Toata suflarea crestineasca din municipiul Drobeta Turnu Severin se bucura la sfarsitul saptamanii a IV-a dupa Invierea Domnului de sarbatoarea unui mare sfant al Ortodoxiei: Sf. Mare Mucenic Ioan Valahul.Acesta este ocrotitorul multor parohii si lacasuri de inchinare, printre care si parohia mehedinteana Dudasul Schelei.Parintele paroh Vasile Catalin Gherghinescu invita enoriasii la slujba de sambata, 12 mai, ce va fi savarsita, incepand cu ora 08:30, de un alai de slujitori ai Sfantului Altar, dupa cum ne-a mentionat Catalin Cernatescu.Parohia Dudasul Schelei este infiintata in 2004 si nu a avut niciodata biserica. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusa in 23 august 2006, iar inceperea lucrarilor s-a facut pe 24 august 2006. Biserica, cu o lungime de 20 de metri si o latime de 6,5 metri, s-a ridicat in 3 ani pana la stadiul de pictura. Catapeteasma este sculptata in lemn de tei de catre Pr. Tuta Emilian. Anul acesta, pe 8 aprilie, a avut loc sfintirea clopotelor. Astfel, in dupa-amiaza praznicului Floriilor, clopotul bisericii din parohia Dudasul Schelei a rasunat pentru prima data in istoria acestei comunitati. De asemenea, s-a mai construit o clopotnita metalica si se asteapta primirea de fonduri pentru inceperea lucrarilor de pictura.Asa cum sugereaza si numele sau, Valahul , acest sfant mucenic era de neam valah, adica roman din Ţara Romaneasca. El s-a nascut in acest tinut binecuvantat de Dumnezeu in anul 1644, din parinti cuprinsi in credinta, evlavie si chivernisire gospodareasca. In acel timp a venit la conducerea tarii Mihnea al III-lea Voievod (1658-1659), poreclit Turcitul . Acesta a pornit o rascoala impotriva stapanirii otomane, datorita haraciului care ii era impus de la Curtea Otomana.Auzind aceasta, sultanul Mehmet a trimis o oaste de turci in Ţara Romaneasca, pentru a pune capat revoltei, si a pedepsi pe domnitorul revoltat. De frica, Mihnea a fugit peste munti, in Transilvania, unde a si murit, iar turcii, vazand aceasta, au pustiit tara, robind multime mare de barbati, femei si copii. Printre acestia se afla si tanarul Ioan, care ajunsese la varsta de 15 ani, si care primise in dar de la Dumnezeu o nemaiintalnita frumusete a chipului. Pe drum insa, un pagan din cei ce duceau pe romani in robie s-a oprit asupra lui Ioan si placandu-i frumusetea exterioara a trupului, l-a cumparat, avand asupra sa gand urat. Sfantul s-a impotrivit insa acestei fapte nelegiuite, nerecunoscand de stapan decat pe Stapanul tuturor, Hristos. Infuriindu-se, paganul se pregatea sa-l lege pe Ioan de un copac, pentru a-si duce uraciosul gand pana la capat, dar Sfantul, scarbindu-se in inima sa si nevrand sa fie rusinat inaintea lui Dumnezeu, si-a adus aminte de David, biruitorul lui Goliat, si prinzand curaj, l-a ucis pe pagan.Nu mult dupa aceea, agarenii care duceau pe robi catre Constantinopol au observat lipsa stapanului lui Ioan. Afland adevarul, l-au legat in lanturi pe Ioan si asa l-au dus pana la Constantinopol, chinuindu-l cumplit. Ajuns la Constantinopol, Ioan a fost dus la judecata, unde a marturisit adevarul. spunand ca omorandu-l pe pagan nu a facut decat sa-si apere fiinta lui de crestin adevarat. Vizirul, auzind acestea, l-a dat pe Sfantul Ioan in stapanirea femeii paganului omorat, ca sa faca cu el ce va voi. Aceasta a fost indata rapita de frumusetea tanarului, si l-a dus in casa ei, unde i-a promis ca daca se va lepada de credinta sa si va trece la aceeasi lege cu a ei, il va lua de barbat, in locul celui mort, fagaduindu-i bogatii si desfatari nenumarate. Ca pilda, femeia i-a dat chiar pe Mihnea Turcitul, care fusese si el rob la turci, dar trecand in legea mahomedana, ajunse domnitor in Ţara Romaneasca. Ioan insa s-a impotrivit, nevrand sa se lepede de credinta sa, aducandu-si aminte de Iosif, fiul lui Iacov, care a infruntat ademenirile femeii lui Putifar. Aceste ispitiri au durat 2 ani si jumatate, dupa care femeia, vazand statornicia Sfantului, s-a infuriat si l-a dat pe Ioan eparhului cetatii, care l-a aruncat in temnita. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite si infricosatoare chinuri. In acest timp, femeia vizita adesea pe Ioan, gandindu-se ca tanarul ii va asculta cererile si o va lua de sotie. Ioan insa, asemenea unui diamant, a ramas statornic in credinta sa, cautand numai spre Hristos de la Care primea putere si intelepciune.Vazand toti ca nu este nici o cale de a indupleca pe tanar sa se lepede de Hristos, au luat hotararea de a-l pierde pe Ioan cu moartea. Astfel, binecuvantatul mucenic al Domnului a fost dus la spanzuratoare, in data de 12 mai 1662, si astfel, si-a dat viata in mainile lui Hristos, de la care a si primit cununa biruintei.Viata Sfantului, impreuna cu patimirea sa a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme, dupa care a fost tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul, si apoi trecuta in sinaxarele grecesti si apoi in cele romanesti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 535

Id: 21800

Data: May 9, 2012

Imagine: