Parintele Cleopa nu a murit. Traieste în fiecare din cei care l-au cunoscut, l-au ascultat sau i-au citit cartile. Despre parintele Cleopa Ilie nu se poate vorbi decât la prezent, pentru ca memoria sa nu a fost data uitarii si este cinstita cu profunda recunoastere de catre credinciosi. Este cunoscut ca unul dintre cei mai importanti duhovnici români, totodata rugator si scriitor bisericesc, poet, staret, sihastru si un adevarat cunoscator al Sfintelor Scripturi, al scrierilor filocalice, dogmatice, morale si canonice ale Sfintilor Parinti. Dincolo de toate acestea, ramâne un profund cunoscator si povatuitor sufletesc al multor crestini ortodocsi. I-a apropiat pe fiecare în parte si nu a tinut seama de categoria sociala, bogatia materiala sau inteligenta. Parintele ramâne prietenul celor multi, necajiti si fara de speranta, puntea duhovniceasca care face trecerea de la pamânt la cer.Când le ceri oamenilor sa vorbeasca despre parintele Cleopa, simti cum îi încearca o stare de profunda recunostinta si apreciere. Îsi cauta cele mai frumoase cuvinte si parca tot nu sunt multumiti de felul în care se exprima. „Mi-e atât de drag, încât cuvintele sunt prea putine ca sa descrie sentimentul“, se scuza o doamna trecuta de prima tinerete. „Sa stiti ca prima spovedanie din viata mea am facut-o la Sihastria dupa ce am ascultat un cuvânt al parintelui Cleopa, acolo, la chilia dânsului, unde se strângea foarte multa lume. Pacea pe care o transmitea, hotarârea cuvintelor lui m-au convins sa primesc Taina Spovedaniei. Desi eram din Bucuresti, macar o data pe an mergeam la acest mare duhovnic pentru a primi cuvânt de bucurie, de pace si sfaturi la diverse probleme. Nici acum nu ma despart de parintele Cleopa, pentru ca îi citesc predicile si toate cartile care apar în librarii, desi poate unora li se par prea simple, lipsite de filosofia lumii în care traim. Ele au ceea ce avea parintele Cleopa din belsug - simplitate si sfintenie. Parintele facea filosofia sufletului, care este credinta în Bunul Dumnezeu“, spune Cosmin Marga, de 43 de ani, sef distributie.„Se ruga mult, mult, si ne dadea sfaturile cele mai potrivite“Cei mai multi îl recunosc pe parintele ca pe un apropiat al lor si al familiilor acestora. „Pentru mine si pentru familia mea parintele Cleopa a fost si este în continuare, prin cartile sale, ghidul nostru. Numai când îl priveam pe parintele ma linisteam si uitam de toate cele rele. Dânsul a adus multa bucurie celor suferinzi, singuri, batrâni, neputinciosi sau saraci. Pentru toti avea un cuvânt de mângâiere. De la el nu pleca nimeni nemângâiat sau trist. Eu îl port mereu în gândul meu si cu el îmi încep pomelnicul de morti“, este de parere Maria Vâncu, 57 de ani de ani, croitoreasa.Cristina Danciulescu are 36 de ani, este profesoara si îsi aminteste cum l-a cunoscut pe „parintele nostru drag si nu îl voi uita niciodata. L-am cunoscut si pe parintele Sofian de la Antim, pe parintele Arsenie de la Techirghiol, dar parintele Cleopa cred ca este deosebit. Se ruga mult, mult, si ne dadea sfaturile cele mai potrivite. Acum ma rog pentru parintele si îmi doresc sa puna si el o vorba buna pentru noi, acolo, în ceruri. El este sfântul nostru, al celor de pe pamânt. Noi, cei din lumea obisnuita, nu vom ajunge niciodata ca parintele Cleopa, dar trebuie macar sa ne straduim, sa ne rugam cum ne învata el, sa ne iubim si sa fim cinstiti unii cu altii. Lumea este foarte rea acum si avem mare nevoie de calugari care sa ne îndrume asa cum facea parintele, sa se roage pentru noi, ca sa avem îndurare de la Cel de sus“.„Cred ca în timp îl vom gasi si în sinaxarele Bisericii Ortodoxe Române“Şi cei mai tineri îl cunosc pe parintele, iar Cristian Preda, student la teologie, este unul dintre acestia: „Parintele Cleopa a fost si va ramâne unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului românesc. Rugaciunea sa neîncetata, blândetea sa, experienta sa în pustia Sihastriei nu a pastrat-o doar pentru sine, ci a împartasit câte putin din duhul sau fiecarui pelerin care venea la academia duhovniceasca de la Sihastria si îl asculta. Auzim, citim si suntem impresionati de mari teologi sau parinti ai bisericii din trecut. Parintele Cleopa se înscrie, prin modul sau de a fi, de a vietui si de a se manifesta, în rândul parintilor duhovnicesti, care au rodit în acest veac. Duhul sau filocalic va dainui, cu siguranta, peste veacuri si cred ca în timp îl vom gasi si în sinaxarele Bisericii Ortodoxe Române“.Printre cei care stiu de parintele Ilie Cleopa exista si o categorie semnificativa care nu l-a cunoscut personal. Îl stiu doar din cartile scrise. Dan Martes, electronist din Bucuresti, spune: „Nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, în schimb am auzit si aud tot timpul de el, în biserici. De curând am primit canon sa citesc una dintre cartile lui. Trebuie sa marturisesc ca, dupa ce am citit prima carte din seria «Ne vorbeste parintele Cleopa», nu a mai fost nevoie de nici un canon. Am citit toate cartile scrise de dânsul pâna acum de buna voie. M-am gândit ce ma poate face sa citesc si sa recitesc aceste carti si cred ca dragostea cu care au fost scrise si sinceritatea care reiese din aceste pagini ma atrag atât pe mine, cât si pe ceilalti oameni. Lumea si Biserica Ortodoxa Româna are nevoie de astfel de barometre spirituale, care sa arate calea cea buna tuturor celor care cauta sa traiasca în liniste si armonie sufleteasca“.„Pentru mine, parintele Cleopa a fost calauza în credinta ortodoxa“„Fara Dumnezeu nu este nimic. Am terminat liceul pe timpul lui Ceausescu, când nu erau prevazute în programa ore de religie. Mi-as fi dorit sa fac religie în scoala, pentru ca aveam întrebari ale caror raspunsuri nu le puteam afla de la parintii mei, desi erau oameni credinciosi. În adolescenta, am avut o personalitate foarte puternica, eram rebel, însa singura mea slabiciune era bunica. Aproape analfabeta, bunica mea se ruga în fiecare dimineata si seara. Ea îmi dadea lamuririle de care aveam nevoie, în limbajul ei de om simplu. Ea m-a apropiat de religie, de Biserica si de parintele Cleopa. Dupa ce bunica a murit, nu am ramas singur, mi l-a lasat pe parintele. Şi acum am cartile lui; am mers de nenumarate ori la Sihastria. El mi-a redat linistea interioara, am devenit alt om, mult mai asezat. Pentru mine, parintele Cleopa a fost calauza în credinta ortodoxa“, spune Grigore Isac, bucatar.Cuvintele oamenilor sunt înaltatoare. Nu mai încape loc de alte comentarii. „Spunea parintele «Daca nu am dormi în pacate, am plânge toata ziua». Şi asa este. Mi-au ramas cuvintele lui în minte, la fel cum ceea ce îmi spunea mama, când eram mica, era sfânt. Parintele Ilie Cleopa a fost un mare duhovnic si rugator. A fost un povatuitor sufletesc deosebit, care cu greu mai poate fi gasit în zilele noastre. Merg si acum la mormântul calugarului nostru preaiubit, sa aprind o lumânare, sa duc o floare. Vorbesc cu el de parca ar fi viu. Este o energie si un spirit cu totul aparte la locul de veci al parintelui. Te duci încarcat cu necazuri, gânduri negre si te întorci senin. Parintele ne iubeste si dincolo de groapa mortii“, este de parere Ana Musat, functionara.„Chiar daca hainele îi erau modeste, vorba îi era nectar“Doi prieteni urca împreuna Colina Patriarhiei. Sunt amândoi studenti la Politehnica. Mihai spune: „L-am întâlnit de mai multe ori pe parintele Cleopa. Credinciosii care veneau la chilia lui îi sorbeau fiecare cuvânt al sau. Erau printre ei si destul de multi sectanti care doreau sa-l vada si sa-l asculte. Erau primiti cu totii cei ce-l cautau. Nu era refuzat nici unul.“Ştefan, un tânar vesel marturiseste: „Nu l-am cunoscut personal pe parintele. L-am vazut doar o singura data, când, bolnav si ostenit, se grabea sa iasa în fata chiliei. Acolo, o multime de credinciosi, adunata înca din zorii zilei, astepta sa îl vada si sa-l asculte vorbind. Asa cum statea în cerdacul casei taranesti, cu pieptar moldovenesc pe umeri, parea un patriarh al simplitatii. Chiar daca hainele îi erau modeste, vorba îi era nectar. Umplea zarile cu prezenta lui, iar vocea îi rasuna ca un tunet, mai ales când spunea «Daca as putea, v-as lua pe toti în traista si v-as duce în rai». Era un bun cunoscator al cerului vazut si nevazut“. (Reportaj semnat de Raluca Brodner si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 30 noiembrie 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 786

Id: 36126

Data: Dec 2, 2013

Imagine: