Postul Nasterii Domnului, perioada de un farmec deosebit din cursul anului bisericesc, prilejuieste multora dintre noi o mai adânca meditatie asupra propriei vieti trupesti si spirituale, asupra progresului sau regresului duhovnicesc personal. Adeseori, în alergarea neîncetata, de dimineata devreme si pâna noaptea târziu, în „zbaterea“ sa cotidiana, omul îsi pune întrebari privind modalitatile de pregatire pentru a trai deplin bucuria Craciunului, iar cea mai înalta si fericita dintre ele o constituie însasi experienta si exercitiul postului.Apreciind ca aproximativ 70%-80% din bolile somatice ale omului contemporan provin din stilul sau defectuos de viata si dintr-o alimentatie gresita, izvoarele medicale, marile clinici de nutritie si oncologie redescopera virtutile terapeutice ale postului crestin, si în mod deosebit ale celui ortodox. Recomandari privind o alimentatie frugala si vegetariana, dieta „Okimawa“, cretana sau mediteraneana, bazate pe limitarea stricta a consumului de carne si deprinderea unei alimentatii constând în „hrana vie“ - legume si fructe -, îsi fac loc tot mai mult în obisnuintele omului preocupat de sanatatea fizica si de integritatea sa spirituala.Organizatia Mondiala a Sanatatii a revizuit recent piramida alimentatiei si, daca anterior consumul de carne era recomandat a se face „ocazional“, în prezent, consumul ei trebuie facut „accidental“, doar în cazuri fortuite si în lipsa altor alimente sanatoase. Cercetarile medicale moderne vorbesc tot mai des despre presupusele „alicamente“ (cuvânt rezultat din „aliment“ si „medicament“), adica produse alimentare în care au fost introduse elemente considerate benefice pentru sanatate. Ultimele recomandari privind o alimentatie sanatoasa, capabila sa ofere longevitate fizica si acuitate intelectuala, presupune consumarea a cât mai multe legume uscate si de sezon, a fructelor si cerealelor, reducerea consumului de carne, evitarea produselor lactate, asezonarea si prajirea alimentelor cu ulei de masline (sau de rapita), limitarea cantitatii de vin, la 1-2 unitati zilnic (200 ml), si acestea doar în timpul meselor.Toate aceste observatii si recomandari întaresc deplin cuvintele inspirate de Dumnezeu ale Sfintilor Parinti ai spiritualitatii ortodoxe. „Dascal al tinerilor si podoaba a batrânilor“Multe dintre cele mai frumoase caracterizari ale postului ortodox, potrivit efectelor sale asupra trupului si ale sufletului, sunt date de catre Sfântul Ioan Gura de Aur, orator de geniu al crestinatatii. Pentru Sfântul Parinte postul constituie „temelia“ întregii vieti spirituale, „învatatorul nostru“, „mama tuturor virtutilor, dascalul cuminteniei si al întregii virtuti“, „maica întregii întelepciuni si izvorul a toata filosofia“, un adevarat „medicament“ si o reala „doctorie“, un mijloc de sfintire a trupului si a sufletului, a omului în integritatea fiintei sale, o hrana duhovniceasca în drumul nostru catre patria cea cereasca.Postul ne da si este „seninatatea sufletelor noastre, podoaba batrânilor, pedagogul tinerilor, învatatorul celor ce traiesc în curatie trupeasca si sufleteasca. Postul împodobeste ca o diadema orice vârsta, si pe barbati, si pe femei“. Virtutile sale de exceptie fac din el o adevarata „pedagogie a trupului“, spre înaltare duhovniceasca.Considerând alimentele a fi „sfinte si tamaduitoare“, spiritualitatea ortodoxa, bazata pe o experienta de viata si nevointa bimilenara, recomanda temperanta sau cumpatarea în privinta hranei, în sensul pastrarii libertatii fata de lucrurile materiale, si detasarea fata de placerile pe care acestea le pot procura. Sfântul Maxim Marturisitorul fixeaza un principiu de înalt discernamânt duhovnicesc, spunând ca trebuie „sa mâncam pentru a trai, nu sa traim pentru a mânca“. Pregatirea unor mâncaruri alese si care necesita un efort material si culinar special, si nu doar „de dulce“, ci chiar si de post, tradeaza un atasament exagerat si patimas fata de lume si de trup, de pofte si placeri. Ştiind ca satisfacerea patimii lacomiei pântecelui se transforma adesea în prilej de nastere a altor patimi, precum desfrânarea, iubirea de arginti, trândavia, slava desarta si mândria, Parintii duhovnicesti ai Ortodoxiei ne recomanda sa nu cautam niciodata mâncaruri alese, sa ne multumim cu cele necesare firestii vietuiri a trupului, sa ne ridicam de la masa neîmbuibati, ba chiar mai mult, nesatui fiind.Asceza implica atât trupul, cât si sufletulAcelasi dascal al virtutilor crestine, Sfântul Ioan Gura de Aur, îndeamna ca, mai ales în astfel de perioade binecuvântate ale anului bisericesc si din viata noastra, „acela care posteste mai înainte de toate sa-si înfrâneze mânia, sa fie învatat sa fie bun si blând, sa aiba inima zdrobita, sa smulga din minte gândurile poftelor celor rele, sa aiba înaintea ochilor ochiul cel neadormit al lui Dumnezeu si scaunul cel drept de judecata; sa fie mai presus de bani, sa fie darnic atunci când face milostenie si sa izgoneasca din sufletul sau orice rautate fata de semenul sau“.Ascetica ortodoxa, arta a mântuirii omului, ne învata ca postul cel adevarat, folositor si mântuitor, nu se restrânge la evitarea unor alimente, la eliminarea bauturii si placerilor trupesti, ci presupune dublarea neîncetata a acestor deprinderi cu o viata duhovniceasca mai intensa si înalta, cu rugaciune si milostenie, participare la slujbele Bisericii si profunda cugetare la scopul si sensul vietii prezente, precum si la mijloacele de îmbunatatire a acesteia, spre dobândirea vietii vesnice fericite.Postul bolnavului - purtarea cu noblete si demnitate a crucii vietii saleAdevarata „maica“ a sufletelor noastre, Biserica Ortodoxa este sensibila la suferinta si neputinta, cautând sa le usureze si sa le aline. Întelegând ca în lume exista multa boala si neputinta, si din dorinta de a preciza o cale de mântuire si persoanelor aflate pe patul durerii, ea ofera, prin intermediul parintelui duhovnic, „glas al lui Dumnezeu în viata noastra“, pogoraminte sau îngaduinta, aratând, în acest fel, ca scopul esential al postului nu îl constituie slabirea si ruinarea unui trup si asa subrezit, ci întarirea acestuia, prin practici si deprinderi duhovnicesti înalte, care nu doar ca echivaleaza si suplinesc, în aceste cazuri speciale, înfrânarea sau asceza trupeasca, ba chiar le si pot depasi.Prin aceasta, credinta crestina arata ca postul nu este un scop în sine, ci un autentic pedagog, o cale spre mântuire, un exercitiu spre viata viitoare, în care mâncarea si bautura cea duhovniceasca o vor constitui iubirea si contemplarea lui Dumnezeu.(Articol publicat în Ziarul Lumina de Duminica din 17 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 684

Id: 35629

Data: Nov 17, 2013

Imagine: