Sarbatoare de capatâi a crestinatatii, Pastele impunea o pregatire prealabila speciala în satul traditional. Despre vechile ritualuri, despre legile nescrise si despre specificul acestui timp al înnoirii firii într-un interviu cu etnograful Emilia Pavel, unul dintre cei mai buni specialisti români în acest domeniu.Din peregrinarile dumneavoastra dupa obiecte pentru Muzeul Etnografic al Moldovei, cum va amintiti ca astepta satul traditional perioada Pastelui?Pastele era considerat cea mai mare sarbatoare de catre oamenii din trecut. Ca atare, Postul Pastilor era foarte respectat. Toti posteau, pâna si copiii. În fiecare casa existau tacâmuri si ustensile speciale, pe care le scoteau la începutul fiecarui post si le foloseau pe toata durata lui: vase pentru gatit mâncarurile, strachini, linguri. Credinta crestineasca si morala erau directiile de capatâi dupa care se conduceau oamenii satelor. Poate de aceea traiau în demnitate, în întrajutorare, se respectau.Postul era prilej de întâlnire cu lumea de dincolo. Adica, în fiecare sâmbata, la biserica se facea o slujba de pomenire a mortilor, ce se încheia cu vesnica pomenire.Apoi, grija satului traditional era sa fie curatenie perfecta de Pasti. Casele erau varuite în alb. O singura dunga de culoare închisa, care lega peretele de prispa, se îngaduia - era brâul casei. Atmosfera sanatoasa, de împrospatare si de primenire, emana si din acest alb al peretilor. Daca omul trebuia sa fie curat la suflet, la fel de curata trebuia sa îi fie si casa. La jumatatea Postului exista o zi când scoteau totul din casa. Femeile aeriseau lucrurile curate, pânzeturile si straiele pe care le pastrau pentru sarbatori. Era un fel de conservare în mod natural a acestora. Şi tot la jumatatea Postului, în Miezul Paresii, cum se spunea în lumea satului, se numarau ouale de la gaini.Mai multe informații în saptamânalul Lumina de Duminica.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 719

Id: 40000

Data: Apr 20, 2014

Imagine: