Neîmpartașirea cu aceasta Sfânta Taina e ca și cum am refuza sa cerem indicații într-un loc necunoscut: am putem gasi drumul din întâmplare, dar șansele sunt mici pentru ca povara noastra este grea și drumul este înșelator și plin de vrajmași.„Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa, când postesti, unge capul tau si fata ta o spala; ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns: si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie”( Matei 6, 16-18).Ce este Postul? Astazi, conform celor mai utilizate definiții, postul este o perioada de abstinența, totala sau parțiala, de la mâncare. În esența, este o dieta. Daca nu este înțeles ca dieta, este deseori considerat o perioada de renunțare la unele placeri pe care le avem, precum televizorul, ciocolata, etc. Înțelegerea creștina - și mai ales cea Ortodoxa - a postului este, cu toate acestea, mult mai complexa decât „renunțarea” la ceva.Așadar, ce este Postul? Desigur, în timpul postului renunțam la anumite alimente precum carnea, lactatele, fiind o parte importanta a calatoriei noastre de-a lungul postului, care nu trebuie uitata sau neglijata; ajutând trupul sa devina mai ușor și mai puțin îngreuiat de mâncaruri grele, așa încât sa se poata ridica mai ușor la rugaciune și alte activitați ziditoare de suflet. Abstinența de la mâncare, deși absolut necesara, nu este un scop în sine, ci doar o poarta spre scopuri mai înalte.Postul este mai întâi de toate o încercare de a trai, chiar daca pentru o perioada scurta, aproape de perfecțiune, de idealul creștin; este o reîntoarcere la fundamentul umanitații de dinainte de cadere. În Rai, omul nu se îngrijea de mâncare sau de necesitațile trupului. Scopul existenței sale era sa conlucreze cu harul lui Dumnezeu prin aproprierea de El, încredințându-se în chip complet Proniei Divine. Odata cu caderea, omul a pierdut din vedere aceasta dependența a lui de Dumnezeu, și a devenit prea îngrijorat de necesitațile trupului, ajungând la un punct în care acestea îi sufoca întreaga existența.Postul este un exercițiu menit sa ne ajute sa scapam de aceste legaturi ale necesitaților materiale așa încât sa ne îndreptam eforturile spre zidirea spirituala. Aceasta implica o lepadare de cele lumești (adica de patimi) prin post care trebuie împreunat cu o preocupare mai riguroasa spre a atinge o apropiere de Dumnezeu prin lucrari duhovnicești. Un post desavârșit se sprijina pe trei stâlpi: postul, rugaciunea și milostenia, așa cum ne-a descoperit Hristos Însuși în predica de pe munte (cf. Matei 6, 1-18).Primul stâlp: Postul.„Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa, când postesti, unge capul tau si fata ta o spala; ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns: si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie” ( Matei 6, 16-18).Postul ar trebui sa fie mai întâi de toate o mare bucurie, nu o povara, nu o pedeapsa nedorita pentru pacatele noastre, ci mai degraba o renunțare asumata de bunavoie ca un exercițiu indispensabil care îl zidește pe om în Hristos. Postim nu pentru ca trebuie ci pentru ca ne dorim asta. Dumnezeu da porunca dar ne respecta libertatea. Faptul ca alegem de bunavoie sa postim ar trebui sa ne aduca bucurie nu lacrimi, pentru ca atunci când urmam Domnului suntem în comuniune cu El. „De Ma iubiti, paziti poruncile Mele” (Ioan 14, 15).Postul nu se dorește a fi o competiție ci mai degraba o lucrare personala, o realizare intima care ne ajuta în cele din urma sa redescoperim cine suntem și cum ne raportam fața de ceilalți și fața de întreaga lume materiala. Exercițiul ascetic al postului restaureaza sensul lucrurilor. Daca cineva abuzeaza de un anumit aliment de exemplu, dupa o vreme acesta devine obișnuit, nesatisfacator și nu ne mai atrage în nici un fel. Pe de alta parte, daca cineva postește o perioada, chiar și cele mai simple feluri de mâncare, își recapata gustul lor natural, textura, savoarea, și ne putem bucura din nou de ele. La fel este cazul pentru toate cele de la care ne abținem în perioada postului potrivit învațaturilor vechi ale Bisericii. Aceasta este una dintre cele mai mari recompense pe care ni le ofera postul care poate înțeles doar prin stradania personala.Al doilea stâlp: Milostenia.„Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti înaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbita înaintea ta, cum fac fatarnicii în sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; Adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor Tu însa, când faci milostenie, sa nu stie stânga ta ce face dreapta ta: ca milostenia ta sa fie într-ascuns si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie”(Matei, 6, 1-4).Milosteniile sunt o dovada a iubirii noastre pentru Dumnezeu exprimata prin dragostea fața de aproapele. În dragostea noastra fața de Dumnezeu și de aproapele se regasește întreaga lege a lui Dumnezeu (Mt. 22, 40). Nimeni nu poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu fara sa-și iubeasca aproapele care este creat, ca noi toți, dupa chipul lui Dumnezeu. Cinstindu-l pe El îl cinstim pe Dumnezeu.De multe ori însa, scopul milosteniei poate fi denaturat așa încât aceasta își pierde sensul. Unii pot face milostenie așa încât alții sa vada și sa-i cinsteasca, alții spre a câștiga un oarecare statut lumesc, sau doar pentru a-și demonstra superioritatea. Așadar toate eforturile lor sunt în van și rasplata lor temporara, pierzând astfel rasplata mai mare care este în ceruri.Milostenia, ca și postul, face parte din calatoria noastra personala spre Dumnezeu, care ar trebui sa se faca cu singurul scop de a ne apropia pe noi de Dumnezeu prin împlinirea poruncii iubirii. Este vorba despre noi, de a învața cum sa iubim, sa devenim mai plini de compasiune, sa ne sacrificam mai mult, urmatori facându-ne exemplului lui Hristos Care a sacrificat totul pentru noi. Este despre cum ar trebui sa devenim mai asemenea Lui. De aceea milostenia trebuie sa fie o lucrare personala nu o oportunitate de lauda.Al treilea stâlp: Rugaciunea„Iar când va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stând în picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; Adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu însa, când te rogi, intra în camara ta si, închizând usa, roaga-te Tatalui tau, Care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie. Când va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca în multa lor vorbarie vor fi ascultate. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai înainte ca sa cereti voi de la El. Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau; Vie împaratia Ta; Faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt. Pâinea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi; Şi ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; Şi nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este împaratia si puterea si slava în veci. Amin! Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre”(Mt. 6, 5-15)Pe lânga rugaciunea lui Iisus, cea mai cunoscuta rugaciune a creștinismului, descoperim aici ca, la fel ca postul și milostenia, rugaciunea este o conversație personala cu Dumnezeu. Rugaciunea nu înseamna sa ne strigam pe strazi dragostea catre Dumnezeu ci sa-L gasim pe Dumnezeu în noi, dupa ce am închis ușa inimii noastre, în liniștea unei rugaciuni simple. Acesta face ca rugaciunea sa fie o lucrare foarte personala și o experiența greu de împarțit cu alții. Acesta este motivul pentru care ori de câte ori erau întrebați cum sa ne rugam, Sfinții Parinți ne dadeau mai degraba o porunca decât o explicație: „Rugați-va și rugaciunea va va învața cum sa va rugați”. Acesta nu înseamna ca nu trebuie sa participam la rugaciunea în comun, dupa regulile stabilite de Tipicul Bisericesc, iar Postul Mare ne ofera numeroase oportunitați de care ar trebui sa profitam, ci este o invitație sa facem înca un pas în întâlnirea noastra personala cu Dumnezeu, în intimitatea colțului nostru de rugaciune de acasa.Aici, nestânjeniți de privirile altor oameni, putem descoperi alt aspect important al rugaciunii scos în evidența mai ales în timpul postului: importanța implicarii trupului în rugaciune. Omul nu este doar suflet ci și trup, așa ca pentru a ne ruga cu adevarat, pentru a ne ruga cu toata ființa este necesar sa implicam și trupul în rugaciune prin îngenunchieri, metanii etc. În acest fel, omul întreg îl slavește pe Dumnezeu luând parte la nevoința ascetica.Al patrulea stâlpO casa este mult mai stabila cu patru stâlpi. Așadar, la cei trei stâlpi de mai sus, pentru mai multa stabilitate, ar trebui sa-l adaugam pe al patrulea: pocaința. Iisus Hristos a vorbit despre pocaința înca de la începutul activitații Sale misionare. Motivul pentru care a facut aceasta e foarte simplu: nu putem merge pe drumul desavârșirii proprii în Noul Legamânt cu același bagaj pe care îl purtam în cel vechi, trebuie sa existe o schimbare. Pocaința ne ajuta sa scapam de bagajul de confuzie, neînțelegeri, greșeli, neclaritați, patimi bolnavicioase și așa mai departe. Aceasta implica examinarea conștiinței noastre cu o anumita conștiinciozitate bazându-ne pe poruncile lui Hristos prin participarea la Sfânta Taina a Spovedaniei, o alta întâlnire personala și intima cu Dumnezeu.Spovedania este o reflexie sincera a felului exact în care suntem, nu a felului în care ne închipuim ca suntem când ne privim în oglinda dimineața. Spovedania se refera la gasirea curajului de a avea atât de multa încrederea în cineva (adica în Dumnezeu, nu în duhovnic care este doar un martor) atât de mult încât sa ne aratam vulnerabilitatea și partea noastra cea întunecata de pacat. Exista doar un singur mod de a progresa, de a conștientiza cât de slabi suntem ca oameni așa încât sa devenim mai puternici în Hristos. Când ne ridicam de la Sfânta Taina a Spovedaniei, netulburați de greutatea conștiinței noastre și primind povețele necesare pentru calatoria noastra, putem privi cu încredere spre un viitor care ne ridica spre Dumnezeu.Neîmpartașirea cu aceasta Sfânta Taina e ca și cum am refuza sa cerem indicații într-un loc necunoscut: am putem gasi drumul din întâmplare, dar șansele sunt mici pentru ca povara noastra este grea și drumul este înșelator și plin de vrajmași.O întâlnire intima cu DumnezeuPostul, Milostenia, Rugaciunea, Pocaința. Acestea sunt fundamentele vieții noastre în Hristos pe care ar trebui sa le lucram în toata vremea, nu doar pe durata Postului. Postul este ca o tabara de antrenament, un efort concentrat care e menit sa ne dezvolte dorința de a fi mai responsabili în ceea ce privește urcușul nostru duhovnicesc. Nu suntem mântuiți doar prin acestea, dar ele ne ajuta sa fim mai deschiși harului lui Dumnezeu, sa Îl înțelegem mai mult nu doar prin exercițiu intelectual ci prin comuniune directa.Postul este o calatorie spre o întâlnire intima cu Dumnezeu care are loc nu într-o galaxie îndepartata, ci în centrul ființei noastre: în inima noastra. Prin mijloacele sale terapeutice variate, postul ajuta al medierea acestei întâlniri și ne restaureaza în harul lui Dumnezeu. Calatoria Postului este o calatorie a redescoperirii personale, este o reîntoarcere la identitatea noastra fireasca, este o cautare ce are ca scop recâștigarea slavei pe care am pierdut-o prin pacat și egoism dar pe care o recâștigam prin virtuți și mila obținute prin comuniunea cu Hristos.(Informatii preluate de pe www.doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 772

Id: 38423

Data: Feb 27, 2014

Imagine: