Trairea religioasa constituie expresia unei constante etnice si, in consecinta, o necesitate profunda, originala si universala. Religiozitatea unui popor cunoaste pentru aceea diferite traditii si obiceiuri proprii. Este important ca preotul sa lucreze in cadrul acestor traditii si obiceiuri pentru a putea atrage la biserica toate categoriile de oameni. Mai mult, este esential ca si in sanul bisericii preotul sa lucreze cu fiecare categorie de credinciosi si sa dea fiecaruia ceea ce ii este necesar, informeaza Ziarul Lumina, Editia de Banat.Pentru a evidentia modul in care preotul trebuie sa mentina vie comunitatea crestina din jurul sau, vom puncta lucrarea diferita cu fiecare categorie de credinciosi. Şi vom incepe, cum e si firesc, cu predica si cu cele pe care preotul trebuie sa le urmareasca in predica.Preotul trebuie sa tina seama de necesitatile parohiei sale. De asemenea, nu e destul ca un predicator sa fie bine informat si sa relateze cursiv ceea ce are de spus. Daca discursul lui este lipsit de personalitate si originalitate, el risca sa nu placa ascultatorilor. Preotul trebuie sa prezinte, pentru inceput, credinciosilor, viata Bisericii ca pe o complementara vietii lumesti. Sfintii de aceea aveau cuvant, pentru ca erau instruiti la cele mai de seama scoli ale vremii si pentru ca nu faceau niciodata o delimitare intre societatea laica si cea bisericeasca, evitand sa se puna intr-o opozitie care se arata paguboasa din start. Cand am simtit ca am castigat increderea credinciosilor, le putem arata ca viata Bisericii este o alternativa la lumea in care traim. Predicatorul trebuie sa se fereasca de extreme, ca nu cumva, combatand parerea gresita a unora, sa iste alte neintelegeri. Daca in predica parohul are datoria de a tine seama de acestea trei, pe langa cuvantul sau, preotul este dator sa incerce o integrare a credinciosilor prin diferite activitatii. Pentru aceasta, parohul poate folosi diferite prilejuri oferite de viata sociala. Pentru a-i atrage pe tineri la credinta stramoseasca, parohul poate organiza un cor pe care sa il puna sub conducerea unuia dintre cantori. Tinerii iau astfel contact cu viata bisericii, participa la sfintele slujbe si gasesc in aceasta activitate si o recunoastere a talentului lor. Sunt, prin urmare, ambitionati de pozitia ce le este oferita sa inteleaga si sa guste din viata bisericii. Un alt mod de a ne apropia de tineri este dat de organizarea cu ajutorul scolilor de diferite activitati care iau contact si cu viata bisericii. Activitatii sociale in care sa ii motivam pe copii sa se implice si in care le putem prezenta biserica drept ocrotitoare a tuturor oamenilor.Pastoratia celor de varsta mijlocieOamenii de varsta mijlocie sunt insa mai greu de convins de necesitatea vietuirii in biserica. Trebuie sa stim ca daca reusim sa apropiem de biserica parintii tinerilor nostri, reusim sa ii apropiem si pe copii. De aceea este necesar sa procedam cu foarte multa atentie. De obicei, luam contact cu acesti oameni in cadrul unor sarbatori cum ar fi Invierea Domnului, Craciunul, Boboteaza etc., sau in cadrul unor imprejurari mai sensibile lor, cum ar fi nunta, botezul, inmormantarea etc. Este esential ca in aceste momente de deschidere din partea lor, noi, ca parohi, sa strecuram in inimile lor o dorinta de a cauta biserica. Reusim acestea prin comportamentul nostru fata de ei: trebuie sa avem o atitudine parinteasca. Daca ii vom vedea reticenti vizavi de ceea ce le spunem, trebuie sa ne largim oarecum discursul. Le dam astfel timp sa descopere chiar ei o intelegere in biserica.Vizavi de batrani trebuie sa intelegem ca ei asteapta mangaiere in cadrul bisericii. Pentru acestea preotul trebuie, in primul rand, sa constate cu realism starea parohiei, cu toate posibilitatile, crizele si deficientele ei si sa refaca unitatea spirituala a acesteia. Preotul este trimis in parohie nu sa presteze servicii religioase pentru indivizi, ci sa adune si sa realizeze o comunitate crestina autentica, unita prin aceeasi credinta, spiritualitate liturgico-sacramentala, marturie si slujire.Consolidarea unitatii parohieiParohia este deci o unitate spirituala, o adunare de cult vazuta, locala, este un organism colectiv alcatuit din preot si credinciosi de ambele sexe, de toate varstele, cu stare sociala si nivel cultural diferite. Pentru mentinerea si consolidarea unitatii interne a parohiei ca spatiu liturgic si duhovnicesc, precum si de co-slujire pentru toti credinciosii, preotii trebuie sa aiba in vedere cateva aspecte.Preotii sa savarseasca cu regularitate serviciile religioase, slujba sa fie traita pana la transfigurare, predica pregatita cu mare grija, rostita cu duh apostolic, cantarea clara si frumoasa, insotita de smerenie si evlavie pentru a contribui la realizarea unei atmosfere de rugaciune si piosenie colectiva.Antrenarea credinciosilor in viata liturgica prin rostirea Crezului, a unor rugaciuni si cantari in comun. Se impune rostirea cu voce tare a anaforalei liturgice de catre preotul slujitor pentru atragerea credinciosilor in misterul liturgic.Deoarece abia prin actul impartasirii credinciosilor se incheie Euharistia ca Taina si Jertfa, preotii au datoria sa indemne mereu credinciosii sa se marturiseasca prin Taina Spovedaniei si, cu pregatirea cuvenita, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Predarea dreptei credinte printr-un program sistematic de predici si cateheze care va cuprinde predarea istoriei mantuirii pe baza Sfintei Scripturi, predarea dreptei credinte, prin explicarea Simbolului de credinta, explicarea Sfintei Liturghii si a cultului, care este o marturisire a credintei sub forma doxologica. Aceasta explicare va insista asupra realismului liturgic, pentru a promova angajamentul personal si trairea a ceea ce se realizeaza in cult.Intensificarea pastoratiei individuale, prin care preotul sa mentina legatura stransa cu toti credinciosii. Antrenarea credinciosilor in cadrul procesului de catehizare in vederea unei catehizari sustinute si coerente, prin care parintii sa contribuie in mod real la formarea generatiei tinere in duh crestin ortodox, in colaborare cu preotul si profesorul de religie. Organizarea filantropiei crestine la nivel de parohie, prin antrenarea credinciosilor si a factorilor si societatilor economice din parohie in lucrarea filantropica. Antrenarea diferitelor grupe de credinciosi in viata parohiei prin programe religioase.Mijloacele pastoratieiIn general, majoritatea specialistilor in probleme de pastorala impart mijloacele de pastoratie in doua mari categorii, si anume: mijloacele sau metodele de pastoratie colectiva, in care se urmareste sau se are in vedere conducerea sufleteasca a tuturor enoriasilor unei parohii indiferent de varsta, sex, nivel moral sau intelectual, profesiune sau indeletnicire, si cele mai folosite dintre acestea sunt cultul divin public, predica, cateheza, precum si cuvantul tiparit sub diferitele lui forme: carte, revista, ziar etc., si mijloacele pastoratiei individuale, care au in vedere pe fiecare credincios in parte si se realizeaza prin contactul direct de la om la om, prin sfat, indemn, prin vizitele pastorale si prin Tainele si ierurgiile cu destinatie individuala, dintre care cea mai folosita si cea mai eficace este Taina Spovedaniei.La aceste doua categorii se mai poate adauga si a treia, si anume mijloace si metode de lucru pentru pastoratia intermediara sau de grup, care se adreseaza anumitor grupuri de credinciosi, constituiti in cadrul parohiei, pe baza de sex, barbati si femei, de varsta, copii, tineri, maturi, batrani, de profesiune, intelectuali, muncitori, meseriasi. Parohul trebuie tina mereu in minte dictonul Sfintilor Parinti: 'fii exigent cu tine, dar ingaduitor cu ceilalti', si sa isi conduca lucrarea sa pastoral-misionara urmarind aceasta linie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1157

Id: 23868

Data: Aug 13, 2012

Imagine: