Postul asteptarii si al bucuriei
Am intrat într-o perioada deosebita din anul bisericesc, în care jertfa noastra trupeasca prin postire ne aduce o bucurie sufleteasca fara seaman. La prima vedere, intrarea într-unul dintre posturile mari ale anului ar aduce o oarecare crispare, pentru ca orice restrictie impusa ne creeaza un disconfort. Nu ne simtim prea bine când la locul de munca ni se scurteaza pauza de masa, când în trafic ni se restrictioneaza accesul pe una dintre benzi, când medicul ne opreste sa consumam anumite alimente sau bauturi sau când dreptul de a ne exprima în societate credinta si traditiile noastre milenare ne este încalcat, din diferite interese ale unor rauvoitori. Dar iata ca în Postul Craciunului avem posibilitatea sa ne pregatim pentru a trai bucuria de a posti, bucuria de a renunta la bunuri lumesti pentru a primi la schimb nepieritoarele avutii duhovnicesti. Crestinul adevarat stie ca harul dumnezeiesc salasluieste în cei care dovedesc înaintea lui Hristos ca bunatatile lumii nu au pus stapânire peste vietile lor. Crestinul se bucura atunci când intra în post pentru ca simte libertatea adusa de o astfel de jertfa spirituala si trupeasca. De altfel, postul este o manifestare cât se poate de libera. Mântuitorul Iisus Hristos nu ne-a poruncit sa postim pentru a ne câstiga mântuirea, iar Biserica nu forteaza pe nimeni sa posteasca, ci doar ne învata ca printr-o astfel de jertfa simtim comuniunea spirituala cu sfintii. Mântuitorul Hristos ne-a dat propriul exemplu de postire si de asteptare, atunci când S-a retras în pustie timp de 40 de zile si S-a pregatit pentru lucrarea Sa pe pamânt (Matei 4:1-2). El ne-a îndemnat sa primim cu bucurie postul în tainita sufletului si sa ne ferim de fatarnicia unora ce se aratau mari postitori: „Când postiti, nu fiti posomorâti ca fatarnicii, care îsi smolesc fetele, ca sa arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun ca si-au luat plata lor. Ci tu, când postesti, unge-ti capul si spala-ti fata ta, ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, Care este în ascuns; si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati“ (Matei 16:18). Libertatea la care tindem îsi gaseste începutul chiar în postire, pentru ca sufletul nostru este înaltat la o stare superioara, în care materia, bunurile pamântesti nu au nici o urma de stapânire asupra fiintei noastre. Acest lucru se întelege din Evangheliile celor doua duminici pregatitoare pentru Postul Craciunului, a Bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, precum si a Samarineanului milostiv. Detasati de materie, urcam spre Hristos, tindem spre unirea cu El, pentru a fi liberi pe deplin. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a îndemnat sa ne hranim nu doar cu pâine, ci si cu „tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4), spunând ca fiinta umana este desavârsita atunci când se hraneste si spiritual. „Omul este deodata spirit si trup, spirit zidit prin har“, ne spune Sfântul Grigorie de Nazianz, iar Sfântul Grigorie Palama arata ca „numele de om nu este aplicat sufletului în mod separat, ci deodata la amândoua, caci împreuna au fost create dupa chipul lui Dumnezeu“. Întelegem ca postul ne deschide oportunitatea de a ne hrani si mai mult sufletul, de a ne hrani o parte a fiintei noastre.

Fiinta postitoare

Dupa truda noastra duhovniceasca si trupeasca din Postul Craciunului, va intra în familiile noastre un Prunc si ne va sadi în suflet bucurie, nadejde si credinta. Timp de 40 de zile, ne înaltam duhovniceste spre Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care a coborât între noi oamenii si ne-a adus rascumpararea fagaduita protoparintilor nostri: „Dusmanie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa calcâiul“ (Facere, 3:16). Nu putem intra în Postul Craciunului fara sa ne raportam la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, finalitatea vietii noastre spirituale. Asa cum dreptii Vechiului Testament si-au trait zilele în asteptarea fagaduintei lui Dumnezeu, a împlinirii vremurilor în care Mesia Se va salaslui între oameni spre a-i mântui de vrajmas, la fel si noi în acest post nu facem altceva decât sa închipuim starea omenirii de pregatire pentru primirea mântuirii. Aceasta asteptare a noastra, în care sporim rugaciunea, milostenia si jertfa trupeasca, în care lasam la o parte si mai mult din cele lumesti si renuntam la si mai multe bunatati din aceasta lume decât de obicei, este starea normala a fiecarui om. Se spune adesea ca postul este o perioada în care nu mâncam carne si alimente de provenienta animala, ne oprim de la pacate si facem fapte bune. Dar oare starea fireasca, de zi cu zi, a crestinului nu este aceasta? Doar în post ne abtinem de la carne si de la pacate? N-a fost oare creat omul o fiinta postitoare (Facere 1:28, 2:16-17)? Desigur, posturile dinaintea marilor praznice au rolul de a ne pregati pentru marele eveniment din istoria mântuirii, dar starea de postire este cea la care suntem chemati în fiecare zi. Misiunea crestinului în aceste vremuri tulburi este de a redescoperi lumii moderne, înradacinata într-un materialism acerb, vocatia postitoare. De aceea, tuturor urarilor din preajma Craciunului, pretuite de noi si pe care transmitem din inima celor dragi, dar si celor singuri sau încercati de viata, ar trebui sa adaugam si acestea: „Bucurati-va de post! Fiti postitori! Asteptati-L pe Pruncul Iisus cu inimi curate!“ (Articol semnat de Pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 24 noiembrie 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Nov 24, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: no-links
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei