Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei, a oficiat duminica, 15 septembrie 2013, Sfanta Liturghie in Biserica Sfantul Prooroc Daniel din municipiul Jibou. Alaturi de Preafericirea Sa s-au aflat Inaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Salajului și Preasfințitul Petroniu, Episcopul Salajului, precum și un sobor de preoți și diaconi.In cuvantul de invațatura rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a evidențiat invațaturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelica citita astazi in cadrul Sfintei Liturghii (n.r. de la Sfantul Evanghelist Marcu capitolul 8, versetele de la 34 la 38 și de la capitolul 9, versetul 1): Deși, textul Evangheliei de astazi este scurt totuși el este plin de invațaturi duhovnicești pentru viața fiecarui creștin. Ea ne arata treptele de urmare a lui Hristos și de unire cu El. Mai intai spune: Oricine voiește sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-și ia crucea și sa-Mi urmeze Mie. Cine voiește! Deci, nu obliga Hristos Domnul pe nimeni sa vina dupa El. Chemarea la mantuire este o invitație care respecta libertatea omului. Hristos nu sparge uși, ci doar bate la ușa sufletului și așteapta. Daca noi raspundem El intra in casa și cineaza impreuna cu noi, in sensul ca stabilește comuniunea de viața veșnica incepand inca din lumea aceasta. Oricine voiește sa vina dupa Mine.. - aceasta expresie este extrem de importanta pentru a vedea mai intai ca Dumnezeu respecta libertatea noastra pentru ca omul este creat dupa Chipul lui Dumnezeu cel rațional, liber și iubitor. De aceea, nimic in credința nu trebuie facut forțat, nu trebuie impus, ci doar propus. Consecințele raspunsului nostru la invitația lui nu sunt indiferente sau neutre. Putem alege comuniunea cu El sau desparțirea de  El . Deci, Hristos Domnul ne adreseaza invitația de a-L urma și apoi arata condițiile, a spus Patriarhul Romaniei, continuand: Mai intai trebuie sa se lepede omul de sine. Lepadarea de sine pare intr-o lume foarte narcisista, individualista, egocentrista precum civilizația actuala ca este foarte dificila. Lepadarea de sine nu inseamna o negare a identitații eului, ci o recentrare a vieții. Lepadarea de sine inseamna ca noi trebuie sa ne lepadam de propriul egoism, sa nu mai avem viața noastra in noi inșine, ci in Dumnezeu Izvorul vieții eterne. Daca omul se iubește pe sine și numai pe sine, devenind plin de sine, bazandu-se și afirmandu-se pe sine, este atat de plin de sine incat nu mai este loc in sinea lui pentru Dumnezeu și pentru semeni. Deci, lepadarea de sine inseamna trecerea de la o viața egoista la o viața de iubire darnica, smerita și milostiva, trecerea de la iubirea posesiva la iubirea milostiva fața de semeni, smerita fața de Dumnezeu .In continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre cea de-a doua condiție pe care Mantuitorul o menționeaza in ceea ce privește urmarea Sa: A doua condiție in urmarea lui Hristos este asumarea crucii: sa-și ia crucea. Aceasta expresie, deși suntem obișnuiți cu ea, nu este ușor de explicat, dar nici greu pentru cei ce au purtat crucea cu gandul la Hristos și au descoperit in cruce samanța și lumina Invierii, a eliberarii și a vieții duhovnicești. In general, luarea sau asumarea crucii inseamna a accepta vieții cu limitele ei in așa fel incat atunci cand nu am reușit ceea ce ne-am propus și constatam eșecul sa nu deznadajduim, sa nu cadem in disperare. Crucea pentru om inseamna mai intai cunoașterea finitudinii sau limitarii sale. Aceasta limitare este crucea fundamentala in viața omului din cauza pacatului. Cand omul era ascultator era complet ascultat de Dumnezeu. Cand se indeparteaza de Dumnezeu simte ca este gol la trup pentru ca s-a golit sufletul de prezența lui Dumnezeu. Dupa ce Adam și Eva au pacatuit au simțit ca sunt goi, ca nu au haine. Inainte de a pacatui nu au vazut ca nu aveau haine pentru ca erau imbracați in lumina harului lui Dumnezeu care locuia in sufletul lor și inveșmanta și trupul lor. Deci, noi constatam aceasta limita și de aceea crucea este in primul rand constatarea unei limitari, dar și a unei contradicții intre voința cea buna și fapta cea rea pe care o savarșim din cauza egoismul și a inclinarii noastre spre pacat . Insa, asumarea crucii sau luarea crucii este mai mult decat recunoașterea limitarii in ceea ce privește timpul vieții noastre și puterile noastre intelectuale și fizice. Crucea poate sa fie o neimplinire, o suferința, o durere pentru o vreme sau pentru toata viața. Crucea poate sa fie viața unui copil orfan, poate sa fie crucea vaduviei, a pierderii unor ființe dragi, o boala incurabila, o paralizie sau poate sa fie o suferința trupeasca și sufleteasca in același timp. Cand Hristos spune: sa-și ia crucea inseamna ca aceasta suferința sau nefericire trebuie asumata pentru a fi prezentata Lui. De aceea, imediat spune și sa-Mi urmeze Mie, iar nu sa ramana singur. Fara legatura cu Hristos crucea ne duce la deznadejde. Cu Hristos crucea se ușureaza și se transforma in speranța, suferința se transforma in speranța. O mulțime de oameni sunt conștienți ca boala lor este incurabila, insa adesea s-au savarșit minuni și pentru ca au credința puternica nu deznadajduiesc, ci spera pana in ultima clipa in iubirea milostiva a lui Dumnezeu care face minuni. Chiar daca se intampla ca nu se vindeca important este ca s-a vindecat sufletul de desparțirea de Dumnezeu, de egoism și nu mai este razvratit, ci in mainile lui Dumnezeu daruiește omul suferind dar credincios sufletul sau și dobandește viața veșnica , a mai aratat Preafericirea Sa. In continuare, Preasfințitul Parinte Episcop Petroniu a rostit un cuvant in care a prezentat istoricul zonei, aratand importanța vizitei pe care o face Preafericitul Parinte Patriarh Daniel in acest oraș. De asemenea, Preasfinția Sa a mai anunțat ca Sfantul Proroc Daniel este, din aceasta duminica, ocrotitorul Jiboului: Jiboul este al treilea oraș al județului Salaj, dupa Zalau și Șimleu Silvaniei, avand aproximativ 10 100 locuitori, dintre care 7 244 sunt ortodocși, reprezentand 72% din populația urbei. In aceasta localitate exista doua lacașuri de cult ortodoxe, cel in care ne aflam, precum și biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicata intre anii 1930 și 1932 (...) Astazi, cu prilejul tarnosirii bisericii de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, care este cea mai importanta zi din istoria acestui sfant lacaș, suntem conștienți ca greutațile s-au incheiat, eforturile și jertfa au fost binecuvantate, iar ctitorii vor fi pomeniți la Sfantul Altar cat va dura biserica, primind ca rasplata binefacerile lui Dumnezeu atat in aceasta viața, cat și in veșnicie. Catedrala, prin definiție, este biserica aflata in vecinatatea reședinței unui arhiereu, in care acesta oficiaza sfintele slujbe de marile praznice, dar și cu prilejul celor mai importante evenimente din Eparhie. Dimensiunile unui lacaș de cult, oricat de mari ar fi ele, nu ii confera acestuia statutul de catedrala. Cu toate acestea, ținand cont de faptul ca biserica in care ne aflam este atat de mare și de frumoasa, dar mai ales pentru ca a fost sfințita de catre Patriarhul Romaniei, consider ca poate fi supranumita pe buna dreptate: Catedrala vaii Someșului (...) De cațiva ani am propus ca fiecare localitate din Episcopia Salajului sa iși aleaga cate un sfant protector, recomandand sa se țina cont in acest sens și de hramul bisericii. Dupa o perioada indelungata de reflecții și consultari, preoții și cele doua consilii parohiale din Jibou au hotarat ca Sfantul Prooroc Daniel sa fie ocrotitorul orașului. Cu prilejul tarnosirii de astazi proclamam in mod solemn aceasta hotarare și expunem spre inchinare icoana Sfantului Prooroc Daniel - Ocrotitorul Jiboului .In cuvantul sau de mulțumire, Inaltpreasfințitul Parinte Mitropolit Andrei a spus: Dam slava lui Dumnezeu de la cer pana la pamant pentru zilele minunate de ieri și de astazi. Zile minunate pe care le-a provocat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel venind sa sfințeasca și sediul eparhial, precum și aceasta biserica mareața din Jibou. Cuvantul Preafericirii Sale de astazi a fost minunat și a spus mai bine decat noi ce importanța mare are biserica. O spune și din prea plinul cunoștințelor teologice, dar și din experiența de zi cu zi pentru ca Preafericirea Sa este dintre noi cel mai mare ctitor. Nu putem noi numara acum toate ctitoriile, dar cea mai mare și care va ramane peste sute de ani va fi mareața Catedrala Patriarhala. Va mulțumim Preafericirea Voastra ca sunteți cu noi in mitropolia noastra, in Episcopia Salajului .La final, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a conferit Parintelui Dan Dregan, Protopop de Jibou și Parintelui Gheorghe Longodor, preot slujitor la Biserica Sfantul Prooroc Daniel și Sfantul Mare Mucenic Gheorghe distincția Crucea Patriarhala pentru clerici, cea mai inalta distincție a Patriarhiei Romane. De asemenea, Preafericirea Sa le-a mai oferit o cruce de binecuvantare și carti de cult si duhovnicesti. La randul sau, Preafericitul Parinte Daniel a primit din partea slujitorilor noii biserici sfintite din Jibou, o icoana cu chipul Sfantului Prooroc Daniel. Inaltpreasfințitul Parinte Mitropolit Andrei a primit o icoana cu chipul Sfantului Apostol Andrei, iar Preasfințitul Parinte Episcop Petroniu o icoana cu chipul Sfantului Mucenic Petroniu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 512

Id: 33819

Data: Sep 15, 2013

Imagine: