Patriarhul romanilor care vegheaza din Ceruri

Miercuri, 30 iulie 2014, Patriarhia Româna comemoreaza sapte ani de la trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul († 30 iulie 2007). Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat la 9 septembrie 2007, semnat de Narcisa Balaban, intitulatPatriarhul românilor care vegheaza din Ceruri:Au trecut 40 de zile de când Prea Fericitul Patriarh Teoctist, întâistator al Bisericii Ortodoxe Române vreme de aproape 21 de ani, a trecut la cele vesnice. La înmormântarea sa de pe 3 august 2007 au venit mii de credinciosi din toata tara, iar Bisericile Ortodoxe surori si alte Biserici din lume au fost prezente prin ierarhii care le pastoresc. La funeraliile patriarhului Teoctist a fost prezent si PF Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol. Au fost prezente, de asemenea, numeroase personalitati din viata publica. Sute de mesaje de condoleante au sosit atunci la Patriarhie si pâna la 40 de zile, toata Biserica Ortodoxa Româna a fost în doliu. Vom încerca, în cele ce urmeaza, sa ne amintim de chipul luminos al patriarhului românilor, de calitatile sale înalte, folosindu-ne de cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut ca frate sau pastor duhovnicesc.La aflarea vestii ca patriarhul Teoctist a plecat din lumea aceasta, ziarul „Lumina“ a deschis pe site sectiunea „Lasati un gând pentru patriarhul românilor“. Astfel, timp de 40 de zile, cititorii nostri au postat zeci de mesaje despre parintele patriarh Teoctist, dupa cum l-a perceput fiecare în timpul vietii. Şi-au exprimat gândurile oameni de toate categoriile sociale, de toate vârstele si profesiile. Iata câteva dintre acestea.„Patriarhul din gradina Maicii Domnului“„A plecat dintre noi un adevarat martir care a luptat cu regimul comunist pentru drepturile Bisericii. Eu nu am avut deosebita ocazie sa ma întâlnesc cu PF Teoctist. L-am vazut la televizor si mi s-a parut un adevarat sfânt, daca pot sa zic asa. Din ce am auzit eu de la alti preoti era un batrânel simpatic de pe plaiurile Moldovei, un razes de-al lui Ştefan cel Mare... Biserica Ortodoxa Româna a pierdut un adevarat cap al Bisericii, un om cu o inima mare“. (Andrei, elev, Falticeni)„Patriarhul din gradina Maicii Domnului... A gestionat foarte bine Biserica Ortodoxa Româna, în grele momente pentru tara noastra. Dumnezeu l-a înzestrat cu pricepere, întelepciune si deosebita ratiune. Dupa mai bine de un mileniu de la marea schisma, a reusit apropierea celor doua Biserici surori, aducând un papa catolic pe un tarâm pur ortodox, fapt care se poate consemna în istoria universala! (Mircea Gecan)„Patriarhul inimilor noastre“„Cu mare tristete am aflat ca PF Teoctist a plecat la Domnul. Sa dea Bunul Dumnezeu ca macar o mica parte din caldura ce emana din prezenta PF Teoctist sa poposeasca si în sufletele noastre. Atunci vom iubi mai mult, atunci vom fi mai buni, atunci vom fi mai aproape de mântuire“. (Mihail Conrad, inginer)„Patriarhul inimilor noastre... Prima data l-am vazut coborând dintr-o nava care-l aducea, însotit de un sobor de arhierei, de la Tomis la Galati. Cu numai o zi înainte îl canonizase pe Sfântul Gherman... Soarele de dupa amiaza îi aurea vesmântul alb, dar el însusi degaja lumina. A gustat din sarea si colacul care i s-au oferit, apoi a povestit chiar acolo, pe malul Dunarii, pe unde a fost si ce a facut, dupa care a spus, cu tinerete: «Toate sunt pentru noi mesaje, iubiti frati si surori, iubiti tineri, ca noi sa tinem credinta ortodoxa a neamului nostru. Tinerii, mai ales, sunt foarte mult ispititi. Sa-i ajutam! Parintii, episcopii, patriarhul, cu totii avem o mare raspundere pentru viitorul neamului nostru românesc. Sa nu lasam copiii sa rataceasca! Sa nu lasam tinerii sa pacatuiasca! Sa nu-i lasam prada ispitelor si caderilor tineretii! Sa le insuflam credinta în Dumnezeu, dragostea fata de semeni, fata de credinta noastra stramoseasca, fata de altarele noastre strabune, dragostea pentru rugaciune si pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos!». Este un crez ce l-a însotit si ne însoteste si astazi, caci cuvintele acestui Prea Fericit Parinte, care a canonizat sfinti, ramân pentru noi sfinte.“ (Violeta)Un împaciuitor„Un om venit parca din raiul împaratesc pe pamânt a plecat înapoi spre Rai. Dumnezeu a fost prea îngaduitor cu noi, cei de pe pamânt, atât de rai, plini de ura, caci a îngaduit sa-l avem printre noi pâna la o vârsta atât de înaintata, pe acest om cu un suflet în care se scalda numai iubire, bunatate si blândete, toate sub mantia protectoare a credintei puternice în Dumnezeu. A ajuns sa fie iubit de milioane de oameni, prin carisma lui inconfundabila, a iubit lumea, viata, oamenii, animalele, natura... tot ceea ce Dumnezeu a creat aici, pe pamânt. Numai fata lui exprima mereu pace, caldura, blândete si multa iubire.“ (Raisa)„Un om cu aparenta simpla, cult, sigur pe ceea ce facea. Un împaciuitor. Un bun si modest crestin. Evanghelia l-a calauzit. Am dat mâna cu PF Teoctist pe 1 ianuarie 2005 la Palatul Patriarhal, când mirenii au acces liber...PF Teoctist l-a invitat pe Papa Ioan Paul al II-lea la Bucuresti. Amândoi doreau unirea bisericilor surori... Amândoi, iubitori de oameni, amândoi, iubitori ai propriilor mame, amândoi iubiti de Maica Domnului si de Iisus Hristos, Fiul omului.Patriarhul Teoctist a dat raspunsuri demne, la obiect si modeste reprezentantilor trimisi de patriarhiile Rusa si Greaca în 1990. Nimeni altul decât îngerul l-a inspirat de fiecare data pe recent plecatul ierarh.“ (Diana si Dan Gheorghe, profesori universitari)„Când l-am auzit vorbind pe IPS Mitropolit Teoctist, s-au cutremurat toate în mine“„Îmi va lipsi enorm. În tara, mergeam des în la Patriarhie tocmai pentru a-l vedea si a-i asculta predicile. Avea o vorba atât de blânda ! Parca nu pot crede ca nu voi mai avea bucuria sa-l revad. Mereu ma întarea în încercarile mele...“ (Cristina, doctorand-Franta)„Eram student la Iasi în anii comunismului. Tata venea duminica pe la noi. Adesea ne duceam la Mitropolie. Mi-amintesc prima slujba, în care a predicat IPS Teoctist. Nu-mi venea sa cred ca pot exista astfel de manifestari, când noua ni se spuneau la scoala tot felul de ciudatenii în legatura cu religia. Când l-am auzit vorbind pe IPS Mitropolit Teoctist, s-au cutremurat toate în mine. Blândetea, adâncimea, tâlcul, dar si seninatatea vorbelor rostite, pe de o parte, si atmosfera din Catedrala mitropolitana si multimea ierarhilor cu vestimentatia lor si mitrele acelea purtate de niste oameni pe care-i vedeam pentru prima data, pe de alta parte, îmi dadeau sentimentul ca nu sunt pe pamânt. Ca toate cele care mi se spuneau în scoala constituie o realitate paralela, stearpa, rece si lipsita de ceea ce mi se parea aici, în Catedrala, substanta vie. Doamne, piatra daca ai fi fost, tot te învia glasul acela în care cuvintele curgeau ca un cântec minunat ce-ti panseaza toate ranile, îti îndeparteaza definitiv întreaga durere, îti aduce tot ceea ce-ti lipseste, alunga tot ce-ti este potrivnic, te îmbraca în flori si-n mireasma lor si pe dinauntru si pe dinafara, îti aduce cerul pe crestet ca sa-i simti mângâierea. De atunci simt cerul lânga mine.“ (prof. univ. dr. Ioan P. Viziteu)▲ „Om cu simtire si cuget cu adevarat bisericesc“L-am cunoscut pe fericitul întru adormire ca patriarh al Bisericii Ortodoxe din România plin de întelepciune, cu vasta experienta în chivernisirea treburilor bisericesti si cu simtire si cuget cu adevarat bisericesc! I-am cunoscut dragostea pentru buna-rânduiala si podoaba Bisericii si respectul fata de rânduielile canonice si institutiile bisericesti asa cum au fost ele asezate si binecuvântate de catre Sfintii nostri Parinti de Dumnezeu purtatori! I-am cunoscut cinstirea si respectul pe care-l acorda Bisericii-mame a Constantinopolului si iubirea în Hristos fata de persoana noastra. De asemenea, l-am cunoscut pe pururea pomenitul frate patriarh cu sufletul plin de bucurie si nadejde, graind din prisosul inimii despre învierea Domnului si Înaltarea Lui la ceruri. L-am cunoscut si ca prea bun parinte si jertfelnic arhipastor, animat de dragoste sincera fata de toti membrii turmei sale fara nici o deosebire, cu toate ca în viata sa a trecut prin multe necazuri si nenumarate dureri. Pe lânga acestea, l-am cunoscut în zile de bucurie si veselie duhovniceasca, exprimând în cuvânt bogat si bine alcatuit dragostea care îi covârsea inima.* Fragment din cuvântul PF Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, rostit la înmormântarea PF Parinte Teoctist▲ „Ramânem profund îndatorati preaiubitului parinte patriarh Teoctist“Dupa ce patriarhul românilor a trecut la Domnul, toate comunitatile românesti din strainatate au transmis mesaje de condoleante. Va prezentam un fragment din mesajul românilor din Ucraina. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a fost întotdeauna alaturi de noi nu numai cu gândul si sufletul, ci si cu fapta sa profund crestineasca, binecuvântând ajutoarele dezinteresate pe care zeci de biserici si manastiri din nordul Bucovinei, nordul si sudul Basarabiei, din Maramuresul istoric si din fostul tinut Herta le-au primit de-a lungul ultimilor ani din partea Patriarhiei Române si Guvernului României în forma de catapetesme si clopote, de scaune arhieresti si cadelnite, candele si cristelnite, alte obiecte de cult, si, desigur, literatura religioasa pentru savârsirea serviciului divin în limba noastra româna.Pentru toate acestea, pentru grija parinteasca fata de cei înstrainati, pentru rugaciunile rostite catre Cel de Sus întru mântuirea neamului românesc de pretutindeni ramânem profund îndatorati preaiubitului parinte patriarh Teoctist.▲ Un marturisitor al Crucii si Învierii în viata Bisericii si a poporului românDin cei 57 de ani de arhierie sau de episcopat, 40 de ani au fost traiti în timpul dictaturii comuniste atee, când au fost arestati si întemnitati, prigoniti si obstructionati în lucrarea lor multi ierarhi, preoti, monahi si credinciosi, în special credinciosi intelectuali; atunci au fost închise multe manastiri si schituri, desfiintate unele eparhii, închise mai multe scoli teologice, iar mai târziu au fost demolate mai multe biserici, în special în Bucuresti.Totusi, prin harul lui Dumnezeu, suferintele îndurate de multi clerici si credinciosi, cu rabdare si rugaciune, cu smerenie si speranta, au devenit seminte ale învierii si ale înnoirii spirituale, ale unor transformari rapide si ale unei lucrari misionare intense, care s-au vazut mai ales dupa evenimentele din decembrie 1989 pâna astazi. Multi tineri, desi fusesera educati în scolile comuniste atee, au devenit în mod neasteptat o forta misionara crestina. Cum? Ca urmare a rugaciunilor smerite si tainice ale multor bunici si parinti, preoti din parohii, monahi din manastiri, ierarhi din orase care au fost umiliti, dar nu învinsi.Toate acestea explica în mare parte zelul misionar tineresc al patriarhului Teoctist si avântul sau pastoral din anul 1990 pâna astazi.* Fragment din cuvântul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul României, pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, rostit la înmormântarea PF Parinte Teoctist.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 609

Id: 42813

Data: Jul 30, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).