Parintele Dumitru Popescu: Numai Dumnezeu te ajuta sa biruiesti incercarile ceasului
Marele teolog plecat la Domnul zilele acestea, parintele Dumitru Popescu, ramane pentru cei care l-au cunoscut un reper de moralitate, de eruditie, dar si de slujire a lui Hristos pana in ultima clipa a vietii. Telespectatorii Televiziunii Trinitas au avut bucuria sa-l vada si sa-l auda pe parintele academician in emisiunea Biserica azi, difuzata la 24 noiembrie 2009, realizata de arhidiaconul Nicolae Dima. Cateva fragmente din interviul amintit, aducand astfel un omagiu parintelui Dumitru Popescu, sunt prezentate in editia de azi a cotidianului Ziarul Lumina.Sunteti un remarcabil reprezentant al scolii romanesti de teologie si o persoana la care se raporteaza teologia romaneasca in momentul de fata. Lumea se concentreaza, in ge-neral, pe biografia dumneavoastra intelectuala. Cu voia dumneavoastra, va voi ruga sa vorbim putin despre cateva date importante ale etapelor formarii dumneavoastra. Sunteti nascut de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, pe 29 iunie, in 1929: de Sfintii Petru si Pavel, totusi va numiti Dumitru! De ce?Pentru ca am avut un nas pe care l-a chemat Dumitru si care a tinut cu tot dinadinsul sa port numele lui!Ati regretat mai tarziu?Nu, pentru ca in felul acesta am posibilitatea sa ma refer in acelasi timp si la Sfantul Dumitru, dar si la Petru si Pavel, care au fost intre apostolii si campionii propovaduirii crestine in lumea antica.V-au fost stindarde biografiile celor doi mari apostoli sub semnul carora v-ati nascut?Am apreciat ceea ce m-a frapat de cate ori am citit pe Sfantul Apostol Pavel sau viata Sfantului Dumitru. A fost, pur si simplu, spiritul lor de jertfelnicie, de dragoste, de slujire fata de Hristos. Au slujit, au crezut in Hristos si L-au slujit cu toata puterea sufletului lor si au reusit sa realizeze cu adevarat minuni. Ganditi-va numai la Sf. Ap. Pavel, un biet om, mic de statura, foarte bine dotat din punctul de vedere intelectual, care a avut acest merit extraordinar, sa intreprinda trei calatorii misionare si sa raspandeasca crestinismul pe o raza extraordinar de mare, care merge din Orientul Apropiat pana in Spania. Este, pur si simplu, exemplul unui om care a fost mistuit de credinta lui si a tinut cu tot dinadinsul sa impartaseasca si celorlalti, pe unde a fost, si a impresionat prin cuvintele si daruirea de care a dat dovada in viata lui si in tot ceea ce a facut. Am spus ca imi raman mereu gravate in memoria mea cuvintele lui: Nu mai traiesc eu, Hristos traieste in mine.Tatal dumneavostra era preot, v-a fost model?Mi-a fost indrumator, mi-a fost model, si-a facut datoria cu toata prisosinta, nu a facut niciodata parada de realizarile lui. Aproape o jumatate de veac si-a slujit cu devotament si dragoste biserica pe care a avut-o in paza.Era preot la tara, in comuna Calugareni... Cum arata slujirea preoteasca in anii '30? Oamenii erau mai credinciosi?Erau mai credinciosi, isi pastrau obiceiurile si traditiile lor si tineau permanent legatura cu Biserica. Erau la biserica si in timpul anului, dar mai ales la marile sarbatori biserica era asaltata de cre-dinciosi si isi indeplineau obligatiile lor religioase, nu din obligatie, ci din daruire si din dragoste fata de Dumnezeu si fata de Biserica.Familia dvs. era instarita. Aceasta v-a ajutat sau, dimpotriva, a fost o piatra de moara?Pana la al Doilea Razboi Mondial am dus-o bine cu familia. Nu era deosebit de instarita, facea parte din ceea ce era sa fie numit pe timpul comunismului chiaburi. Avea cate o proprietate de pamant mai consistenta si bunicul meu era inginer agronom si s-a ocupat mult de exploatarea agricola a proprietatii. De la el a mostenit si taica-meu acelasi lucru si am dus-o cat de cat onorabil, in perioada aceasta de dinainte de razboi. Dar dupa ce au venit armatele sovietice eliberatoare, viata ni s-a schimbat complet, am inceput sa fim supusi la tot felul de vexatiuni si de prigoane. Ne-au luat toate proprietatile, am fost dati afara din casa, parintii mei au ajuns de dormeau pe prispa unor tarani care i-au primit de mila ca sa locuiasca alaturi de ei si iarna, si vara. Eu a trebuit sa plec de acasa, dupa ce terminasem Seminarul Nifon Mitropolitul, pe care l-am facut opt ani de zile, prin Ardeal, la o functie intr-o banca. Nu ma primeau nicaieri pentru ca eram considerat fiu de exploatator. Am stat acolo vreo doi-trei ani de zile, pana s-au trezit ca nu am origine sociala buna... M-au obligat sa sa fac armata la asa-numitele detasamente de munca. Trei ani. Nu era propriu-zis armata, aveam numai sapa, tarnacop si lopata. Erau pur si simplu un fel de lagare de exterminare. Ne-au trimis in Muntii Fagarasului sa sapam pe sub munte niste adaposturi in care sa depoziteze fel si fel de lucruri ale regimului comunist. Eram 10 000 de insi intr-un munte, in conditii mize-rabile, extraordinare. Munceam de dimineata pana seara, de multe ori cu apa pana la genunchi, ca niste detinuti, iar mancarea era... vai de capul nostru!Şi dupa aceea cum a decurs viata dumneavoastra? Ati reusit sa va inscrieti, totusi, la facultate?Dupa ce am terminat asta, la un an de zile s-au desfiintat detasamentele de munca, a fost scandal international pentru ca erau, pur si simplu, lagare de exterminare. S-a mai schimbat si regimul in Romania, au venit alti conducatori, am avut posibilitatea ca, cu chiu, cu vai, sa ma inscriu la Facultatea de Teologie din Bucuresti, dupa aproape sapte ani de intrerupere.Aceasta era in 1955, in momentul in care v-ati inscris la Teologie. Ce personalitati v-au marcat si v-au influentat?O influenta decisiva au avut pentru mine doua persoane: Teodor M. Popescu si Dumitru Staniloae. Teodor M. Popescu, in cei doi ani de studiu al istoriei Bisericii universale, ne-a vorbit numai de persecutiile indrepatate impotriva crestinilor din primele trei secole de existenta a Bisericii lui Hristos. Şi, dupa ce spunea problemele si situatia Bisericii din epoca respectiva, scotea Actele martirice si ne citea ultimele cuvinte ale celor care erau condamnati la moarte pentru credinta lor crestina. Şi va spun sincer ca nimic nu a contribuit la edificarea noastra religioasa si spirituala mai mult decat aceste cuvantari, pentru ca proveneau de la oameni care au trait si s-au jertfit pentru Hristos. Şi ne-a imprimat extraordinar aceasta dragoste fata de Biserica, cum nu s-a intamplat niciodata in viata mea. Şi acest profesor, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost un mare profesor, din punctul de vedere spiritual si pedagogic. Mai grozav decat un preot!Şi un alt profesor care a avut o influenta mare asupra mea a fost Parintele Staniloae, care a venit cu Dogma. L-am avut pe Parintele Staniloae un ganditor remarcabil, care pur si simplu a scos din teologia romaneasca ortodoxa tot ceea ce era influenta straina, scolastica, si-a adus-o pe calapoadele ei duhovnicesti si spirituale specifice gandirii rasaritene si din punctul asta de vedere as putea sa spun ca a facut o opra deosebit de importanta pentru faptul ca generatii intregi de oameni au avut posibilitatea sa afle ortodoxia cu adevarat. Şi tot asa de remarcabil a fost si parintele profesor I.G. Coman, un autor extraordinar, ii ziceam Olimpianul, pentru ca avea un talent oratoric extraordinar si, cand vorbea despre Sfintii Parinti - caci preda patrologia -, ne incanta grozav, incat ne parea rau ca se termina ora.Cum v-a ramas in memorie, din vremea aceea a studentiei, patriarhul Justinian?Cand vizita institutul sa vada cum merg treburile, la fiecare sfarsit de an venea si impartea cadouri premiantilor. Şi cand primesti un dar din partea Patriarhului, ramane gravat in memorie pentru totdeauna, era un gest cu totul iesit din comun si arata dragostea lui mare fata de Biserica. Daca ai fi avut nevoie sa te duci sa vorbesti la cancelarie, cand era dimineata, in timp ce acorda audiente, sa poti sa patrunzi in cabinetul sau, trebuia sa astepti ore intregi, si de multe ori nu puteai pentru ca era prea multa lume. Avea un obicei extraordinar: dupa-masa iesea in gradina sa se plimbe si din fiecare boschet ii aparea cate un cetatean cu jalba in mana si se intorcea acasa cu bratul plin de plangeri si de toate cele din partea celor care il intalneau prin gradina, iar el le rezolva problemele.Intuiati pe vremea aceea ca urmeaza decenii intregi de asuprire a poporului roman?Eu am sa va dau un singur exemplu, ca sa vedeti ce insemna Biserica in epoca respectiva. Era interzis sa colinzi de Craciun. Ii vanau pe strada pe toti cei care se ocupau de astfel de lucruri. Ei bine, de fiecare data, de Craciun, se organiza la institut o serie de concerte religioase cu colinde si venea patriarhul, dar era lume de n-avea loc in institut. Se pastra traditia asta extraordinara in mijlocul Bucurestiului, cu asistenta extraordinara. Cand imi amintesc de epoca respectiva, nu imi vine sa cred ca am trecut prin clipe... si necajite si amare, dar si fericite, cum au fost acestea, sa vezi cata dragoste aveau fata de colinde si de traditiile romanesti, bietii credinciosi...Cand v-ati dat seama de vocatia dumneavoastra ?Dupa ce am trecut prin armata, dupa ce am trecut prin toate necazurile pe care vi le-am amintit inainte, am inceput sa-mi dau seama ca numai Dumnezeu poate sa te ajute sa supravietuiesti si sa biruiesti incercarile ceasului prin care treci.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Mar 12, 2010
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: Epifanie Teodoropulos - Cele doua extreme. Ecumenismul si Stilismul din categoria: Carti ortodoxe, Stelian Papadopoulos - Fericitul Iacov Tsalikis din categoria: Carti ortodoxe, Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale din categoria: Carti ortodoxe, Rugaciune la icoana Invierii Domnului din categoria: Rugaciuni in biserica, Sfestania din categoria: Ce trebuie sa stim despre casa crestinului - Preot CONSTANTIN COMAN,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei