Preafericitul Parinte Patriarh Daniel: Sfantul Antonie – Dascalul Pocaintei

Biserica Domneasca – Paraclis Patriarhal de la Curtea Veche si-a sarbatorit astazi, 17 ianuarie, ocrotitorul, pe Sfantul Antonie cel Mare.La sarbatoarea hramului a fost prezent si Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane care a rostit si un cuvant de invatatura sutelor de credinciosi prezenti in care a evocat viata si personalitatea Sfantului Cuvios Antonie cel Mare: Astazi Biserica noastra praznuieste pomenirea Sfantului Cuviosului Parintelui nostru Antonie cel Mare, parintele monahilor. Sfantul Antonie cel Mare s-a nascut in Egipt, in satul Come, intr-o familie de oameni bogati, dar crestini. S-a nascut in anul 251 si a trecut la Domnul in anul 356, in varsta de 105 ani. Sfantul Antonie este popular nu numai in Biserica Rasariteana, ci si in Apus. El este numit in Biserica Apuseana: Antonie Abatele, adica staretul, cel care conducea multi monahi pe calea mantuirii […] Sfantul Antonie cel Mare este Sfantul intregii crestinatati si este deosebit de important si semnificativ faptul ca sarbatoarea lui a devenit, pe langa sarbatoarea Bunei Vestiri al doilea hram al acestei Biserici numita Curtea Veche, deoarece in apropiere se afla Curtea Domneasca. Sfantul Antonie cel Mare nu a dorit sa mearga la scoala deoarece a vazut ca multi tineri care mergeau la scoli inalte in vremea aceea duceau o viata foarte dezordonata din punct de vedere moral. A dorit sa ramana acasa pentru a fi aproape de parinti si in acelasi timp pentru a trai in virtutile crestine ale familiei crestine din secolul al III-lea. La varsta de 20 de ani, ambii parinti ai Sfantului Antonie au murit si el a trebuit sa aiba grija de sora sa mai mica. Intr-o duminica, mergand la biserica, a auzit cuvintele Mantuitorului spuse tanarului bogat: ‘De vrei sa fii desavarsit mergi, vinde averile tale, imparte-le saracilor si vino de-Mi urmeaza Mie’. El a considerat ca aceste cuvinte erau adresat direct lui, pentru ca era un tanar bogat. A vandut majoritatea averilor si a lasat o parte pentru a ingriji de sora, pe care a trimis-o intr-o comunitate de fecioare. In secolul al III-lea existau case unde fecioarele primeau o educatie deosebita, traind in rugaciune si viata curata. Apoi, el a mers langa satul Come si a stat intr-un loc retras unde a avut ca povatuitor un om batran evlavios si rugator. In zona erau mai multi oameni care dorind viata duhovniceasca se retrageau in rugaciune si post. Toti acesti rugatori erau pretuiti de comunitatea care ii ajuta din cand in cand. A stat 15 ani in apropierea satului si intr-un loc care era mai inainte un cimitir. Vazand ca prea multa lume este aproape de chilie, a plecat din pestera in care s-a adapostit de la inceput si s-a dus putin mai departe, dormind intr-un mormant dintr-un cimitir pagan. A avut foarte multe ispite din partea demonilor care erau tulburati de rugaciunea si de smerenia lui. S-a luptat mult cu felurite ispite, dar nu s-a descurajat pentru ca a simtit ajutorul lui Dumnezeu care il ocroteste. Pentru a se departa si mai mult de lume, dupa 15 ani a hotarat sa mearga in munte, unde si-a construit o chilie intr-o cetate parasita. Acolo a mai stat inca 20 de ani in rugaciune si postire. De doua ori pe an cineva ii aducea ca hrana paine uscata .In continuare, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a aratat ca Sfantul Antonie cel Mare a primit in schimbul ostenelilor sale multe daruri duhovnicesti : Cel dintai dar pe care l-a primit a fost darul intelepciunii dumnezeiesti. O gandire dreapta, curata, nepatimasa si o maturitate deosebita. A ajuns la ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel, ca noi avem ‘gandul lui Hristos’. Aceasta este intelepciunea dumnezeiasca spre deosebire de intelepciunea omeneasca adunata din carti. Avea gandirea lui Hristos, a gandi asa cum gandeste Dumnezeu si impreuna cu Dumnezeu, iar nu separat de Dumnezeu. Multa rugaciune inseamna unirea mintii omului cu Dumnezeu. Cand mintea omului se uneste cu Dumnezeu, ea se lumineaza prin harul lui Dumnezeu si se transmite ei intelepciunea lui Dumnezeu. Al doilea dar pe care l-a primit Sfantul Antonie cel Mare a fost darul vederii mai inainte. S-a facut vazator cu Duhul, incat stia ce fac oamenii aflati la zeci de kilometri. Şi darul vederii viitorului, a ceea ce se va intampla in viitor in viata societatii si in viata oamenilor. Atat de mare era darul profetic al vederii duhovnicesti a viitorului incat a profetit despre calugarii din zilele din urma ca vor avea case cu multa frumusete si confort si nu se vor deosebi de oamenii din lume decat prin haine. Insa, Sfantul Antonie spune ca vor ramane cativa, totusi, care vor pastra ‘duhul starii noastre calugaresti’. Cununa acestora va fi cu atat mai stralucitoare cu cat au luptat cu ispitele veacurilor din urma cele mai grele. Un al treilea dar primit de la Dumnezeu este darul vindecarii bolnavilor. A vindecat o multi de bolnavi cu boli trupesti si sufletesti. A vindecat o multime de oameni demonizati cu smerenia lui multa si cu rugaciunea lui puternica . S-a facut atat de cunoscut in tot Egiptul incat s-a facut un dascal al intregului Egipt. Vestea vietii lui duhovnicesti s-a dus pana la Roma si Constantinopol. Membrii ai familiilor imperiale au venit sa il vada. El insa era retras in munte si doar din cand in cand cobora la poalele muntelui unde se formase o obste monahala de aproape 10 000 de calugari, la Manastirea Faiuma, care a fost un loc de mare nevointa si de rugaciune deosebita. Sfantul Antonie cel Mare a aparat si dreapta credinta. Cand cobora din munte apara credinta in fata paganilor si in fata ereticilor. De asemenea, a coborat din munte de cateva ori, mergand in Alexandria in timpul persecutiilor imparatului Maximian. Dumnezeu insa l-a crutat si nu a murit martir, stiind ca are nevoie de el mai tarziu. Imparatul Constantin cel Mare a dat libertate crestinilor in anul 313 si chiar Sfantul Constantin si fiii lui l-au pretuit mult pe Sfantul Antonie. Sfantul Constantin cel Mare l-a invitat pe Sfantul Antonie cel Mare la Constantinopol, dar el nu s-a dus, insa a trimis raspuns catre toti cei din familia imperiala zicand: ‘Sa aratati iubire fata de oameni, sa faceti dreptate si sa ajutati pe cei saraci’. A fost, deci, un intelept invatator al intregii lumi crestine si ramanem uimiti de puterea lui duhovniceasca. Desi, statea in munte, avand cu sine doar doi monahi, Macarie si Plutin, cand cobora din munte cerceta de cateva ori pe an, chiliile si manastirile unde se aflau multimile de ucenici ai sai, dandu-le sfaturi duhovnicesti si intelepte si ii incuraja sa se roage, sa posteasca si sa lucreze cu mainile, impletind rogojini. El insusi imbina ziua rugaciunea cu munca, impletind rogojini din frunza de palmier care erau vandute de catre calugari in orase pentru a cumpara paine , a spus Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Sfantul Antonie cel Mare este o pilda de rugaciune pentru toti crestinii, indiferent ca sunt monahi sau ca sunt mireni , a spus Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, subliniind, apoi, faptul ca: Sfantul Antonie acorda o atentie deosebita si semenului, nu numai lui Dumnezeu, pentru ca el vedea in fiecare om chipul lui Dumnezeu. De aceea, din cuvintele lui pe care le-au consemnat ucenicii, ni s-a transmis o parte din invatatura lui, printre care avem si aceasta invatatura deosebita si anume: de aproapele nostru depinde moartea sau viata. Astfel, daca am castigat pe aproapele nostru, l-am adus la credinta si il tinem in stare de comuniune frateasca, atunci L-am castigat pe Hristos. Daca, insa, am smintit pe semenul nostru, atunci pierdem mantuirea. Cu alte cuvinte, Sfantul Antonie cel Mare spune ca drumul nostru spre Dumnezeu nu poate ocoli pe omul de langa noi, pe semenul nostru. Sfantul Antonie iubea foarte mult si natura. El nu a vazut creatia ca pe un domeniu de exploatare, ci ca pe un dar al lui Dumnezeu .La final, Patriarhul Romaniei l-a aratat pe Sfantul Antonie ca fiind ‘Dascalul pocaintei’: Ne intrebam de ce aceasta biserica de mir are si hramul Sfantului Cuvios Antonie cel Mare, parintele parintilor monahi. O intamplare este prima explicatie. In apropiere era un penitenciar care avea un paraclis. La un moment dat cand a ars inchisoarea au fost salvate doua icoane. Una dintre ele este aici, icoana Sfantului Antonie cel Mare. Nu este chiar intamplatoare intamplarea pentru ca in limba romana intamplarea nu se numeste hazard, ci vine de la ‘templu, tampla, lacasul sfant’. Astfel, intamplarea este un eveniment care nu a fost decis de oameni, ci peste si alaturi de vointa lor are loc un eveniment pe care oamenii nu-l inteleg pe moment, ci pot sa il inteleaga duhovniceste mai tarziu. Intamplarea este un eveniment pe care Dumnezeu, in intelepciunea Lui, il permite ca sa ii dea mai tarziu o semnificatie pentru viata noastra. Personal credem ca aceasta icoana a Sfantului Antonie cel Mare se afla intr-un penitenciar pentru ca Sfantul Antonie era un Dascal al pocaintei si al rugaciunii. In acelasi timp el era un doctor care vindeca boli trupesti si sufletesti si elibera pe oameni din legaturile suferintei venite de la boli sau de la patimi […] Sfantul Antonie cel Mare nu este numai Dascal al pocaintei, ci si rugator pentru cei care se pocaiesc. Spre sfarsitul vietii, Sfantul Antonie a fost intrebat de unul dintre ucenici ce ar mai face in mod deosebit daca ar trai mai mult. El a raspuns: ‘As invata sa ma pocaiesc mai mult’. Icoana de la paraclisul care a ars a venit la aceasta biserica pentru ca nu numai in biserica este nevoie de pocainta si rugaciune, ci si in parohie. Sfantul Antonie cel Mare fiind Dascal al pocaintei pentru pacate, Dascal al rugaciunii si doctor al sufletelor si al trupurilor prin harul lui Dumnezeu este de un folos deosebit si credinciosilor si monahilor. Omul rugaciunii este prietenul tuturor si ajutatorul tuturor .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 710

Id: 11353

Data: Jan 17, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).