O casuta modesta, ninsa sumar, care te priveste de dincolo de drum, cu orbitele ei lipsite de ochi, si un altar solar din piatra, strajuit de Omul padurii, Omul noptii, Omul apelor sau Omul care horeste, nu pot cuprinde in imaginea lor dimensiunea reala a unei crime savarsite de hortisti in ziua sfanta a Cuvioasei Parascheva, in 1944. Tabloul trebuie obligatoriu intregit cu chipul hartii Romaniei hacuite, aflata in tinda locuintei, pe care scrie: Romania mutilata este singura icoana pe care trebuie sa o aveti in suflet si gand. Ea cuprinde toti mortii, toata durerea si toata nadejdea noastra. Abia atunci vei intelege, plenar, motivatia odiosului masacru de la Moisei.Cateva obiecte personale, chipurile inramate a 29 de romani, straini de sat, si o troita ridicata peste osemintele lor. Ceva mai sus, pe o colina, dincolo de calea ferata, 44 de trepte de piatra, un altar solar strajuit de 12 stalpi-oameni, fara chip, oameni masti care tipa in mutenia lor: Sa nu se mai traga in oameni nevinovati!; Sa nu se mai prade granele din hambare si fructele din pomi!; Sa nu mai fie aruncati feciorii in razboaie!; Sa nu mai fie inchisa lumea in tarcuri!; Sa nu se mai ia vitele din batatura; Sa nu mai fie pangarite fiicele omului!; Sa nu mai fie spurcat meleagul cu transee, sarma ghimpata si icre ale mortii!; Sa nu mai piara oameni, in dorul lor de libertate, pe drumurile instrainarii!; Sa nu se mai dea foc caselor oamenilor!; Sa nu mai existe lagare ale mortii!Lucruri de care Moisei nu avea nevoie pentru a intra in istorie. Pentru ca toate acestea, oricum le-am socoti, definesc cel mai cumplit asasinat savarsit in Maramures, in timpul ocupatiei hortiste. I-o bagat in casa aceea si i-o impuscat!Chipul hidos, schimononist de ura, al unei ocupatii vremelnice, dictatoriale a Ardealului, scos la vedere din sicriul istoriei si acum, in acest inceput de nou mileniu crestin, de mintile ratacite si infierbantate ale revizionistilor sovini, nu poate cosmetiza si nici neantiza trecutul. Caci el inseamna crima. Şi crima nu se uita.Un raport al Secretariatului de Stat pentru Nationalitati, privind situatia din Ardealul de Nord pentru numai doua luni de ocupatie hortista (30 august 1940-1 noiembrie 1941), mentioneaza sec: 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 batati, 15.893 arestari, 124 profanari, 525 devastari colective si individuale si 218. 919 expulzari de ardeleni romani peste linia de demarcatie taiata in trupul tarii de Dictatul de la Viena.In aceasta statistica nu este cuprins si masacrul de la Moisei. El s-a produs la finele razboiului, in ziua de 14 octombrie 1944, de praznicul Cuvioasei Parascheva, pe la orele 17.00.Putini martori oculari au fost de fata: un frate ale Elenei Stetcu, de la care s-a cumparat casa in care exista astazi muzeul. Omul tocmai se barbierea, cand in dreptul casei a oprit camionul cu romani. De frica, a fugit peste apa Viseului. Apoi, Vasile Tomoioaga, un localnic, copil pe atunci. Acesta avea sa povesteasca peste ani evenimentul unui confrate de la o publicatie judeteana.Omul ii vazuse pe cei 29 de romani langa o fantana, paziti de cenderii unguresti (jandarmi unguri, cu pene la palarie). Un sarman ii ceruse mamei lui spanz, o buruiana pentru oblojeala, caci avea picioarele ranite. Arestatii credeau ca sunt dusi pe front. Apoi, i-o bagat in casa aceea si i-o impuscat. O zas ca le da mancare… In toiul noptii, copilul, care ramasese cu mama-sa la niste vecini de peste apa, s-a pomenit cu un om inchegat in sange. Era, dupa spusele lui, un supravietuitor al masacrului: Vlad Ion din Salistea.Din curiozitate, impreuna cu un alt copil, a mers in dimineata zilei urmatoare la locul crimei, unde erau oameni cu fata-n sus, ochii deschisi, tat sange erau in gura, si cand i-am vazut am fujit, ne-am temut de ei…, dupa cum a povestit Vasile Tomoioaga.Ucisi pentru vina de a dori sa fie romani liberi Este vorba despre 29 de victime, dar se pare ca au fost 30 sau 31, din care 14 sau 15 au fost impuscate in aceasta casa, restul intr-o alta, aflata pe locul unde este acum grupul statuar al eroilor de la Moisei, realizat de Vida Gheza. Cei ucisi erau tarani romani din Mures, Cluj, Salaj si Maramures si faceau parte din detasamentele de munca fortata. Lucrau la drumuri forestiere, la lucrari genistice pentru armata ocupanta, din Muntii Copilasului.La finele celui de-al Doilea Razboi Mondial, ei au dorit sa devina liberi cu cateva zile mai devreme. Dar au fost prinsi de catre trupele hortiste in retragere si tinuti doua saptamani nemancati intr-o casa din Viseul de Sus. In dimineata zilei de 14 octombrie 1944, au fost incarcati in doua camioane militare, paziti de acei tabor-cenderi din armata hortista, si adusi aici in Moisei, inghesuiti in cele doua case, asupra lor tragandu-se pe geam si pe usi, ne relateaza Vasile Hojda, directorul Şcolii Gimnaziale Dragos Voda din Moisei. Ce crime savarsisera cei ucisi de hortisti?Propaganda comunista a facut din ei partizani, care ar fi luptat pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Hortistii i-au considerat insa tradatori ai statului maghiar. De aceea fusesera arestati si dusi in lagarul de munca fortata de la Leordina. Dar ei nu au fost nici una, nici alta. Erau oameni simpli, ridicati din satele lor fara vina. Cand comandantul lagarului, Bodonyi Kalman, a plecat la spitalul din Satu Mare, oamenii au parasit lagarul, incercand sa ajunga la casele lor. Dar au fost prinsi si masacrati, cum am aratat.Au existat doi supravietuitori, desi se vorbeste si de un al treilea, dupa cum am vazut: Vasile Peteanu, din Palatca - Cluj, si Vasile Ivascu Dragan din Viseu. Ultimul a povestit, inainte de a innebuni, ca Andreica Ioan, zis Vivat, din Viseul de Mijloc, s-a impotrivit, insa hortistii l-au strapuns cu baionetele si apoi l-au impuscat.Peste supravietuitori cazusera trupurile ciuruite de gloante ale celorlalti. Peteanu a fost ranit la umar si la cap.Timp de 17 zile au stat acolo cadavrele. Ş-apoi, o foa un nacajit de om, de pa un deal de aici, ai zicea Dumitru Balha, si omua acela o vinit si-o facut groapa doi pa doi. Şi-i lua, daa sa rupeau in doua, si-i ducea c-o roaba si ii arunca acolo, daraburi, asa, a povestit Vasile Tomoioaga ziaristului Catalin Vischi.O zi a durat inmormantarea.In vara lui 1945, cateva sotii ale celor impuscati au facut un parastas la Moisei. Inainte de plecarea hortistilor din sat spre Valea Izei, pentru ca localnicii se evacuasera in Rozavlea, au dat foc caselor, 60 la suta din localitate arzand. Se vedea perdeaua de fum si cerul inrosit de la 45 km, ne povesteste domnul director Vasile Hojda.Locul unde nu poti privi chipurile mortilorIn 1971, dupa ce a vazut la televizor un spectacol cu Balada eroilor de la Moisei; Vasile Peteanu si-a potolit frica, a venit in sat si a povestit ceea ce s-a intamplat atunci, acolo.Deasupra gropii comune a fost ridicata o troita din lemn, prin efortul invatatoarei Alexandrina Nan.In 1958, autoritatile comuniste au facut un obelisc cu o stea in cinci colturi. Dupa 1990, insemnul comunist a fost inlaturat, iar deasupra s-a asezat o cruce. Pe fetele monumentului sunt trecute numele celor ucisi: Andreica Ioan, Bejan Petru, Blaga Toader, Boieriu Mihai, Buja Lazar, Curticapeanu T. Vasile, Curticapeanu V. Vasile, Ghibutiu Augustin, Gorea Simion, Grad Gheorghe, Hossu Vasile, Judecan Vasile, Olteanu Vasile, Osorheanu Vasile, Pop Ioan, Pelea Iacob, Pelea Ştefan, Pop Simion, Puni Vasile, Radu R. Mihai, Radu M. Mihai, Raica Alexandru, Sabau Ioan, Sabau Simion, Savina Vasile, Strete Ioan, Sacui Nicolae, Ştefan Gheorghe, Tomoioaga Ştefan-Slica.In 1966, sculptorul Vida Gheza a realizat un altar memorial, cu 12 statui din lemn de stejar, cu simbolistica pomenita la inceput, inlocuit in 1972 cu altul din piatra, spre care se urca 44 de trepte. In 1983, a fost deschisa casa memoriala, in care se pastreaza dovezi ale crimei, obiecte personale ale victimelor si o infiorare fara de margini. Acolo cuvintele mor. Doar tacerea arde ca o lumanare. Ca o pioasa rugaciune pentru sufletele celor ucisi, pentru vina de a fi romani si de-a-si fi dorit libertatea cu cateva zile mai devreme.In incaperea ingusta, de esti atent, auzi cum trosnesc plumbii sloboziti de cenderi prin coastele barbatilor. Dincolo de albul peretilor, din gaurile rafalelor de pusca acoperite cu lut, sange se scurge in pamant, neincetat, si vaiete.Nu poti privi chipurile din fotografii ale celor ucisi, caci o lumina orbitoare ti se lipeste de retina. Doar vocea lui Vasile Peteanu, ca o lacrima, ti se scurge in inima: Am intrat in casa. Ne-au ordonat sa ne culcam la pamant. Noi ne-am culcat cu totii pe scandura podelei si ei au tras pe fereastra si pe usa cu armele automate in noi, timp de cinci minute. Apoi ne-au cautat, calcand peste noi cu bocancii si lovind cu baionetele, pentru a vedea daca mai traieste cineva. Au vrut sa aprinda casa, dar nu li s-a aprins bricheta. Asa am scapat nearsi. Eu am fost impuscat prin cap si prin umar. Casa s-a umplut de sange, cam de patru degete… Sus, in sanctuarul monument, uneori vara, nevolnicii frig mici pe altarul de piatra. Totul trebuie banalizat. Uitat. Ce conteaza crima?Şi tot acolo, la baza scarilor, in stanga, mana nevazuta a urii a scos placa de bronz de pe stanca, pe care era pomenita neceruta jertfa a romanilor. Doar chipul tarii hacuite, care posteste in tinda casei din Moisei, atentioneaza: Romania mutilata este singura icoana pe care trebuie sa o aveti in suflet si gand. Ea cuprinde toti mortii, toata durerea si toata nadejdea noastra… (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 13 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 902

Id: 29114

Data: Mar 13, 2013

Imagine: