru a fi calauza celor ce cauta calea spre Împaratia Cerurilor.

  1. Traitor al credintei
Prin educatia primita de la parintii sai trupesti, prin cunoasterea unor parinti îmbunatatiti din sânul manastirilor nemtene si, mai ales, prin gândul lui Dumnezeu pentru el, Parintele Cleopa a înteles, înainte de toate, ca viata calugarului este silire a firii, asceza în toate formele ei, smerenie, ascultare, trezvia atentiei, rugaciune neîncetata.Lupta împotriva omului celui vechi care razbate la suprafata sufletului ori de câte ori apare o fisura în acesta a fost osteneala marelui ascet din tineretile sale. Stradania de a nu se lasa învins de ispitele care vin de la trup, de la lume si de la demoni a definit lupta parintelui pentru dobândirea starii de a fi în Hristos, prin Duhul Sfânt. Atât în viata de obste cât si în timpul petrecerii în pustie, Parintele Cleopa a înteles ca fara osteneala de fiecare clipa, fara atentia continua la navala ispitelor, fara starea de jertfa dobândita prin stradanii care ating uneori „nebunia Crucii”, monahul nu poate fi mântuit si nu poate ajuta la mântuirea altora.
  1. Marturisitor al credintei
Parintii Sihastriei au sesizat în tânarul monah Cleopa de la oi omul lui Dumnezeu de care obstea manastirii si credinciosii aveau nevoie sa le fie povatuitor. „În vara anului 1942, povesteste Parintele Cleopa, fiind la tunsul oilor sub un fag frumos, au venit parintii din Consiliu si m-au luat sa fiu cu grija manastirii”.( Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Balan, Lumina si faptele credintei, Editura Doxologia, Iasi, 2013, p. 394 ) De atunci si pâna în ceasul plecarii sale la Domnul, Parintele Cleopa a fost cu grija mântuirii multor calugari, calugarite si credinciosi mireni care au gasit la el izvor de apa vie pentru sufletele lor însetate dupa Adevar. „Dar unde este linistea mea cea iubita din anii tineretii?” - striga uneori Parintele Cleopa împovarat de grija mântuirii celor ce-i calcau pragul. „Unde este bucuria duhovniceasca pe care o aveam când pazeam oile Manastirii Sihastria prin padurile si poienile acestea? Ca umblam cu oile împreuna cu fratele meu, Vasile, si purtam în gluga numai Vietile Sfintilor si o bucata de pâine, pe care o mâncam catre seara, dupa ce terminam de citit toata Psaltirea”( Ibidem, p. 392). Cu gândul la adâncimile duhovnicesti traite în pustie sau ca monah oile manastirii, si continuând a avea astfel de trairi, Parintele Cleopa se dedica jertfelnic mântuirii fratilor sai, preoti, calugari si credinciosi mireni.„Preotul sa fie tare în credinta, cu mare frica de Dumnezeu”, marturisea Parintele Cleopa despre fratii sai preoti care-i calcau pragul casei. „Preotul, continua el, sa aiba multa mila de oameni si cu inima de tata pentru toti. Sa judece cât mai atent si drept adica fara partinire, sa tina cont de firea, vârsta, asezarea, temperamentul, studiile, pozitia sociala, starea sanatatii, cultura, puterea de întelegere si ascultarea fiecaruia, si, mai ales, de credinta si de frica de Dumnezeu pe care o are credinciosul”. (Ibidem, p. 229)„Asculta parinte! se adresa Parintele Cleopa unui calugar care-i ceruse cuvânt de folos. Mama tuturor faptelor bune este sfânta rugaciune! Daca, în vremea cea rânduita pentru rugaciune, te ocupi cu altceva afara de rugaciune, estii batjocorit de diavoli, ca toti sfintii au fost sub rugaciune. Prima grija sa-ti fie rugaciunea si apoi cititul, scrisul si lucrul mâinilor. Sa nu te fure ocupatiile în locul rugaciunii. Numai când esti sub ascultare ai motiv binecuvântat sa lipsesti de la rugaciuni, caci ascultarea este mai mare decât rugaciunea.” ( Ibidem, p. 274)Credinciosii mireni gaseau, de asemenea, la marele duhovnic cuvânt bun, iubitor, îndemnator spre nadejde. „De crestinii mireni îmi este mila, spunea adesea Parintele Cleopa, ca vin pe la manastiri cu credinta si smerenie, „ca niste oi fara pastor”, cu fel de fel de necazuri. Eu pe cei care vin la mine îi primesc si cât mila Domnului îmi da sanatate si cuvânt pentru credinta lor curata, atât îi învat si-i sfatuiesc, îi îmbarbatez si le spun câte ceva de folos pentru mântuirea lor.”( Ibidem, pp. 394-305)Pe toti: clerici, monahi sau mireni, Parintele Cleopa îi îndemna la rugaciune ca izvor de dezlegare a tuturor problemelor. „Rugaciunea îl face pe om atotputernic si nimic si nimeni nu-l poate birui pe omul rugator, nici oamenii rai, nici diavolii, nici frica mortii, nici saracia, nici boala, nici mândria, nici razboiul desfrânarii. Omul care se roaga permanent este de neînvins. Însa trebuie sa fie înarmat cu smerenia, sa considere ca este nimic si ca numai Dumnezeu este totul pentru toti si pentru toate.” ( Ibidem, p. 381) Traitor si marturisitor al credintei, Parintele Cleopa este recunoscut în lumea ortodoxa ca unul din coloanele de rezistenta ale Bisericii Ortodoxe din veacul XX. Dumnezeu a rânduit sa aseze în acest monah omul Sau printre oamenii lumii.Om al lui Dumnezeu prin rugaciune, Parintele Cleopa devine om al oamenilor prin slujirea la care s-a înjugat spre mântuirea lor. A fost om al ascezei, al trezviei, al rugaciunii inimii, dar si om al slujirii semenilor sai cu durere si cu dragoste. Simplitatea evanghelica se îmbina armonios întrânsul cu alura savanta a carturarului detinator al unor vaste cunostinte teologice. Sub epitrahilul spovedaniei sale îsi gaseau odihna sufletelor atât oamenii obisnuiti cât si teologi de seama, arhierei sau profesori universitari. Om cu ratiune clara si, deopotriva, cu inima calda, Parintele Cleopa a primit de la Dumnezeu darul discernamântului, cunoscând fara clatinare la cine si când se aplica acrivia sau pogoramântul. Fermitatea întru apararea vietii crestine curate se altoia la dânsul cu iertarea daruita celor cu mari pacate dar cu duh de pocainta.Manastirea Sihastria si Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Biserica Ortodoxa Româna si întreaga constiinta crestin ortodoxa aduc multumire lui Dumnezeu pentru darul Cerului oferit pamântului în persoana Parintelui Cleopa.Noi, cei de azi: arhierei, preoti, calugari si mireni, suntem chemati sa avem mintea si inima receptive la cuvântul marelui duhovnic: „Eu cât am putut, m-am silit, dupa a mea slaba putere, cu darul lui Dumnezeu, sa folosesc si sa învat pe fiecare, calugar si credincios, calea mântuirii. Pe nimeni n-am întors desert de la usa chiliei mele. Ci am deschis usa chiliei si a cuvântului tuturor care au venit la mine, stiind ca, odata cu fiecare om, intra si Hristos în chilia mea. Nu pot spune ca am facut tot ce as fi putut face, nici n-am împlinit cu fapta ce-am învatat pe altii. Însa am cugetul împacat ca ce mi-a dat Dumnezeu în dar, am împartit si eu altora în dar si nadajduiesc ca ma voi mântui prin mila lui Dumnezeu si prin rugaciunile Bisericii, si ale fiilor mei duhovnicesti.Sa ramâneti în dragostea lui Hristos si sa va iubiti unii pe altii, cu dragostea cu care v-am iubit si eu. Apoi, sa ajutati si voi pe altii la mântuire si sa ramâneti sub ascultare în staulul Bisericii Ortodoxe.”( Ibidem, pp. 321-322)Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii si acolo sus, în Împaratia Preasfintei Treimi, sa se roage pentru noi!Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 618

Id: 36148

Data: Dec 2, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).