Un drum care urca despicând dupa-amiaza ninsa, câteva opriri, oameni si cuvinte, mai noi sau mai vechi, legende si cruci ce strajuiesc nemarginitul, ca niste mese de altar, o biserica veche de lemn în care vesnicia naste vesnicie, amintiri si un sat, Paunesti, pierdut în tacerea de dupa viscol, la peste 600 de metri, undeva în Podisul Mehedintiului. Suficiente elemente ca sa poti percepe absolutul, pe care Petre Ţutea îl identifica, într-un fel, cu taranul, „omul absolut“.Uneori, trebuie sa recunosti ca absolutul poate fi citit în palmele unui taran, acest univers care se defineste pe sine deodata cu crucea cu care îsi însemneaza verticalitatea trupului. Alteori, descoperi vesnicia în urma lasata de o caruta în carnea moale, catifelata, a lutului proaspat sarutat de ploaie. Noi am avut privilegiul de a gusta absolutul în tacerea satului Paunesti, din comuna Godeanu, judetul Mehedinti, într-o dupa-amiaza albita de iarna, unde omul uita de sine, pentru a se ruga mai întâi, fara de trufie, pentru cel de alaturi. Şi-n toata aceasta tulburatoare pregustare, nu-ti ramâne altceva de facut decât sa marturisesti despre acest adevar, frust, asa cum l-a zidit Creatorul la începutul veacurilor.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 492

Id: 38178

Data: Feb 14, 2014

Imagine: