Ieri, 24 ianuarie, in Duminica vamesului si a fariseului, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a rostit un cuvant de invatatura la Paraclisul patriarhal cu hramul Sfantul Grigorie Luminatorul, informeaza cotidianul Ziarul Lumina. In cuvantul de la finalul Sfintei Liturghii, Parintele Patriarh a aratat importanta teologica si duhovniceasca a smereniei, asa cum reiese din Evanghelia dupa Luca, citita ieri.La inceputul cuvantului, Patriarhul Romaniei a explicat ca aceasta duminica deschide timpul liturgic al Triodului, o perioada a anului bisericesc ce cuprinde Postul Sfintelor Pasti si cele trei duminici pregatitoare, duminica Vamesului si a Fariseului, cea a Fiului Risipitor si cea a Infricosatoarei Judecati, si a subliniat ca aceasta Evanghelie ne arata ca cea mai importanta lucrare in viata crestinului in vederea dobandirii mantuirii este rugaciunea smerita, pentru ca smerenia este cea dintai treapta a vietii duhovnicesti. Fara smerenie nu e-xista urcus spre inviere ca ridicare din moartea pacatului si ca unire a noastra cu Hristos cel Rastignit si Inviat. Triodul ne indeamna la o sinteza a faptelor bune cu smereniaPreafericirea Sa a explicat ca esenta duhovniceasca a acestei parabole pe care ne-o infatiseaza Evanghelia ce s-a citit ieri in cadrul Sfintei Liturghii este faptul ca fara smerenie nimeni nu se poate mantui, nimeni nu poate fi bineplacut lui Dumnezeu, chiar daca cineva s-ar pretinde om drept, si a explicat, de asemenea, ca Parintii Bisericii care au alcatuit slujba acestei duminici pun accentul pe smerenia vamesului, dar, pe de alta parte, arata ca trebuie urmate si virtutile fariseului, si smerenia vamesului. Triodul ne indeama la o sinteza a faptelor bune cu smerenia. Triodul nu ne indeamna sa fim pacatosi si smeriti, ci indeamna sa fim faptuitori de fapte bune, dar intru smerenie. Starea de smerenie este starea de recunostintaIn continuare, Patriarhul Romaniei a evidentiat ca smerenia este necesara si foarte importanta chiar pentru omul drept, savarsitor al faptelor bune, pentru ca starea de smerenie este starea de recunostinta. Numai omul smerit poate fi cu adevarat recunoscator lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El in savarsirea faptelor bune. De aceea, rugaciunile noastre in biserica sunt mai intai rugaciuni de multumire, de recunostinta, aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El, atunci cand realizam ceva bun. Smerenia ne ajuta sa fim nu numai recunoscatori, ci si realisti. Numai sufletul smerit este suflet realist, in intelesul ca si atunci cand am savarsit binele intru smerenie vedem ca mai este inca mult de facut, ca se poate si mai mult de facut si ca se pot savarsi si mai multe fapte bune. Omul smerit nu ajunge la multumirea de sine ca incetare a activitatii celei bune, omul smerit, desi a facut unele fapte bune, este constient ca este putin in raport cu cat ar fi putut face sau mai ales in raport cu cat ar trebui sa facem. Smerenia este o stare dinamica a vietii care nu ne lasa sa cadem in lenevire duhovniceasca, in multumirea de sine, a spus Intaistatatorul Bisericii noastre. Nu se poate sfinti nimeni in starea de trufieSubliniind importanta smereniei in raport cu oamenii, dar mai ales cu Dumnezeu, PF Parinte Patriarh Daniel a aratat ca omul duhovnicesc smerit nu se compara cu alti oameni, ca sa ii judece sau ca sa se mandreasca fiind superior lor, ci se afla smerit in fata lui Dumnezeu, Cel atotbun, atotmilostiv. In raport cu Dumnezeu, oricat bine am savarsi noi, oricata iubire am avea, ea este putina in relatie cu Dumnezeu Cel nesfarsit, netrecator, Cel vesnic si Cel intru totul sfant, intru totul iubitor, intru totul milostiv. Rugaciunea smerita sau smerenia in viata omului are un efect sau o rodire sfintitoare. Nu se poate sfinti nimeni in starea de trufie, ci numai in starea de smerenie, pentru ca in omul smerit este loc pentru Dumnezeu. In masura in care omul se goleste de sine, de trufie, de egoism, de mandrie, se largeste sufletul sau pentru prezenta lucratoare, mantuitoare si sfintitoare a lui Dumnezeu in el, a spus PF Daniel.Rugaciuni de multumire aduse lui Dumnezeu ca recunostinta pentru marele dar al UniriiIn finalul cuvantului sau, PF Parinte Patriarh Daniel a subliniat ca ieri Biserica Ortodoxa Romana a savarsit rugaciuni de multumire aduse lui Dumnezeu, ca raspuns, ca recunostinta pentru marele dar al Unirii Principatelor Romane in 24 ianuarie 1859. Aratam astazi recunostinta lui Dumnezeu pentru acest act, dar si pomenim pe fauritorii Unirii, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, care a prezidat Adunarea electiva de la Iasi, din 5 ianuarie, si pe mitropolitul Nifon, care a prezidat Adunarea electiva a Ţarii Romanesti din 24 ianuarie 1859, si pe toti ceilalti fauritori ai Unirii, care au inteles cat de mare este darul Unirii, darul unitatii si al demnitatii unui popor care se aduna, si nu se dezbina. Rugam pe Bunul Dumnezeu ca darul acesta al unirii sa fie cultivat, mentinut si manifestat in so-lidaritate romaneasca, in comuniune romaneasca, in unitate de cuget si simtiri, pentru a fi un popor crestin demn, un popor care nu-si uita radacinile crestine, care nu uita ca de fapt ajutorul lui Dumnezeu a fost cel care l-a invrednicit sa savarseasca aceasta lucrare mare, a Unirii Principatelor Romane, a spus Patriarhul Romaniei.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 530

Id: 4247

Data: Jan 25, 2010

Imagine: