Pelerinajul de Florii in istorie

Pelerinajul de Florii isi are originea inca din perioada secolului al IV-le, cand crestinii celebrau Floriile intr-un mod cu totul special. La Bucuresti, pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist in 1948 si a fost reluat in anul 2008 cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.  Pelerina apuseana Egeria (alias Silvia sau Etheria), in jurnalul sau de calatorie la Locurile Sfinte, ne vorbeste despre procesiunea ce se organiza in ziua Floriilor, dupa savarsirea Sfintei Liturghii. Toti crestinii se strangeau pe la orele 13:00 si mergeau impreuna cu slujitorii si episcopul cetatii pe Muntele Maslinilor, pana la locul de unde Domnul S-a Inaltat la cer. De aici, pe la orele 17:00, coborau catre Sfanta Cetate, iar crestinii de toate varstele si copiii, mergand inaintea episcopului cu ramuri de finic si de maslin, strigau: 'Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului.' Ajungand in cetate, mergeau la Biserica Sfintei Invieri unde savarseau slujba Vecerniei. Numele sarbatorii, Florii (deriva din latinescul Florilia) sau Stalpari, trimite si la anotimpul primaverii, al reinvierii intregii firi. Floriile impreuna cu praznicul Bunei Vestiri (daca acesta nu cade in Saptamana Mare) sunt sarbatori in care se acorda dezlegare partiala pentru post, la peste, vin si untdelemn.Egeria si-a consemnat pelerinajul intr-un jurnalPelerina Egeria este o asceta originara din Spania, care l-a sfarsitul veacului al IV-lea face un pelerinaj la Locurile Sfinte. Perioada in care ea peregrineaza la Constantinopol, iar mai pe urma in Siria, Palestina si Egipt este cuprinsa in anii 380-386. Jurnalul sau de calatorie si slujbele pe care le descrie sunt datate 382-383. Numele ei este dat diferit in diverse surse. Ea este numita fie Aetheria, fie Egeria; la un moment dat intalnim in manuscrise pelerina Silvia; s-a ajuns in final la vreo sapte forme ale numelui ei. Acest jurnal este scris pentru un grup de calugarite din Spania.Dintr-un numar mai mare de manuscrise ale textului latinesc al itinerariului Egeriei, unul singur s-a mai pastrat. A fost descoperit in anul 1884 de savantul catolic J. F. Gamurrini, in biblioteca unei manastiri din Toscana, Italia. Manuscrisul provine din manastirea benedictina de pe Muntele Cassino (Italia). In limba romana a fost tradus de catre pr. dr. Marin Braniste, fratele pr. Ene Braniste, binecunoscutul profesor de Liturgica. Traducerea este chiar teza de doctorat a acestuia, publicata in revista Mitropolia Olteniei, anul 1982, nr. 4-6.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 527

Id: 30395

Data: Apr 27, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).