Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a IV-a dupa Rusalii - (Vindecarea slugii sutasului) Matei 8, 5-13'In vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai spune un cuvant si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face. Auzind, Iisus s-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atata credinta. Şi zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Şi a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Şi s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.'† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia Duminicii a IV-a dupa Rusalii ne relateaza cum Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat in Capernaum pe servitorul (sluga) unui sutas sau centurion roman. Aceasta minune este plina de intelesuri duhovnicesti, avand un caracter profund caritabil sau filantropic si in acelasi timp un caracter misionar. Vindecarea unui om bolnav de alt neam decat evreu si de alta religie decat cea iudaica are un caracter misionar simbolic, si anume ea prevesteste faptul ca Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos va fi propovaduita in tot Imperiul Roman, si la toate popoarele pentru ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii. Mantuitorul Iisus Hristos arata acum ucenicilor Sai ca poate descoperi credinta puternica si in alte popoare decat in poporul evreu.

Sutasul preinchipuie diferitele etnii care vor crede in Hristos

Mantuitorul Iisus Hristos, vazand credinta mare a sutasului, zice: 'Adevarat zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor' (Matei 8, 11). Aceasta profetie a Mantuitorului Iisus Hristos nu se va implini candva, intr-un viitor indepartat, ci incepe a se implini chiar acum, cand Mantuitorul lauda credinta sutasului roman.

Acest sutas sau centurion facea parte din trupele de ocupatie ale Ţarii Sfinte. Sutasul roman era, prin traditie, un politeist: romanii se inchinau la mai multi zei, dar printre ei s-au gasit si oameni care admirau invatatura si Persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Vazand sau auzind de minunile Lui, si intelegand invatatura Lui minunata, multi dintre pagani au crezut in El. Deci, sutasul din Evanghelia de astazi preinchipuie etniile sau popoarele, altele decat poporul lui Israel, care vor veni la Hristos, vor crede in El si se vor mantui. De aceea zice Mantuitorul ca 'vor veni multi de la rasarit si de la apus, de la miazazi si miazanoapte si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor'. Asadar, vor crede in El si se vor mantui multi oameni pe care evreii ii considerau necurati si necredinciosi. Iar 'fiii imparatiei, spune Mantuitorul, vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara' (Matei 8, 12), adica cei care desi se considera popor ales, dar nu cred in El, aceia se vor lipsi de comuniunea vesnica cu Hristos in Imparatia cerurilor.

Iubirea milostiva fata de cel bolnav intareste credinta sutasului ca Iisus poate vindeca pe servitorul sau

Vedem ca, desi sutasul este mai mare peste 100 de soldati, si poate sa inlocuiasca un soldat bolnav cu un soldat sanatos, totusi el este preocupat de sanatatea servitorului sau credincios cand acesta s-a imbolnavit. In fata Mantuitorului Iisus Hristos, sutasul exprima suferinta servitorului care nu poate cere el direct Mantuitorului sa-l vindece. Un centurion roman acorda atata atentie unui servitor al sau, incat bunatatea sa si credinta sa sunt laudate de Mantuitorul in auzul tuturor. Acest sutas este un om bun la suflet, un om milos, un om plin de compasiune, adica patimeste impreuna cu cel bolnav, sufera impreuna cu cel suferind. Iar aceasta bunatate milostiva a lui ii da curaj sa mearga la Mantuitorul Iisus Hristos, despre Care a auzit ca a vindecat o multime de bolnavi, si sa-I ceara vindecarea servitorului sau.

Valoarea persoanei umane este mai presus de orice rang si stare a vietii

Bunatatea milostiva a acestui sutas roman fata de servitorul lui, solidaritatea lui cu omul aflat in suferinta, ne arata ca dincolo de ranguri diferite, de functii diferite in societate, si stari ale vietii,ceea ce conteaza in primul rand este demnitatea umana, valoarea fiecarui om in fata lui Dumnezeu,chiar si atunci cand omul nu mai poate fi eficient, cand nu mai este activ sau productiv din cauza bolii ori a varstei prea inaintate.

In fata bolii care il chinuia pe servitorul sau, sutasul nu poate face nimic, intrucat nu are capacitatea de a schimba starea de boala a servitorului sau intr-una de sanatate deplina. De aceea, el merge la Iisus, Doctorul sufletelor si al trupurilor, Vindecatorul Care face minuni. Vazand grija stapanului fata de sluga sa - nu este vorba aici despre grija unei slugi fata de stapanul sau, ci de grija stapanului fata de sluga -, Mantuitorul ii spune: 'Voi veni si il voi vindeca' (Matei 8, 7). La bunatatea sutasului, raspunde si Hristos Domnul cu bunatate, mai ales ca sutasul nu-i cerea ceva pentru el insusi, ci pentru altcineva, care nu ii este ruda si nici superior, ci un simplu subordonat. Insa cand sutasul aude ca Mantuitorul Iisus Hristos are intentia sa vina in casa lui, Ii spune indata: 'Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu' (Matei 8, 8), adica sub acoperisul casei, al locuintei in care el locuia de obicei. Probabil si pentru ca sutasul roman stia ca orice evreu care intra in casa unui pagan trebuie sa suporte critica sau vorbirea de rau a celorlalti evrei, intrucat acestia considerau ca romanii, fiind de alta credinta, nu merita sa fie vizitati. Din cuvintele sutasului se vede ca el nu se considera vrednic de o cinste atat de mare, si anume ca Iisus Hristos Domnul sa intre in casa lui. De aceea, a zis: 'Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu'. Cand I-a zis lui Iisus: 'Doamne, nu sunt vrednic', sutasul L-a marturisit deja pe Iisus ca fiind Domnul sau Stapanul vietii.

Cuvantul lui Hristos ridica din boala si din moarte, daruind sanatate si viata

Evanghelia ne arata ca, pe langa marea virtute a bunatatii sale sufletesti, acest sutas are si o alta mare virtute, anume smerenia. Desi este comandant peste 100 de soldati si reprezinta puterea stapanitoare a Romei peste Ţara Sfanta, sutasul se smereste, zicand: 'Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci zi numai un cuvant si se va vindeca sluga mea' (Matei 8, 8), iar apoi motiveaza: 'Şi eu sunt sub stapanire (adica sunt subordonat cuiva, n.n.) si am sub stapanirea mea ostasi si ii spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face' (Matei 8, 9). Pornind de la puterea mobilizatoare a cuvantului, care pune in miscare persoana, sutasul, de fapt, vrea sa exprime credinta sa in puterea vindecatoare a lui Iisus, despre Care auzise ca a vindecat o multime de bolnavi.

Insa, desi sutasul vorbeste despre puterea mobilizatoare a cuvantului sau, de stapan peste o suta de soldati, totusi el recunoaste ca nu are putere vindecatoare asupra trupului omenesc. Cand trupul servitorului sau devine bolnav si paralizat, cuvantul sutasului nu poate schimba starea de boala a trupului acestuia. Cuvantul sutasului era mobilizator numai cand servitorul sau era sanatos trupeste. Din acest motiv, sutasul cere acum Mantuitorului cuvant vindecator. Prin aceasta, sutasul marturiseste indirect ca Mantuitorul nu este un om obisnuit ca toti oamenii, ci El are o putere deosebita, alta decat cuvantul uman mobilizator.Hristos Domnul este si are cuvant vindecator si datator de viata. Cuvantul vindecator al lui Hristos este cuvant mantuitor sau salvator, adica il ridica pe om din starea de boala la starea de sanatate, si din starea de imobilitate la starea de mobilitate, il ridica din pacat la sfintenie si din moarte la viata.

Auzind acest mod de a gandi al sutasului, care era, de fapt, si o marturisire a puterii Sale dumnezeiesti, Mantuitorul spune: 'Nici in Israel nu am gasit atata credinta' (Matei 8, 10). Asadar, El descopera o credinta puternica la un om de alt neam si de alta credinta decat neamul lui Israel. De fapt, sutasul si-a abandonat paganatatea lui, pentru ca era nefolositoare, ineficienta, si s-a apropiat de Mantuitorul Iisus Hristos, pe Care L-a marturisit ca fiind vindecator, datator de sanatate si viata.

Cand Mantuitorul Iisus Hristos constata ca sutasul pagan recunoaste ca El este Dumnezeu-vindecator, descopera tuturor a treia mare virtute a acestui sutas, si anume: credinta lui profunda ca Iisus Hristos este Domnul sau Stapanul vietii, este Dumnezeu. De fapt, acest sutas a marturisit dumnezeirea Mantuitorului Iisus Hristos, Care daruieste viata si sanatate. De aceea, Mantuitorul i-a implinit cererea sutasului, zicand: 'Du-te, fie tie dupa cum ai crezut'. Iar urmarea a fost aceasta: 'Şi s-a tamaduit servitorul lui in ceasul acela' (Matei 8, 13). Vedem cum Mantuitorul Iisus Hristos, prin cuvantul Sau vindecator, mantuitor, ridicator, datator de sanatate, de viata si bucurie, a vindecat pe servitorul sutasului. Dupa ce Hristos Domnul descopera in sufletul sutasului bunatatea, smerenia si credinta puternica, ii rasplateste aceste virtuti cu bucuria vindecarii servitorului sau pentru care el s-a rugat ca Iisus sa-l vindece.

Sa nu ne rugam numai pentru noi insine, ci si pentru altii

Evanghelia de azi ne arata si importanta rugaciunii pentru altii,mai ales cand oamenii sunt atat de bolnavi, incat nici nu mai pot sa se deplaseze si nici nu mai pot exprima suferinta lor grea si coplesitoare.

Avand dragoste smerita si milostiva pentru semenii lor, oamenii cu adevarat credinciosi se fac glasul durerii celor care nu isi mai pot exprima suferinta, se fac rugatori pentru sanatatea si mantuirea semenilor lor. In acest sens, putem spune ca Biserica a invatat mult de la sutasul din Evanghelia de astazi si de la altii asemenea lui. Ca atare, Biserica ne cere sa ne rugam nu numai pentru noi insine, ci si pentru toti bolnavii, pentru toti cei suferinzi, pentru cei care stiu sa se roage si pentru cei ce nu stiu sa se roage, pentru cei care pot si pentru cei ce nu mai pot sa se roage ei insisi, pentru cei care pot sa vina la biserica, si pentru cei ce nu mai pot veni la biserica, ci zac in pat, fie in propria casa, fie in spital, fie in case de batrani.Intrucat rugaciunea pentru altii este vindecatoare de suferinta si singuratate, Biserica ne cheama la toate rugaciunile si slujbele ei pentru cei bolnavi, precum si la ajutorarea bolnavilor.

Evanghelia de azi ne indeamna sa inmultim rugaciunea pentru cei bolnavi, pentru cei suferinzi, sa ii vizitam pe cei care nu se mai pot deplasa, sa le alinam suferinta prin prezenta noastra iubitoare si rugatoare, milostiva si ajutatoare langa ei, deoarece, chiar daca prin rugaciunile noastre nu se vindeca bolnavii imediat, in chip miraculos, totusi aceste rugaciuni ajuta mult sufletul lor, alina suferinta lor si intaresc iubirea frateasca intre cei bolnavi si cei sanatosi.

Vindecam sau ranim prin cuvinte?

Foarte adesea, la suferinta bolii se adauga suferinta singuratatii.Cuvantul omului milostiv care viziteaza pe cei suferinzi si se roaga pentru ei ii poate, intr-o anumita masura, vindeca sau elibera de suferinta si singuratate, chiar daca nu le poate vindeca boala trupului sau a psihicului. Unii oameni au ajuns la deznadejde si fiindca nu era nimeni langa ei sa le spuna cuvant de incurajare, au murit 'de inima rea', cum se spune in popor. Altii chiar si-au pus capat zilelor pentru ca aflandu-se in stare de deznadejde si de singuratate nu au primit un cuvant intaritor care sa le schimbe starea sufletului lor, sa le dea curajul de-a trai si puterea de a-si purta crucea vietii.

Sutasul din Evanghelia de astazi vorbeste despre puterea cuvantului mobilizator, dar cere de la Iisus cuvantul Sau vindecator, datator de sanatate si viata.

Prin urmare, trebuie sa folosim cu toata responsabilitatea cuvantul, deoarececuvantul poate rani sau poate vindeca sufleteste.Un cuvant greu spus cuiva nevinovat il raneste sufleteste, iar un cuvant bun spus cuiva intristat ii poate vindeca rani ascunse si schimba stari sufletesti. Sunt o multime de oameni care au fost raniti sufleteste in copilarie, in tinerete sau in vreme de incercare, iar rana lor se vindeca foarte greu, mai ales daca cel care a ranit pe cineva nu isi cere iertare de la acesta si nu isi schimba atitudinea fata de el sau nu se roaga pentru el. Deci cuvantul rau poate rani, iar cuvantul bun poate vindeca. De aceea, trebuie sa ne gandim nu numai la bolnavii imobilizati la pat, ci si la cei care sufera pentru ca sunt raniti sufleteste.Sa ne gandim cum folosim cuvintele: ranim sau vindecam prin cuvinte? Dispretuim sau pretuim? Coboram sau ridicam pe semenii nostri prin cuvintele adresate lor? Indreptam sau indepartam pe cei carora le facem observatie folosind cuvantul sever?

Evanghelia de astazi ne cheama sa folosim cuvantul doar pentru a vindeca pe cel bolnav, pentru a ridica pe cel cazut, pentru a indrepta pe cel ce a gresit, pentru a ajuta si pentru a intari pe cei slabi, pentru a cultiva comuniunea oamenilor cu Dumnezeu si intreolalta, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin.

* Text revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 550

Id: 15070

Data: Jul 11, 2011

Imagine: