Ziua de 6 august 2014 au fost o zi plina de bucurie, sfintenie si binecuvântare pentru obstea monahala de la Manastirea Izbuc, din Eparhia Oradiei, fiind sarbatorit, pentru întâia oara, cel de-al treilea hram al bisericii de lemn din incinta asezamântului monahal, Schimbarea la Fata a Domnului, hram ce a fost asezat de catre Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în anul 2013, la 4 august, cu prilejul resfintirii vechii biserici. Bucuria duhovniceasca a monahilor si a multimilor de pelerini veniti a fost intensificata de prezenta Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în stravechea vatra de sihastrie monahala a Izbucului, pentru serbarea marelui praznic al Schimbarii la Fata a Domnului din acest an.Multime mare de preoti de mir si credinciosi au urcat la Manastirea Izbuc înca din ajunul sarbatorii, luând parte la slujba privegherii, savârsita de un sobor de ieromonahi si preoti, condus, cu binecuvântarea Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, de catre Preacuviosul Parinte Arhimandrit Mihail Tarau, exarhul manastirilor si schiturilor din Eparhia Oradiei si staret al Manastirii Izbuc. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta manastirii, cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si cu racla cu Sfinte Moaste, oficierea Tainei Sfântului Maslu, a Paraclisului Maicii Domnului si savârsirea Sfintei Liturghii, dupa cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.În dimineata zilei de miercuri, ziua praznicului, a fost oficiata Sfintirea apei, Aghiasma Mica, dupa care a urmat Sfânta Liturghie savârsita de Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreuna cu un numeros sobor de ieromonahi, preoti si diaconi, în altarul de vara al manastirii, în prezenta a mii de credinciosi.În predica rostita, Preasfintitul Parinte Sofronie a subliniat importanta praznicului Schimbarii la Fata a Domnului si legatura cu Învierea Sa din morti. Totodata Chiriahul a mai aratat necesitatea cautarea, în viata crestinului, a luminii dumnezeiesti necreate, care îl conduce spre Împaratia cerurilor:„Maritul praznic împaratesc al Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos împodobeste viata Bisericii Ortodoxe în fiecare an, în miezul verii, în toiul Postului Adormirii Maicii Domnului, atunci când întreaga natura începe sa îsi schimbe ea însasi fata.”„Exista o legatura foarte puternica între Schimbarea la Fata a Domnului si Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Învierea s-a petrecut datorita faptului ca Cel Care a fost rastignit pe Cruce era nu doar Fiul Omului, ci si Fiul lui Dumnezeu înomenit. Cu puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, a înviat, putere pe care dintotdeauna a avut-o ca Dumnezeu, pe care Şi-a aratat-o la Schimbarea Sa la Fata.”„Asadar Domnul Hristos S-a schimbat la fata în muntele Taborului, aratând celor trei ucenici prezenti acolo, Petru, Iacob si Ioan, slava Sa dumnezeiasca, lumina divina, lumina ce straluceste fara sa arda si sa nimiceasca, o lumina diferita de lumina soarelui, o lumina ce are putere sa patrunda peste tot, lumina ce nu schimba doar fata Domnului Iisus Hristos, ci si vesmintele lui le face albe ca lumina.”„Lumina cea dumnezeiasca au vazut-o si Moise si Ilie, care au venit ca martori, spre a marturisi slava si lumina divina a Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu-Tatal a marturisit ca Fiul Sau este Domnul nostru Iisus Hristos, iar Apostolii, cutremurându-se, au cazut cu fata la pamânt si atât de bine s-au simtit ei duhovniceste, în lumina necreata a lui Dumnezeu, încât nu au mai vrut sa plece. Cu totul în stare de smerenie fiind, au cerut Domnului Hristos sa ramâna acolo si sa faca trei colibe, una pentru Domnul Hristos, una pentru Moise si una pentru Ilie, ca sa ramâna cu aceasta lumina lina, cu lumina blânda, extraordinar de discreta dar atât de puternica a dumnezeirii, lumina lina în care, în slava lui Dumnezeu, au recunoscut pe Dumnezeu-Omul.”„Lumina dumnezeiasca nu este o lumina de sine statatoare, independenta, ci este legata întotdeauna de Dumnezeu, de Persoanele Preasfintei Treimi, pentru ca ea tâsneste din Fiinta lui Dumnezeu, fara a se confunda cu El, si ni-L face cunoscut noua oamenilor, în ceea ce Dumnezeu ne descopera despre Sine, ca este lumina, bunatate si iubire. Asadar, cunoasterea lui Dumnezeu se face în sensul cunoasterii slavei dumnezeiesti necreate, a cunoasterii luminii dumnezeiesti, lumina care în Biserica dintru început a stat, de la întemeierea ei, aceeasi lumina a slavei divine primind-o Apostolii la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a coborât în chip de limbi de foc.”„Primii crestini au cautat lumina dumnezeiasca ca sa se salasluiasca întru ei, si pe care au vazut-o cei dintâi martiri si toti cuviosii si sfintii. Sfântul Arhidiacon si Protomartir Ştefan, pe când era omorât cu pietre, a vazut cerurile deschizându-se, adica a vazut cerurile în alta lumina, în lumina lui Dumnezeu, în lumina taborica, vazându-L pe Domnul Iisus Hristos sezând în slava, stralucind cu lumina de pe Tabor, de data aceasta întru vesnicie, de-a dreapta Tatalui, acolo unde S-a înaltat, la patruzeci de zile de la Învierea Sa.”„Mântuitorul Iisus Hristos le arata ucenicilor Sai în muntele Taborului si, prin ei, noua tuturor, ca El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu si Omul. El a venit, însa, nu doar sa Îsi arate slava Sa, ci sa o împartaseasca si altora. A aratat-o celor trei ucenici pe Tabor, dar la Cincizecime coboara aceasta slava peste toti Apostolii si îi transforma, din oameni neînvatati îi face vorbitori de limbi straine, gata sa propovaduiasca Evanghelia, sa vesteasca Învierea Sa, îi transforma din simpli pescari în pescari de oameni, pentru corabia cea mare a Bisericii, pentru a-i duce pe oameni la mântuire.”„Asadar, Domnul nostru Iisus Hristos, atunci când a venit pe pamânt nu S-a înomenit doar pentru Sine, ca sa arate în firea omeneasca pe care Şi-a asumat-o slava cea dumnezeiasca, ci a venit ca sa se faca Om pentru ca pe noi, oamenii, sa ne transforme, prin lucrarea harului, ca sa depasim pacatele noastre si sa ne schimbam, sa devenim purtatori de har, de lumina dumnezeiasca necreata, iar prin lumina harului Duhului Sfânt sa ajungem la ceea ce Sfintii Parinti ai Bisericii numesc îndumnezeirea omului. Aceasta slava prezenta în Biserica o au sfintii pe care îi reprezentam în iconografia noastra ortodoxa cu aureole în jurul capului, ce sunt semnul vizibil al slavei dumnezeiesti prezente în viata sfântului.”„Cautarea harului dumnezeiesc este prezenta în Biserica dintotdeauna, dar mai ales în cazurile speciale ale celor care urmaresc cu tot dinadinsul sa ajunga sa dobândeasca acest har, cele mai cunoscute fiind cele ale însinguratilor, ale celor care atunci când vremea persecutiilor a încetat au parasit lumea si s-au dus în pustiuri si au pus început scolilor de rugacine, întemeind manastiri. Manastirea, scoala rugaciunii, si prin extensie, Biserica, este locul în care crestinul învata cum sa ajunga la dobândirea vederii luminii celei necreate. Şcoala rugaciunii ne conduce la vederea luminii de pe Tabor, scopul vietii crestine fiind vederea luminii slavei dumnezeiesti înca din viata aceasta. Dar la aceasta vedere poti ajunge numai daca ai dorinta de a intra în scoala rugaciunii si ai un povatuitor iscusit, un duhovnic care este un parinte bun, care te poate ajuta si care el însusi are experienta greutatilor acestei vieti, dar s-a si învrednicit de mângâiere de sus pentru a putea calauzi sufletele în drumul catre aflarea luminii celei netrecatoare.”„Sarbatoarea Schimbarii la Fata este foarte îndragita îndeosebi la manastiri. Mai ales începând din veacul al paisprezecelea, de la marea miscare isihasta a Sfântului Grigorie Palama, de pe la întemeierea Ţarilor Românesti, si pâna în prezent, trecând prin înnoirile filocalice din cursul veacului al optsprezecelea, marcate de doua evenimente cruciale, respectiv tiparirea la Venetia a Filocaliei Sfântului Nicodim Aghioritul si renasterea isihasta din codrii Moldovei, de la Manastirea Neamtului, prin Sfântul Paisie Velicikovski, care a dus si la marea renastere spirituala din Rusia, pregatind marele popor rus pentru dezastrul bolsevic si ateist din veacul al douazecilea, în manastirile noastre Schimbarea la Fata a Domnului a devenit un praznic deosebit de important, iar icoana Schimbarii la Fata, în care Îl vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos stralucind în slava, devine o icoana de referinta pentru lumea monahala, o icoana centrala a nevointelor pentru cei care intra în manastire.”„Însa nu doar monahii sunt chemati sa vada lumina lui Dumnezeu cea necreata, ci toti crestinii sunt chemati la aceasta. Monahii si manastirile sunt cei si cele care le aduc aminte neîncetat celor care vietuiesc în lume ca punctul central al vietii este dobândirea luminii taborice, a luminii dumnezeiesti, ce ne trece dincolo, în vesnicie. În felul acesta întelegem, din sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, cât de important este pentru viata noastra, a crestinilor, sa nu ne pierdem directia înspre care mergem, spre Dumnezeu, în sus, pe scara raiului si oricât ar fi de greu, oricâte caderi am avea, trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe spre Dumnezeu. Iar sfintele noastre manastiri îndeplinesc, pâna la sfârsitul lumii, rolul de busola, în calatoria noastra pe marea vietii, spre farul mântuitor, spre Dumnezeu, spre lumina lui Hristos, busola ce ne ajuta sa nu pierdem directia, busola ce indica întotdeauna directia corecta, spre Împaratia cerurilor.”În cuvântul rostit la final, Preacuviosul Parinte Arhimandrit Mihail Tarau, staretul manastirii, a multumit Preasfintitului Parinte Sofronie pentru prezenta la acest hram si pentru purtarea de grija necontenita pe care o are fata de asezamântul monahal de la Izbuc. Multumiri au fost aduse tuturor pelerinilor veniti din toate colturile tarii si tuturor celor care se jertfesc pentru sfânta manastire si pentru constructia noii biserici mari ce a ajuns, în doar trei ani de zile, la faza de placare exterioara. La final a fost oficiata o slujba de pomenire pentru ctitorii asezamântului monahal si a fost binecuvântata pârga de poame.Dupa terminarea Sfintei Liturghii, potrivit obiceiului, obstea manastirii a invitat pe toti pelerinii prezenti la o agapa crestineasca, fiind servite bucate traditionale de post în cele doua trapeze, precum si în corturi special amenajate în acest scop în incinta asezamântului monahal.Mânastirea Izbuc a devenit o binecuvântata oaza duhovniceasca din ce în ce mai cautata, atragând multi pelerini din toate colturile tarii, si chiar de peste hotare. Numerosi pelerini vin sa-si îngrijeasca sufletul, atrasi de cadrul natural deosebit în care se afla mânastirea, de sfintele slujbe ce se savârsesc, de dragostea si caldura cu care sunt întâmpinati de catre obste, cât mai ales de „Izbuc”, un izvor de apa tamaduitor, cu curgere intermitenta, si de o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, copie dupa icoana facatoare de minuni a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de la Manastirea Dalhauti, din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, care se afla aici înca de la reînvierea manastirii, din anul 1928.Mânastirea Izbuc a functionat din stravechime ca vatra de sihastrie monahala, fiind reactivata în anul 1928 de catre venerabilul Episcop ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. Ea functioneaza neîntrerupt de la reluarea firului vietii monahale, fiind singurul asezamânt monahal existent în Episcopia Oradiei pâna la evenimentele din decembrie 1989.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 573

Id: 43040

Data: Aug 7, 2014

Imagine: