Nu am sa uit vreodata seara aceea de mai a anului 2005, cand aveam sa il intalnesc pentru prima oara pe parintele nonagenar Ion Carciuleanu. Un preot model, intelectual de marca al neamului nostru, asa cum il caracteriza academicianul Emilian Popescu si asa cum aveam sa il descopar ulterior. De cate ori venea la Iasi, reputatul academician se intalnea cu parintele. Convorbiri duhovnicesti indelungi si rodnice. In urma uneia dintre ele s-a nascut ideea cartii Realitatea crestina si intelectualii romani. Ambii erau de acord ca multi intelectuali romani sunt departe de Biserica Neamului si de trairea cu adevarat a vietii crestine. Cartea, purtand semnatura parintelui, avea sa vada lumina tiparului in anul 2010. In seara de care aminteam, am avut bucuria de a-l conduce acasa pe parintele Ion Carciuleanu, dupa una dintre acele convorbiri cu domnul Emilian Popescu, in Casa Epivata de langa Catedrala mitropolitana de la Iasi. M-a invitat in chilia sa (asa isi numea odaia in care se intalnea cu Dumnezeu in rugaciune si in care scria). Mi-a vorbit mult. Despre neam, despre patriotism, despre societatea de astazi care merge intr-o directie nu prea buna, despre mama (si s-au umezit atunci ochii parintelui), despre credinta si preotie. Toate aceste teme aveam sa le descopar in cartile sale, aparute la acea vreme, pe care si marii intelectuali ai urbei le rasfoiesc cu evlavie, asa cum marturisea profesorul Alexandru Husar in anul 2007, la lansarea unei alte lucrari a parintelui Carciuleanu, Divinitate, Societate, Om. Cu profesorul Husar, parintele a ramas prieten nedespartit din momentul in care s-au intalnit, acolo sus, in dealul Galatei, in vremurile de taina de dinainte de 1989, care, marturisea profesorul, i-au adunat si i-au strans sufleteste. Slovele parinteluiAu urmat alte si alte intalniri cu cel care avea sa-mi marcheze existenta - preotul-intelectual desavarsit, autor a nu mai putin de noua carti, scrise intr-un interval relativ scurt de timp, ultima redactata la venerabila varsta de 95 de ani: Manastirea Galata, Predici (2 editii), Adevaruri crestine, Slujire, Rugaciune, Femeia in viziunea crestina, pe langa cele doua mentionate mai sus. Şi-a descoperit vocatia pentru scris la varsta experientei si maturitatii spirituale. Prin fiecare carte in care a pus, dupa cuvintele Sfantului Isaac Sirul, masura, osteneala si statornica petrecere, prin fiecare predica a sa (si, Doamne, cat de frumoase erau), parintele Carciuleanu ne-a daruit o farama din vesnicia sufletului si a gandirii sale dintr-o viata dedicata excelentei. De ce a ales aceasta forma de a indruma? De ce prin scris? O afirma in cuvantul lamuritor al cartii sale de predici, aparuta in anul 2009. Pentru ca slova scrisa da omului posibilitatea sa mediteze, sa explice, sa aleaga. E ca rasaritul soarelui pe care il admiri, il indragesti, te incalzesti cu razele lui, dar care iti da ragazul sa te hotarasti daca vei alege lumina sau umbra. Lucrarile sale au un stil cald. Calauzesc fara a obliga, arata si indruma fara a porunci, mustra cu o blandete din care transpare insa autoritatea. Este, asadar, o modalitate de a face misiune, de a raspandi sfaturi si de a promova valori, in vederea formarii de caractere si constiinte. E o implinire a unei misiuni moral-sociale. A fost un preot de vocatie, intelept, cu un trecut spre care a putut privi intotdeauna cu mandria unui om ce si-a inmultit cu chibzuinta talantii. Parintele a plecat dintre noi cu bucuria misiunii implinite. A fost si este un model formativ autentic, un preot devotat nu numai lui Dumnezeu si oamenilor, intre si pentru care a trait, ci si Bisericii si tarii, constient de vremelnicia noastra si de vesnicia lui Dumnezeu. Trecerea la Domnul a patriarhului TeoctistIn seara zilei trecerii la Domnul a vrednicului de pomenire parinte patriarh Teoctist, l-am vizitat pe parintele Carciuleanu. Avea ochii in lacrimi. Era un om puternic, trecuse prin multe, insa suferinta, in acele momente, il coplesea. Patriarhul Teoctist trecuse la cele vesnice... Il cunoscuse. Mi-am dat seama ca Preafericitul a reprezentat pentru el un model. I-a evocat portretul, direct sau indirect, in cartile sale. Mi-a aratat o scrisoare de multumire trimisa de patriarh in 28 mai 2003: Iubite Parinte Ion, M-ai mangaiat cu neuitarea si mai ales cu lucrarea Adevaruri crestine. Te felicit, cu multumiri si binecuvantari. Parintele mi-a vorbit despre omul si arhiereul Teoctist, cu admiratie si durere, pret de vreun ceas si jumatate. L-am rugat sa ia loc, pentru a avea confortul necesar unei astfel de discutii. Parintele insa nu s-a asezat. Insistenta mea avea sa primeasca si un raspuns: Despre patriarhul Teoctist nu poti vorbi decat stand in picioare. O lectie de viata extraordinara despre ceea ce inseamna aprecierea, respectul si recunostinta. Orice inceput are si un sfarsit Pe 1 august 2011 parintele m-a chemat la el. Mi-a spus, fara introducere, pe un ton grav: Sa-mi scrii biografia. Eu nu mai pot scrie. Sunt multe, foarte multe de spus si nu am reusit sa adun totul in cartile mele. Mi-e teama ca se vor pierde. De atunci, intalnirile noastre s-au intetit: discutii, evocari, amintiri, fotografii, impliniri, dorinte. Am regretul ca nu a mai apucat sa lectureze, asa cum si-ar fi dorit, cartea, care sper sa vada cat mai curand lumina tiparului. Orice inceput are si un sfarsit, a spus celor apropiati cu trei zile inainte de trecerea la Domnul, prevestind plecarea. Eram constienti ca se apropie, dar parca voiam sa mai dureze. Inca putin... Il vedeam ca o intruchipare a tineretii fara batranete, intrucat trecerea anilor i-a crutat falnica infatisare si modul de a fi si a gandi, cum aprecia, la un moment dat, academicianul Valeriu D. Cotea. S-a intamplat totusi luni dimineata. A plecat plin de un optimism debordant, cu incredere in viitor, in oamenii ce il vor contura si in imbunatatirea lor, daca lumea isi va da seama ca fara Hristos nu se poate. Hristos e perfectiunea societatii si Cel care raspunde la problemele vietii actuale, obisnuia sa spuna, cu incredere in revenirea valorilor crestine, pe care le-a promovat prin cuvant si traire. Parintele Carciuleanu face parte din pleiada preotilor de valoare ai ortodoxiei moldave din a doua jumatate a secolului trecut si inceputul acestuia pe care il traversam, acei slujitori pe care Dumnezeu a dorit sa ii aiba la cumpana dintre milenii, tocmai pentru a fi mai aproape de vesnicie. Astazi, la ora 11:00, dupa Sfanta Liturghie, va fi savarsita slujba inmormantarii in Biserica Adormirii Maicii Domnului - Galata, Iasi, unde parintele Ion Carciuleanu a slujit in ultimii ani, dupa care alaiul funerar se va indrepta spre cimitirul Manastirii Galata, manastire de care parintele a ramas legat sufleteste. Trupul sau va fi asezat langa cel al sotiei, pe care a iubit-o si respectat-o atat de mult. (Articol publicat in "Ziarul Lumina", Editia de Moldova din data de 21 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 728

Id: 28582

Data: Feb 21, 2013

Imagine: