La Manastirea Sfintii Brancoveni de la Sambata de Sus a fost pomenit duminica parintele arhimandrit Teofil Paraian, la sase luni de la trecerea la cele vesnice. La slujba oficiata de Preasfintitul Andrei Fagarasanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfintitul Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului, alaturi de un sobor de preoti, au participat peste 1.000 de credinciosi si de fii duhovnicesti ai parintelui Teofil care au venit din toate zonele tarii. Dupa Sfanta Liturghie s-a oficiat slujba Parastasului in Biserica, dupa care s-a mers si la mormant.Multime de credinciosi, pelerini veniti din toate colturile tarii au participat duminica la Manastirea Sfintilor Brancoveni de la Sambata de Sus, la Sfanta Liturghie si la slujba de pomenire pentru trecerea a sase luni de la mutarea la domnul a Parintelui Teofil Paraian, informeaza Ziarul Lumina , Editia de Transilvania.Dupa oficierea Sfintei Liturghii, Preasfintitul Andrei Fagarasanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a mentionat ca perioada in care ne aflam se afla la jumatate intre sarbatoarea pascala si cea a Rusaliilor, 'zile in care Biserica noastra dimpreuna cu obstea cuvantatoare ne bucuram si ne veselim de invierea lui Hristos din morti'. Preasfintitul Andrei Fagarasanul a amintit de importanta spovedaniei pentru credinciosi. 'Toti plangem ca nu mai avem duhovnici, dar lucrurile nu stau chiar asa. E adevarat ca duhovnicii nostri mari au o experienta mai mare, dar daca eu ma duc cu sufletul deschis in fata duhovnicului, nu ma duc la duhovnic ca om, ci ma duc la el ca la un martor care va marturisi inaintea lui Dumnezeu toate cele ce i le¬am spus eu. Nu duhovnicul iarta, ci Dumnezeu. Duhovnicul dezleaga'. Preasfintitul Andrei Fagarasanul a mai aratat ca 'astazi l-am pomenit pe cel ce a fost duhovnicul acestei sfinte manastiri si nu numai, al Mitropoliei Ardealului si al unei parti a credinciosilor din tara, pe parintele Teofil. Astazi l-am pomenit in mod deosebit la sase luni de la trecerea la cele vesnice si-L rugam pe Tatal Ceresc sa-i aseze sufletul in ceata dreptilor iar trupul sa se dea firii celei zidite de Dumnezeu. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze in Imparatia Cerurilor!''Parintele Teofil ne-a indemnat sa ne inchinam' Despre parintele Teofil Paraian a vorbit si Preasfintitul Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului, unul dintre ucenicii parintelui. Acesta a amintit de o predica din luna mai 1998, unde parintele Teofil Paraian vorbea despre inchinarea pe care credinciosii trebuie sa o aduca lui Hristos. 'Acolo se arata ca de atatea ori, in ciclul zilnic de rugaciuni se spune 'Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu', 'Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos'. Punea parintele intrebarea 'ce inseamna inchinarea aceasta'. In Evanghelii, cand se vorbeste despre o intalnire a Mantuitorului cu ucenicii sau cu alti oameni, se spune ca ei I s-au inchinat. Noi astazi cand ne inchinam, ne facem de obicei semnul sfintei cruci, dar pe vremea Vechiului Tesatment sau in timpul cand traia printre oameni Iisus, acestia nu isi faceau semnul crucii, nu exista traditia aceasta. In original, cuvantul acesta pe care il redam in romaneste cu 's-au inchinat' este 'au cazut inaintea lui', 'a te pleca inaintea lui'. Va aduceti aminte de cum vorbea parintele Teofil despre faptul ca atunci cand ne inchinam trebuie sa ne plecam mintea inaintea lui Dumnezeu, ca adevarata inchinare este cea prin care noi ne aplecam inaintea lui Dumnezeu cu toata fiinta noastra, pentru ca poti sa te pui in genunchi fizic dar poti sa nu te pui in genunchi si spiritual, cu toata fiinta ta'. Preasfintitul Sofian a remarcat ca 'parintele Teofil a vietuit aici la manastire vreme de 57 de ani, timp in care s-a inchinat lui Dumnezeu, l-a slujit pe Dumnezeu si a indemnat si pe multi altii, de aici din manastire si pe inchinatorii care veneau la manastire, pe toti ne-a indemnat sa ne inchinam cat mai adevarat lui Dumnezeu.De ce era cautat Parintele Teofil? Pentru ca era un om care prin viata sa Ii aducea inchinare lui Dumnezeu. Viata lui intreaga era o inchinare'.Rugaciunea, un prilej de a vorbi cu DumnezeuCei din jurul parintelui Teofil Paraian au putut remarca faptul ca 'viata lui devenise o marturisire a inchinarii sale pe care o aducea lui Dumnezeu. Se putea vedea, se putea citi pe Dumnezeu in fiinta sa, pe chipul sau. Acest lucru a atras atatia oameni spre manastire, spre parintele, pentru ca ei cautau la fel ca noi, o marturie despre Dumnezeu', a spus Preasfintitul Sofian. 'Parintele s-a inchinat intr-adevar in duh, lui Dumnezeu, si a fost un om care a stiut sa tina legea, sa respecte randuiala lui Dumnezeu', a mai spus Preasfintitul Sofian, adaugand ca rolul si rostul respectarii randuielilor au fost foarte bine intelese si aplicate de catre Parintele Teofil Paraian, care ii indemna si pe cei din jur sa tina randuielile: 'Parintele a fost pentru toti o marturie ca prin incadrarea in randuiala lui Dumnezeu putem sa ne apropiem de Dumnezeu. Parintele nu a fost un om care doar tinea randuiala, ci un om care traia prin aceasta randuiala relatia cu Dumnezeu precum si cu semenii lui'.Astfel, 'parintele Teofil se bucura sa participe la slujbele de la biserica. Pentru el, rugaciunea nu era implinirea unei pravile, pentru el, rugaciunea era un prilej de a vorbi cu Dumnezeu, un prilej ca el sa ii spuna ceva lui Dumnezeu, sa stea in fata lui Dumnezeu care ne iubeste, cum spunea, care ne cheama si ne zambeste, si sa ii spuna si el ceva si chiar sa ii zambeasca, asa cum spunea in ultimii ani de viata. Spunea adesea: sa-I zambim lui Dumnezeu!', a mai spus Preasfintitul Sofian care a adaugat: 'Va doresc tuturor puterea sa traiti prin credinta ca sa puteti sa ajungeti la bucuria credintei, asa cum a ajuns parintele Teofil pe care sa o impartasiti si altora, dupa cum spunea si parintele, 'Mai intai e datoria si apoi e bucuria''.'Mai Dane, cum am vorbit noi si cum faci tu acuma?''Parintele este omul bucuriei, este mereu in inimile noastre' afirma Ana Dumitriu, care a spus ca a venit sa participe la slujba de pomenire a parintelui Teofil Paraian. 'El ne-a invatat sa imprastiem bucurie in jurul nostru si sa fim noi insine o lumina', a spus Mariana Dumitriu, nevazatore. 'Alaturi de parintele Teofil a fost o perioada deosebita, nu pentru ca alti parinti nu ar mai fi buni duhovnici, ci pentru ca parintele ne-a invatat cu adevarat inchinarea, cum a mentionat si Preasfintitul Sofian', a mai spus aceasta. Fratele Dan, de la bucatarie, isi aminteste: 'Parintele ma simtea de cum veneam pe alee, imi spunea, 'Dane, tu esti?'. Este singurul calugar pe care l-am vazut in manastire care si-a spalat vasele singur. Am lucrat patru ani de zile la bucatarie si dadea telefon, ma intreba 'ce ai azi de mancare', ii spuneam si apoi 'da¬-mi si mie'. Dupa ce manca imi dadea telefon si spunea sa vin sa iau vasele. Eu am lucrat la trapeza si credeti¬-ma ca nu am vazut vase mai curate si l-am intrebat, 'parinte, cum faci?', 'pai le simt la ureche, draga, daca nu scartaie inseamna ca nu-i curat''. Fratele Dan spune ca nu ii simte lipsa, 'parca tot il asteptam sa vina. Nu ii simt lipsa, am CD-uri, am carti, e suficient sa trec numai pe aici (n.r. pe la mormant). Zilnic vin pe aici… parca mi-e frica, daca s-ar scula si mi-ar spune ca 'Mai Dane, dar cum am vorbit noi si cum faci tu, parca nu-i in regula. Cum am vorbit noi la ultima spovedanie si cum faci tu acuma?''

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 674

Id: 6129

Data: May 4, 2010

Imagine: