Preasfintitul Lucian aniverseaza 5 ani de la instalarea ca Episcop al Caransebesului

Se implinesc astazi, 26 februarie 2011, cinci ani de la instalarea Preasfintitului Parinte Lucian in Scaunul chiriarhal al istoricei Eparhii a Caransebesului. Cu acest prilej, Preasfintia Sa a avut bunavointa sa acorde un interviu pentru Ziarul Lumina , Editia de Banat, in care vorbeste despre momentele mai importante ale acestei perioade.Preasfintia Voastra, au trecut cinci ani de cand ati fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc Episcop al Eparhiei Caransebesului si instalat in aceasta demnitate. Ce ganduri va incearca la acest ceas aniversar?Intr-adevar, s-au implinit cinci ani de cand am preluat responsabilitatea supravegherii din calitatea de Episcop a Eparhiei Caransebesului. Am incercat sa pastrez in inima emotiile care m-au incercat cand am primit, in ziua intronizarii, carja primului episcop al Caransebesului, Ioan Popasu, simbolul acestei eparhii. Ziua intronizarii unui ierarh reprezinta un reper in viata unei eparhii, dar si in viata chiriarhului care preia aceasta demnitate, ce devine responsabilitate. Dupa ce am slujit peste cinci ani in calitate de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu bucurie m-am altoit in vlastarul istoric al Eparhiei Caransebesului si am devenit o mladita a Banatului Montan, unde am fost primit cu foarte multa caldura de preoti si credinciosi. Am gasit o mostenire importanta si inca de la inceput m-am simtit dator sa imi dedic toata puterea si priceperea in folosul acestei eparhii.Ne-ati vorbit despre faptul ca ati devenit o mladita a acestei eparhii. Intrucat sunteti banatean de origine, sunt convins ca v-ati adaptat repede, insa cum vedeti ca a rodit noua mladita, dupa cinci ani?Ne-am adaptat firesc in aceste locuri. Cu siguranta, faptul ca m-am nascut in municipiul Arad, am intrat in manastire in Eparhia Aradului, apoi am activat mai bine de 10 ani in Arhiepiscopia Timisoarei in calitate de slujitor la Catedrala mitropolitana, staret al Manastirii 'Izvorul Miron' - Romanesti, exarh al manastirilor din arhiepiscopie si mai apoi Episcop-vicar, ne-a fost de folos. Cat despre roadele celor cinci ani, pot spune ca au rodit din dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu. Ma bucur in mod deosebit ca am slujit in toate parohiile, filiile si manastirile eparhiei. Aceasta a reprezentat o prioritate a activitatii mele, inca de acum cinci ani, in momentul intronizarii. Am considerat ca este foarte important sa ma intalnesc cu toti preotii si credinciosii in comunitatile lor, sa ne rugam impreuna si sa ne cunoastem in tinda bisericii lor, nu doar sub auspiciul activitatii administrative. Am considerat o prioritate activitatea misionara si am accentuat acest aspect si in discutiile cu preotii. Cu toate acestea, am fost si suntem constienti de importanta activitatii administrative, culturale si filantropice a eparhiei. Ţinand seama ca avem in eparhie o scoala teologica de traditie, am considerat de bine sa ii acordam o atentie speciala, in primul rand prin amenajarea unui nou spatiu in care sa isi desfasoare activitatea, potrivit cerintelor actuale. Astfel, am mutat intr-un sediu nou Seminarul Teologic din Caransebes, unde cadrele didactice si elevii seminaristi beneficiaza de sali de cursuri moderne, camin si cantina nou amenajate si utilate la standardele actuale. Pentru a putea functiona la nivel central cat mai eficient, am infiintat ateliere de croitorie bisericeasca si de pictura bisericeasca bizantina, precum si magazine de obiecte bisericesti in cuprinsul eparhiei. Ne-am dat silinta sa ne implicam si pe taram social, iar Dumnezeu ne-a invrednicit pana la ora actuala sa imbogatim activitatea sociala prin infiintarea a opt noi centre de activitate filantropica in eparhie. Ne-au fascinat inca de la instalare trecutul eparhiei si biruintele ei, drept care am promovat istoria eparhiei prin publicarea a sase volume de carte care reliefeaza acest aspect ce ne reprezinta in aceasta parte a Banatului. Am marturisit adesea ca este datoria ierarhilor, preotilor si a credinciosilor care sunt preocupati de trecutul Bisericii Ortodoxe Romane sa descopere si sa intregeasca istoria cunoscuta pana acum cu noi adevaruri ridicate din documente, pentru implinirea si desavarsirea faptelor si evenimentelor din trecutul Episcopiei Caransebesului.Catedrala din CaransebesPreasfintia Voastra, roadele sunt bogate si foarte pe scurt ni le-ati marturisit, insa nu ne-ati vorbit despre o biruinta care stim ca va este foarte draga; si anume, noua catedrala din Caransebes. Este totusi un simbol si reper al celor cinci ani de arhipastorire la Caransebes.Cu siguranta. Noua catedrala din Caransebes este intr-adevar o biruinta a eparhiei. La scurt timp dupa intronizare m-am consultat cu toti preotii eparhiei si in proportie de peste 90% ne-au marturisit ca prioritatea administrativa a eparhiei este finalizarea noii catedrale episcopale. Astfel, nu am facut altceva decat sa desavarsesc dorinta inaintasilor nostri, a noastra personala, dar si a preotilor eparhiei. Jertfa a fost comuna si bucuria, deopotriva. Este o catedrala monumentala si a devenit un simbol al eparhiei; o catedrala pe care am cerut-o lui Dumnezeu, ne-am rugat si am lucrat fara odihna pentru a o vedea desavarsita. Am fost martori la implinirea unei dorinte de o suta de ani, deoarece am gasit ca dorinta unei noi catedrale s-a infiripat in sufletul episcopului Elie Miron Cristea, odata cu instalarea sa la Caransebes in anul 1910. Evenimentul sfintirii Catedralei episcopale din Caransebes de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel ne-a marcat in mod duhovnicesc acesti cinci ani de chiriarhat. Asadar, Catedrala episcopala este si va ramane un reper vesnic in inima noastra si in cronica eparhiei.Ne-ati vorbit de biruinta. Nu exista biruinta fara de lupta, fara greutati si incercari. Ati putea sa ne marturisiti care considerati ca au fost incercarile cele mai grele ale Preasfintiei Voastre in cei cinci ani de arhipastorire la Caransebes?Nu stiu daca pot sa vorbesc despre o biruinta a celor cinci ani, si aceasta pentru ca sunt constient ca lupta este permanenta si continua. Cea mai grea incercare ce ne copleseste este aceea ca poate nu am reusit sa facem inca tot ce ne-am propus. De asemenea, incercarile au fost reprezentate si de anumite masuri disciplinare pe care am fost nevoit sa le aplic in cadrul eparhiei. Am considerat mereu ca abaterile preotilor, pe care a trebuit sa le sanctionez potrivit prevederilor statutare si randuielii bisericesti, au fost si esecul nostru ca episcop, daca vreti. Nici un parinte nu este multumit cand este nevoit sa isi mustre fiul, si aceasta pentru ca mustrarea este spre indreptare, iar nu spre pieire. Cred ca acestea sunt cele mai mari incercari, care sunt deasupra greutatilor administrative, financiare si altele.Cu toate acestea, care sunt perpectivele slujirii Preasfintiei Voastre in aceasta eparhie?Ne dorim in mod deosebit sa intensificam lucrarea misionara si filantropica. Suntem foarte aproape de a obtine doua frecvente pe care sa se asculte Radio Trinitas si in nordul eparhiei. Dorim sa ne implicam mai mult alaturi de toti factorii pe care i-am responsabilizat in acest sens in misiunea de promovare a cotidianului 'Ziarul Lumina' al Patriarhiei Romane. Incurajam responsabilii si dorim ca 'Editia de Banat' a cotidianului sa ajunga in cat mai multe case si suflete. Ne dorim deopotriva sa finalizam proiectele sociale aflate in curs de organizare, sa pornim noi proiecte si sa ne angajam in alte proiecte europene de natura patrimoniala si filantropica. De curand, eparhia noastra, in parteneriate cu alte eparhii, a lansat doua proiecte europene la care s-a muncit sustinut si se munceste pe mai departe. Dorim deopotriva ca prin parteneriatele existente si prin parteneriatele noi sa ajutam cat mai multi semeni. Suntem adeptii lucrarilor in parteneriate si nu in izolare fata de factorii societatii care pot face alaturi de Biserica lucruri frumoase. Nu dorim, de altfel, sa precupetim nici un efort de a fi in mijlocul credinciosilor si de a sprijini preotii si calugarii harnici, jertfitori, rugatori si gospodari. Acestea sunt cateva din perspectivele imediate ale slujirii noastre si ale Eparhiei Caransebesului deopotriva.Comuniune cu toti credinciosiiIn incheiere, ce ati dori sa transmiteti pastoritilor din Eparhia Caransebesului, la acest ceas aniversar?In primul rand, as dori sa le multumesc in mod cu totul deosebit preotilor si calugarilor, pentru ca intotdeauna au ascultat chemarea noastra si au primit sfaturile pe care parinteste si frateste le-am impartasit. Ne dorim sa pastram comuniunea si dragostea cu toti clericii si credinciosii nostri, sa fim pe mai departe o mare familie si sa ne ferim de izolare. In acesti cinci ani am fost foarte bine primiti in toate parohiile, cu multa dragoste si dor si pentru aceasta sunt dator sa le fiu recunoscator preotilor si credinciosilor. Ne-au fost cu totii alaturi in momente grele, dar si la momente de bucurie si de aceea am tinut ca toti preotii eparhiei sa participe la sfintirea catedralei si la agapa frateasca organizata cu acest prilej. Totodata, as vrea sa ii asigur pe toti ca ii pastrez in rugaciune si in cuget mereu si nadajduiesc ca si pe mai departe ne vor purta deopotriva in rugaciune. Nu mai putin ii indemn pe preoti, ca de fiecare data, sa isi faca slujba deplin, iar pe credinciosi, sa asculte glasul pastorilor si sa ii urmeze.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 596

Id: 12050

Data: Feb 26, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).