Pelerini din Transilvania, dincolo de Prut

Colaborarea intre asociatiile studentilor crestini ortodocsi din Romania si din Republica Moldova are rezultate concrete in ceea ce priveste organizarea comuna a unor actiuni. La initiativa A.S.C.O.R. Brasov si A.S.C.O.R. Chisinau, in perioada 9-11 aprilie 2010 s-a organizat un pelerinaj in tinutul de basm al Basarabiei, astazi teritoriu al Republicii Moldova. Tineri studenti si absolventi, membri sau simpatizanti ai A.S.C.O.R., cu totii romani din mai multe orase ale Transilvaniei, au pornit spre est dornici sa-si racoreasca sufletul in lacrima de azur a cerului de dincolo de Prut. Pornind in miez de noapte din cetatea Brasovului, dupa o rugaciune de binecuvantare savarsita de catre parintele Constantin Ciobanu, de la Biserica 'Sf. Apostoli Petru si Pavel', am trecut Prutul odata cu mijirea primelor raze de soare sub geana Moldovei. Cel dintai popas de inchinare, in ziua Izvorului Tamaduirii, l-am facut la Manastirea Frumoasa, aflata in raionul Calarasi, la 60 km de Chisinau, dupa cum arata indicatorul. Dupa o rugaciune de multumire inaltata in linistea alba a lacasului sfant si mai multe imnuri inchinate Maicii Domnului, aflam si istoricul manastirii, care ne marcheaza inca de la inceput. Ridicata din dorinta a trei tarani evlaviosi, cu ajutorul a trei calugari veniti de la Neamt, ucenici ai staretului Paisie Velicicovschi, in anul 1804, Frumoasa a suferit suficient de multe necazuri de-a lungul istoriei, incat astazi sa renasca parca 'mai frumoasa' si mai luminoasa. Ni se povesteste ca, in 1917, bolsevicii i-au rapit pamanturile, ca in tragicul an 1944 in manastire au fost cantonati ofiteri si soldati ai Armatei rosii, iar stareta din vreme impreuna cu un grup de maici au luat calea refugiului.Biserica transformata in inchisoareCea mai dificila a fost perioada sovietica cand, incepand cu 1946, Frumoasa a devenit internat pentru copiii orfani. Din 1965 a ajuns scoala pentru copiii surdomuti. Se spune ca in acele timpuri s-a petrecut si o minune care si astazi se mai pastreaza in memoria locului, ca dar de pret, prin care Dumnezeu a insufletit comunitatea crestinilor, atat de greu persecutata. In Biserica Sfintei Treimi, transformata in sala de sport, un copil surdomut si-a recapatat auzul si graiul. Pentru a pune capat marturisirilor de credinta pe care evenimentul le-a declansat la acea vreme, Manastirea Frumoasa a fost transformata in penitenciar pentru minore intre anii 1973 si 1986. In cele din urma, sovieticii au facut-o scoala pentru copiii alienati mintal si asa a ramas pana in anii a90 cand s-a redeschis ca manastire. A fost mult de lucru, iar mainile inrosite si usor umflate ale maicii care ne spune istoria manastirii arata ca si acum se munceste din greu aici. Astazi, la Frumoasa, Biserica Sfintei Treimi se inalta alba, impodobita de turle albastre. Alaturi, se afla o scoala teologica de iconari, unde vara sunt organizate tabere de creatie pentru adolescenti si tineri. Incantati de frumusetile iesite din mainile acestora, pornim mai departe, nedumeriti inca de forta cu care acest asezamant sfant a reusit sa renasca. Pe parcursul calatoriei noastre aveam sa aflam ca soarta Frumoasei au avut-o aproape toate manastirile de dincolo de Prut, intr-o incercare acerba a autoritatilor rosii de a sterge orice urma de ortodoxie.Maica de pe strada Sfanta MariaFacem un popas la Manastirea Raciula. Inca de la inceput vedem ca aici este altfel, caci, trecandu-i pragul, ajungem intr-un soi de satuc, cu case albe, ascunse de aparatele de fotografiat si de ochii nostri curiosi, dupa pomi infloriti si liniste desavarsita. Am fi putut jura ca acolo nu locuieste decat primavara, daca n¬-am fi intalnit la rascruce de uliti, o calugarita tanara, care scotea apa dintr-o fantana. Intamplator sau nu, principala strada a satucului se numeste Sfanta Maria si ea duce in sus, catre biserica. Dupa ce ne inchinam si dam glas imnului de Inviere, suntem curiosi sa aflam povestea acestei manastiri. Ni se spune ca Raciula este sora mai mare a Frumoasei, ea fiind ridicata din dorinta a doi frati credinciosi din partea locului, cu ajutorul acelorasi trei ucenici ai staretului Paisie, veniti de la Neamt, in anul 1798. Este un al doilea punct cardinal al 'crucii de manastiri' din tinutul Orheiului, formata din doua manastiri de maici si doua de calugari. Cei trei au dorit asezarea aceasta, ne explica una dintre maici. La Raciula, fiecare calugarita isi are gospodaria proprie. Surorile de manastire locuiesc impreuna cu cate o maica, de la care invata sa-si implineasca vocatia calugareasca. Ranile perioadei sovietice nu s-au sters aici cu totul, dupa cum resimtim din glasul maicutei care ne vorbeste. Ca majoritatea manastirilor, Raciula a fost inchisa, iar in case au fost adusi oameni straini de credinta si de traditia crestina. Maicile care au avut curajul sa ramana au fost obligate sa lucreze in sovhoz. Rugaciunea dintre zidurile bisericii pangarite a ramas insa puternica intre zidurile transparente ale inimii, rezistand o adevarata manastire a tacerii. In anii a90, Raciula a fost redeschisa, iar aproape toate gospodariile au fost date inapoi calugaritelor. Astazi in 'satucul' inflorit a primavara si a pace se mai afla numai cateva familii.Complexul monastic de la Curchi, in patrimoniul UNESCOUrmatorul popas duhovnicesc il facem la Curchi. Inainte de a cobori din autocar, vedem inaltandu-se turlele a doua biserici si ne dam repede seama ca aici se afla un complex monastic. Aveam sa aflam ulterior ca acolo exista chiar patru biserici, dintre care un unicat in tara. Legenda locului spune ca Manastirea Curchi a fost intemeiata de Ştefan cel Mare si Sfant, insa prima atestare documentara dateaza din 1773. Ghidul manastirii, un parinte bucuros de oaspeti, ne povesteste ca primul schit din lemn purta hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir si a fost ridicat de fratii Curchi. Mai tarziu, in 1810, s-a construit o biserica din piatra, in cinstea Nasterii Maicii Domnului, rezidita in secolul urmator. Construita in stil baroc, ea este o adevarata bijuterie. Mai sunt apoi Biserica Sfantului Nicolae, a carei pictura ne impresioneaza, iar in cimitirul manastirii, o bisericuta inchinata Tuturor Sfintilor. Tavalugul istoriei a lasat si aici urme profunde. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost daramate doua dintre turlele Bisericii Nasterea Maicii Domnului, iar cupola arsa si crapata, manastirea aflandu-se pe linia de operatiuni Iasi-Chisinau. In perioada sovietica, majoritatea calugarilor s-a retras in Romania, caci manastirea a fost transformata in spital de psihiatrie, iar biserica inchinata Tuturor Sfintilor, in morga. Cimitirul a fost nivelat, iar crucile arse. Cand s-a redeschis in 1992, Complexul de la Curchi se afla intr-o stare avansata de paragina. S-a muncit mult la restaurare si aflam ca o mana de ajutor a venit si dinspre autoritatile politice, precum si de la televiziune, prin organizarea unui teledon. De jur imprejurul Bisericii Nasterii Maicii Domnului, se afla inca schele montate. Planul acestei biserici a fost descoperit in urma cu trei ani, in Sankt Petersburg, la Muzeul Ermitaj. Datorita valorii arhitecturale a monumentelor sale, Complexul Curchi este inscris in patrimoniul UNESCO, ne spune cu mandrie parintele.Dorul vesniciei, ascuns in biserica din pestera Incarcati de nadejdea, pacea si bucuria locului, pornim spre Complexul arheologic Orheiul Vechi, asezat in valea raului Raut, intre satele Trebujeni si Butuceni. Un tinut departe de lume si atat de aproape de cer, in care te simti cu adevarat 'oaspete al Creatiei'. Ne indreptam spre biserica din pestera. Coborand cateva trepte, ajungem inaintea unei capele. Mai incolo sunt 'chilii', in care ghicim topindu-se cate o lumanare, asemenea pustnicului care odinioara pleca aici genunchiul. Peretii sunt tapetati cu scoici. Nu ne putem ascunde uimirea si ne lansam in tot soiul de ipoteze, incercand in acelasi timp sa ne amintim cate ceva din cursul de istoria Bisericii Romane. Ii intrebam si pe copiii satului din vale, veniti in intampinarea pelerinilor si a turistilor, despre taina locului acestuia. Un pusti ne spune o legenda care ne duce chiar in vremea dacilor si in eternitatea lui Zamolxe. Privind in zare, vedem multime de ochi negri in peretele calcaros, ce se ridica asemenea zidului unei cetati. Sunt pesteri, marturii ale dorului de liniste si rugaciune al inaintasilor geto-daci si traci, iar apoi al crestinilor, calugari si nevoitori, care, modeland cele mai de jos ale pamantului pentru a-L incapea pe Hristos, si-au modelat sufletele dupa chipul si asemanarea Lui. Promitem ca ne vom intoarce in acest loc primitiv, mustind de vesnicie. Urcam putin si gasim Cetatea medievala a Orheiului, odihnita de ultimele luciri ale apusului. Ghidul ne spune ca ea a fost ridicata dupa ocuparea spatiului carpato-nistrean de catre tataro-mongoli, la inceputul secolului al XIV-lea.Causeni, mesagerie catre CerPornim spre Biserica ingropata de la Causeni, cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Aici ni se spune ca ea este unica in Moldova si se afla in patrimoniul UNESCO. Desi obositi de drum, frumusetea si racoarea bisericutei ne reimprospateaza vointa si ascultam mai multe legende care fac istorie in jurul ei. Este facatoare de minuni, ne spune ghidul, care la randu-i a aflat aceasta de la batranii locului. Astfel a renascut obiceiul 'petalelor albe', adica al biletelelor cu cereri si rugaciuni, care se aduna tot mai multe in crapaturile zidurilor. Chiar si cativa dintre noi isi lasa acolo mesajul catre cer. Minunata prin pictura, prin stil, bisericuta de la Causeni, care mai asteapta inca binefacatori sa o restaureze, se 'inalta inlauntru', ca o pilda vie pentru locuitorii secolului al XXI-lea, care o cauta ori o intalnesc in drumul vietii lor.Ne indreptam spre Manastirea Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria, la poale de padure, in preajma satului Hagimus, 'temelie a credintei in sudul Basarabiei' si centru de spiritualitate si cultura crestin-ortodoxa. Suntem primiti imediat, fara multe vorbe, insa cu multa dragoste. Luam parte la slujba de priveghere, intr-o atmosfera de pace, revarsata de dincolo de lume, in armoniile rusesti ale unui cor ce pare ingeresc.Ultima zi a pelerinajului o incepem luand parte o Liturghie sobra si plina de maretie, in acelasi stil rusesc, si apoi ne bucuram de un cuvant al parintelui Andrei Cotruta, duhovnicul-fondator al obstii monahale. Ca de la frate la frate, parintele isi cere iertare pentru vocabularul saracacios, in care mai rataceste cate un cuvant din vremea lui Ştefan cel Mare, caci 'asa au fost vremurile', ne spune el. Durerile acestui popor pe care il numeste 'roman' sunt un semn ca 'Dumnezeu inca ne mai iubeste', caci 'se vede ca suntem mai pacatosi decat altii si El vrea sa ne smereasca si sa ne intoarca'. Bucuria pe care i-am facut-o noi, venind in acest loc minunat, nu si-o poate exprima in cuvinte, insa ea este semnul dragostei de frate. Ne povesteste apoi cate ceva despre minunile si greutatile locului, ne asigura de dragostea cu care de fiecare data vom fi primiti acolo si ne roaga sa ducem binecuvantarea si dragostea sa parintilor nostri sufletesti.Cuvintele parintelui Andrei, rostite cu caldura, sunt cuvintele intregului tinut de dincolo de firul auriu al Prutului, care inca ii mai poate darui romanului obosit de prea multa civilizatie ce adesea-i niveleaza sufletul si-i starneste ratacirile, bucuria de a se odihni 'acasa', impreuna cu cei pe care-i iubeste si care-l iubesc.Chisinaul, capitala europeanaE noapte cand intram in Chisinau. Ne cazam si iesim sa cumparam cate ceva de la supermarketul cel mai apropiat. Inevitabil facem cunostinta si cu viata de noapte a orasului, pe strazi intalnim grupuri de tineri dornici de distractie. Cea de-a doua zi dincolo de Prut incepe cu o rugaciune facuta la bisericuta din lemn, in stil maramuresean, cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Pornind sa descoperim Chisinaul, de la inceput suntem placut surprinsi de strazile largi, de spatiul verde, odihnitor si reconfortant. Strabatand Bulevardul Ştefan cel Mare, atentia ne este atrasa de cladirile perioadei interbelice, precum sediul Partidului National Moldovenesc, cladirea Primariei. Alaturi de ele rasar cladiri foarte moderne, care adapostesc Parlamentul Republicii Moldova, Camera de Comert ori alte institutii. Ne oprim la biserica 'Schimbarea la fata', unde ducem bucuria comuniunii, prin troparul Voievodului Ştefan cel Mare si Sfant. Strabatem apoi Parcul orasenesc traversand 'Aleea Clasicilor', strajuita de doi lei din marmura, si ajungem la monumentul inchinat Voievodului. Aici, de jur imprejur, evenimentele din 7 aprilie 2009 se pastreaza proaspete in memoria moldovenilor, si nu numai, prin fotografiile surprinse in acele zile si expuse in parc. Trecand pe sub Arcul de Triumf - numit un timp Portile Sfinte, apoi Arcul Victoriei, cum ne spune ghidul - ajungem la Catedrala Nasterea Domnului, al carei interior are o stralucire aparte. Ne inchinam, apoi, la moastele Sf. Mucenic Pantelimon din biserica ce-i poarta numele, zisa si 'Greceasca', construita in stil neobizantin. Aflam ca a fost redeschisa in anii a90, dupa ce in timpul sovietelor a fost transformata in sala de degustare a vinurilor, informeaza Ziarul Lumina , Ediția de Transilvania.Ne aducem aminte si de cei ce-si au acum cerul drept punct de frontiera cu noi: poetul Grigore Vieru, sotii Aldea-Teodorovici, ofiteri din Primul Razboi Mondial, ori revolutionari care-si dorm somnul de veci in Cimitirul central de pe strada Armeneasca. La mormantul poetului si al sotilor Aldea-Teodorovici aprindem candela, adusa de dincolo de Carpati. Revenim in cotidian si vizitam vestita fabrica de bomboane si ciocolata 'Bucuria', din ale carei bunatati gustam. Parcurgem apoi alte strazi si bulevarde largi, pe dinaintea ochilor nostri se perinda cladiri moderne, cochete, de ambasade ori alte institutii. Ne atrage atentia forma Romaniei dodoloate de la 1918, intai pe un monument din cimitir, apoi pe tabla unei foste cabine telefonice. Ne bucuram ca in Chisinau nu intalnim maidanezi, de altfel acesta nu e singurul lucru care ne aduce aminte de capitalele civilizate ale Europei. Revenind la bisericuta de lemn de la care am pornit vizita in Chisinau, ascultam un cuvant de invatatura rostit de parintele Severian Gheras, apoi ne luam ramas bun de la acest oras.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 709

Id: 5814

Data: Apr 20, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).