În Duminica dinaintea Botezului Domnului, 5 ianuarie 2014, prima Duminica din noul an calendaristic 2014, Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a savârsit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gura de Aur la Catedrala Episcopala „Învierea Domnului” si „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în paraclisul de iarna de la demisol ce are ca ocrotitori pe Sfintii Ierarhi Nicolae al Mirelor Lichiei, Spiridon al Trimitundei si Nectarie al Pentapolei, Facatorii de minuni, în sobor de ieromonahi, preoti si diaconi, dupa cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.În cuvântul de învatatura rostit dupa citirea celor doua pericope evanghelice rânduite, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre însemnatatea celui care a fost Înaintemergator al Domnului Hristos, Sfântul Prooroc Ioan, Botezatorul Domnului, subliniind rolul acestuia în istoria mântuirii neamului omenesc:„Sfântul Prooroc Ioan, verisorul dupa trup al Domnului Iisus Hristos, fiul lui Zaharia si al Elisabetei, verisoara Maicii Domnului, Preasfânta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, vestit de proorocii de dinaintea sa, el fiind ultimul prooroc al Legii celei vechi, este numit de Biserica Înaintemergatorul Domnului, caci a mers înaintea Domnului, drepte facând caile Sale, si Botezatorul Domnului, pentru ca L-a botezat pe Domnul Hristos în râul Iordan.”„El i-a pregatit pe oameni pentru venirea lui Mesia, botezând cu apa, propovaduind botezul înspre pocainta, pentru iertarea pacatelor, si a vestit ca Cel Care vine dupa el, Domnul nostru Iisus Hristos, va boteza cu Duh Sfânt si cu foc, asa cum se va petrece la praznicul Rusaliilor, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Domnului în chipul limbilor de foc.”„Prin cuvintele „Iata, securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca în foc” (Matei 3, 10), Sfântul Ioan Botezatorul arata ca venirea lui Mesia în lume înseamna si o raspântie, o rascruce, marea rascruce a istoriei omenirii, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a facut om. Deci, copacul umanitatii, copacul prin care este înfatisata istoria neamului omenesc, este pregatit pentru a fi judecat, caci securea înseamna judecata lui Dumnezeu, urmând a se taia tot pomul care nu face roada buna. Astfel, generatie dupa generatie, oamenii sunt judecati, fiecare în parte, dupa roadele duhovnicesti pe care le aduc.”„Sfântul Ioan Botezatorul arata, prin cuvinte plastice, misiunea sfânta pe care a venit sa o împlineasca pe pamânt Mesia, Mântuitorul Iisus Hristos, caci El vine sa aleaga grâul de pleava, roada cea buna de spini si palamida, oamenii care fac roade bune de cei care refuza sa rodeasca duhovniceste. Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa intre în viata omului, sa o schimbe, sa o prefaca, prin harul Duhului Sfânt, care arde spinii pacatelor, care ne curateste, la început, de pacatul stramosesc, prin Taina Sfântului Botez, care ne întareste în Sfânta Mirungere prin Sfântul si Marele Mir si, apoi, ni-L face de Hristos Domnul prezent în viata noastra prin Sfânta Împartasanie, introducându-ne si pe noi, oamenii, în comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi”, a precizat Ierarhul. La praznicul Bobotezei, Dumnezeiasca Aratare sau Epifania, 6 ianuarie 2014, Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la biserica cu hramul „Izvorul Tamaduirii” din Oradea, unde a savârsit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare si Sfintirea cea Mare a Apei (Agheasma Mare), în sobor de preoti si diaconi, în prezenta a numerosi credinciosi oradeni care au luat parte la sfintele slujbe din aceasta zi de la Biserica Spitalului din Oradea, cum este îndeobste cunoscuta, întâmpinând cu multa bucurie pe Chiriarhul Oradiei.În cuvântul de învatatura rostit dupa citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfintitul Parinte Sofronie a amintit principalele semnificatii dogmatice si simbolice ale praznicului Bobotezei, subliniind caracterul treimic al sarbatorii:„Sarbatoarea de astazi, a Botezului Domnului, a Bobotezei sau, cum se spune în vechea limba româneasca, sarbatoarea Apei Boteaza, de unde vine si cuvântul Boboteaza, este numita în Biserica, în învatatura de credinta a Bisericii, în teologia noastra ortodoxa, ziua Aratarii Domnului.”„Desi noi nu am fost prezenti la Botezul Domnului acum aproape doua mii de ani, prin cântarile si slujbele Bisericii, prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserica devenim martori duhovnicesti, adica în Duhul Sfânt, a sarbatorii care s-a petrecut, si contemporani Aratarii lui Dumnezeu la apa Iordanului, atunci când Domnul Hristos Iisus a primit botezul de la Sfântul Prooroc Ioan, Înaintemergatorul Sau.”„Aratarea lui Dumnezeu, care este miezul duhovnicesc al sarbatorii, pentru ca ne face pe toti partasi, prin Duhul Sfânt, evenimentului sfânt petrecut la râul Iordan, este, totodata, si miezul dogmatic, redat si în expresie liturgica, al sarbatorii, deoarece în centrul acestui praznic împaratesc sta descoperirea Preasfintei Treimi, dogma despre Dumnezeu Cel Unul în Fiinta dar întreit în Persoane: Tatal si Fiul si Duhul Sfânt. Dumnezeu ni Se descopera ca este treime de Persoane, aflate în comuniune de iubire, aceasta fiind icoana, chipul dupa care noi, oamenii, am fost creati, ca sa fim invitati la iubire între noi si fata de Dumnezeu Creatorul.”„Icoana iubirii dumnezeiesti reflectata în chipul lui Dumnezeu, dupa care noi am fost ziditi, este luminarea cea adevarata. Astfel, suntem luminati prin Domnul Iisus Hristos sa întelegem taina credintei, atât prin ceea ce Dumnezeu ne descopera, cât si prin ceea ce traim noi personal. Luminarea credintei înseamna, deci, mai mult decât o simpla descoperire, înseamna si însusirea descoperirii de catre noi, în Sfânta Biserica, începând prin Taina Sfântului Botez, în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, pornind, astfel, calatoria noastra înspre lumina vesnica a Preasfintei Treimi.”„Fiul Tatalui, Cuvântul lui Dumnezeu, Îsi ia fire omeneasca, întrupându-Se din Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, pentru a reaseza lumea în ceea ce fusese înainte de caderea în pacat a primului om, Se face Noul Adam. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos vine la Iordan sa primeasca botezul de la Ioan, prilejuind lumii descoperirea Preasfintei Treimi, Botezul Domnului Hristos în apa Iordanului fiind un semn al recreerii lumii prin venirea Creatorului, a Fiului lui Dumnezeu, în creatie”.Chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenti semnificatia teologica a actului Botezului Domnului, asa cum este reliefat în icoana canonica a sarbatorii, precum si semnificatia botezului prin care noi, crestinii, începem viata duhovniceasca în Trupul tainic al lui Hristos, Sfânta Biserica:„Botezul Domnului este o prefigurare a botezului nostru, care înseamna moartea omului celui vechi si învierea în omul cel nou, în Noul Adam, îmbracarea în Hristos, nasterea din apa si din Duh, prin lucrarea Preasfintei Treimi.”„În Biserica primara, de Boboteaza, sarbatorita împreuna cu Nasterea Domnului, se botezau multimi mari de oameni, pregatiti sa primeasca taina sfintei luminari. De aceea, în amintirea acelor vremuri, la praznicul Botezului Domnului, la fel ca si la celelalte mari praznice, noi cântam în cadrul Sfintei Liturghii, în loc de Trisaghion, cântarea speciala legata de botez ‹‹Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbracat››.”Dupa Rugaciunea Amvonului, Întâistatatorul Eparhiei Oradiei a oficiat Sfintirea cea Mare a Apei, Agheasma Mare, ce a devenit sfânta si sfintitoare, aducatoare de multa binecuvântare, de sanatatea sufleteasca si trupeasca, pentru toti cei care o iau cu credinta.Parintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Pestisului si Alesdului si parohul bisericii „Izvorul Tamaduirii” din Oradea a adresat un cuvânt de bun venit, multumind Ierarhului pentru prezenta la acest sfânt locas în ziua praznicului împaratesc al Botezului Domnului, zi istorica pentru biserica oradeana, fiind prima sfintire a Aghesmei Mari oficiata de catre un Întâistatator al Eparhiei Oradiei în aceasta biserica, de la zidirea ei, în anul 1937.Preasfintitul Parinte Sofronie a încheiat sirul cuvântarilor rostite, subliniind importanta si unicitatea slujbei Sfintirii celei Mari a Apei, ce se savârseste o singura data pe an, la Boboteaza, facând referiri la frumoasa rugaciune de sfintire, alcatuita de Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. De asemenea, Preasfintia Sa si-a exprimat bucuria de a se afla la biserica „Izvorul Tamaduirii” din Oradea pentru sarbatorirea marelui praznic al Botezului Domnului:„Am venit cu bucurie duhovniceasca la biserica „Izvorul Tamaduirii” din incinta Spitalului cel vechi din Oradea pentru a fi împreuna la Sfânta Liturghie si a savârsi Sfintirea cea Mare a Apei, pentru a-I multumi lui Dumnezeu si a arata, totodata, ca aceasta Apa Sfintita pe care noi o luam ca sa ne sfintim trupurilor noastre si casele în care locuim este o mare binecuvântare si binefacere de la Dumnezeu, pentru toti cei care sunt în nevointe si au mare trebuinta de ea, în special bolnavii care îsi îngrijesc sanatatea în acest spital.”La final, toti credinciosii prezenti au gustat si au luat la casele lor Agheasma Mare. Ca în fiecare an, dupa slujba, cei doi preoti ai bisericii au sfintit toate saloanele spitalului, cabinetele medicale si salile de operatii, iar membrii Consiliului parohial au oferit recipiente cu Agheasma Mare, pregatite special pentru Boboteaza, bolnavilor internati dar si cadrelor medicale.Mentionam ca biserica „Izvorul Tamaduirii” a fost întâia biserica ortodoxa ridicata în Oradea dupa construirea Bisericii cu Luna (1784-1790), dar si dupa reînfiintarea Episcopiei Oradiei, în 1920. Piatra de temelie a fost sfintita si asezata în anul 1934, în ziua de Rusalii, de catre Episcopul Andrei Magier Crisanul, arhiereul-vicar al Episcopiei Oradiei, în prezenta Episcopului ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei, fiind terminata în doar trei ani, astfel ca în 1937, la 6 iunie, a fost târnosita de catre Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei. Aceasta biserica a functionat la început ca biserica de spital, fiind primul sfânt locas din aceasta parte a tarii construit sa deserveasca un asezamânt spitalicesc.În perioada ocupatiei horthyste, 1940-1945, biserica a fost închisa din ordinul oficialitatilor maghiare, iar dupa eliberarea teritoriilor de sub dominatie straina a fost redeschisa. În vremea regimului comunist ateu biserica fost din nou închisa, între anii 1960-1989, fiind transformata în magazie pentru obiectele casate ale spitalului.În anul 1990, Episcopul Vasile Coman al Oradiei a redeschis si resfintit biserica, ce se afla într-o avansata stare de deteriorare, fiind aproape o ruina. Acum a luat fiinta si parohia „Izvorul Tamaduirii”, asa încât, pe lânga menirea de la începuturi, aceea de biserica pentru bolnavii si personalul medical al spitalului, ea si-a deschis larg portile si pentru credinciosi, ca biserica de enorie.Între anii 1991-2010, prin grija Parintelui Dorel Octavian Rus, a Parintelui Prof. Univ. Dr. Dumitru Meghesan si a Parintelui Titus Scurt, s-au facut ample lucrari de reparare, consolidare, renovare, înnoire si înfrumusetare a întregului sfânt locas, s-au construit cladiri anexe administrative si a fost amenajat parcul ce înconjoara biserica.În anul 2010, la 21 noiembrie, de praznicul Intrarii în Biserica a Maicii Domnului, cu prilejul jubileului celor 90 de ani de la reînfiintarea Episcopiei Oradiei si a aniversarii a 20 de ani de la redeschiderea bisericii, Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a binecuvântat toate lucrarile de înnoire si înfrumusetare care s-au facut în anii ce s-au scurs de la reînvierea sfântului locas.În ziua praznuirii Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezatorul, 7 ianuarie 2014, Chiriarhul Oradiei a liturghisit si a predicat la Schitul „Sfântul Ioan Botezatorul” din Oradea, dependent de Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 599

Id: 37220

Data: Jan 8, 2014

Imagine: