Duminica a XXVI-a dupa Rusalii (Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina) Luca 12, 16-21Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Şi el cugeta in sine, zicand: Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo toate roadele mele si bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Insa Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu.

Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVI-a dupa Rusalii a fost randuita de Biserica sa fie citita in aceasta prima duminica a Postului Nasterii Domnului, pentru ca este plina de invataturi in ceea ce priveste urcusul nostru duhovnicesc spre marea sarbatoare a Craciunului, deoarece Dumnezeu, 'bogat fiind intru mila (Efeseni 2, 4), a voit ca prin Hristos 'sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau' (Efeseni 2, 5-7).

In Sfanta Scriptura, bogatia si saracia nu sunt un scop in sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de indepartare de Dumnezeu si de semeni. Iata de ce Sfanta Evanghelie se incheie cu aceste cuvinte: 'Asa se intampla cu cel ce isi aduna comoara pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu' (Luca 12, 21).

Patima lacomiei cauzeaza decaderea si insingurarea omului

Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina nu se refera la un om anume, ci bogatul lacom, nemultumitor si nemilostiv poate fi orice om ajuns intr-o stare de robie a sufletului sau, printr-un atasament exclusiv de bunurile materiale limitate si trecatoare din lumea aceasta.

Bogatia nu este rea in sine, pentru ca ea vine de la Dumnezeu, dar modul folosirii ei poate fi rau sau bun. Evanghelia ne arata ca, deodata, pe neasteptate, Dumnezeu i-a facut bogatului o surpriza cu o recolta foarte mare de cereale, ca sa vada cum o foloseste. Dumnezeu l-a miluit din belsug pe bogat fara ca acesta sa fi avut vreun merit; i-a facut un mare dar, asteptand ca si el, la randul sau, sa faca daruri altora. Dar nu a fost asa. Recolta aceasta neasteptata, in loc sa il umanizeze pe bogat, il dezumanizeaza; in loc sa il apropie de Dumnezeu si de semeni, il indeparteaza de Dumnezeu si de semeni, il insingureaza. De ce? Pentru ca atitudinea lui spirituala fata de un dar material neasteptat care vine din marinimia lui Dumnezeu devine o atitudine patimasa, care-i schimba insusi modul de a rationa, il 'innebuneste' din cauza lacomiei sufletului sau pentru bunurile materiale. In loc sa multumeasca lui Dumnezeu si sa ii ajute pe semenii sai care au nevoie de hrana, bogatul lacom uita de Dumnezeu si de semeni. El nici nu multumeste lui Dumnezeu, nici nu miluieste pe saraci, ci se gandeste doar la sine, se asigura material, dar se insingureaza spiritual, nu se consulta cu nimeni, ci vorbeste doar cu sine insusi, pentru ca se gandeste numai la sine insusi.

'Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te' (Luca 12, 19) isi spune siesi bogatul din Evanghelie. In planul sau de viitor, bogatul foloseste verbele: a se odihni, a manca, a bea, a se veseli, insa intre acestea nu apare verbul 'a multumi', nici verbul 'a darui'. Vedem, asadar, ca sufletul bogatului nemultumitor si nemilostiv a devenit intru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura lui preocupare este aceea de a se supune trupului lacom de a manca, de a bea si de a se veseli, in totala uitare de Dumnezeu si de semeni. Modul in care sufletul 'se odihneste' este, de fapt, 'ingroparea' lui in cele materiale. De aceea, Dumnezeu ii spune: 'Nebune, in aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau!' (Luca 12, 20). Sufletul a inceput deja sa se ingroape in cele materiale, fiind inrobit de trupul care dupa moarte se va ingropa in materia pamantului. Vedem aici o moarte spirituala, o cadere si o decadere a bogatului lacom si patimas, prin reducerea vietii umane la starea ei biologica, la dimensiunea ei pur materiala: 'Mananca, bea si te veseleste, suflete!' (Luca 12, 19). Chiar veselia bogatului a fost talcuita de Sfantul Chiril al Alexandriei ca fiind veselia legata de placerile trupesti patimase, provocate de imbuibarea pantecelui cu mancare si bautura.

Imbogatirea in Dumnezeu

Marea iluzie a bogatului lacom de a-si construi fericirea numai pe averi materiale, pe care le aduna in hambare noi, mai mari, este taxata de Evanghelie ca fiind o nebunie. De aceea, Dumnezeu ii spune acestui om pe care bogatia l-a dezaxat si l-a dezumanizat: 'Nebune, in aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau! Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi?' (Luca 12, 20). Adica moartea te va desparte de toate averile materiale. Dar cine sunt, oare, cei care vor cere sau vor lua sufletul acestui om bogat, deoarece in textul Evangheliei nu se spune: 'Dumnezeu iti va cere sufletul tau', ci 'vor cere'? Acest plural misterios s-ar putea referi fie la ingerii Domnului care duc sufletele oamenilor in fata Dreptului Judecator, fie la demonii care deja pusesera stapanire asupra acestui om bogat prin patimile lacomiei si ale placerilor trupesti. Oricum, ceea ce conteaza in text este faptul ca moartea fizica a omului are si o dimensiune spirituala, de evaluare a vietii pamantesti: 'vor cere de la tine sufletul tau' inseamna: vor cere sa raspunzi de modul cum ai trait viata pe pamant.

Evanghelia se incheie printr-o concluzie de o mare gravitate: 'Asa se intampla cu cel care isi aduna bogatii (materiale) pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu' (Lc. 12, 21). Sfarsitul nefericit al bogatului lacom si nemilostiv este cauzat de patima sau obsesia lui pentru a acumula averi materiale trecatoare. Evanghelia ne arata insa ca exista si o alta forma de imbogatire decat imbogatirea cu averi materiale trecatoare. Şi anume, imbogatirea spirituala in Dumnezeu, adica imbogatirea sufletului cu daruri spirituale, cultivate ca virtuti ale sufletului: credinta, iubirea, smerenia, rabdarea, speranta, darnicia sau milostenia s.a.Aceste bogatii sau comori spirituale se aduna in sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizica a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfintilor.

Faptele milosteniei trupesti si sufletesti

Ne imbogatim in Dumnezeu cand Ii multumim pentru darul vietii si al sanatatii, pentru ajutorul primit de la El, intrucat, prin rugaciune, iubirea lui Dumnezeu devine bogatia sufletului nostru.

Insa ne imbogatim si mai mult in Dumnezeu cand din darurile primite de la El, ca semne ale iubirii Sale, daruim si altora prin milostenie. De fapt, acesta este si scopul Sfintei Evanghelii de astazi: sa ne invete ca darnicia lui Dumnezeu ne indeamna sa fim si noi darnici sau milostivi, potrivit indemnului Mantuitorului Iisus Hristos:'Fiti milostivi, precum Tatal vostru Cel ceresc milostiv este!' (Luca 6, 36).

Intelegand gravitatea cuvintelor Evangheliei de astazi pentru bogatii nemilostivi si in acelasi timp speranta pe care o dau cuvintele Mantuitorului celor care se imbogatesc spiritual in Dumnezeu, Biserica ne indeamna permanent sa unim postul cu rugaciunea si cu milostenia. Iar milostenia poate fi materiala (hrana, imbracaminte, adapost) sau spirituala, cand oferim cuiva in dar un cuvant bun, o vizita unui bolnav, o incurajare unui om deznadajduit, o mangaiere unui om intristat, un sfat intelept unui om dezorientat.

In contrast cu milostenia care aduce bucurie, lacomia aduce certuri intre vecini, prieteni, rudenii, procese, batai, chiar si ucideri, aduce vrajba intre popoare. O multime de razboaie au avut ca mobil principal lacomia si duhul de stapanire asupra altora. Iar saracia, daca nu este convertita sau transformata in efort de imbogatire spirituala a vietii omului in comuniunea cu Dumnezeu, aduce si ea multe rele, ca invidie, razvratire, ura, furt, violenta, deznadejde.

Evanghelia de azi e o lumina a folosirii bogatiei ca dar al lui Dumnezeu care trebuie impartit de cel bogat cu oamenii saraci. Acest adevar este rezumat de poporul roman in urmatoarele cuvintele inspirate din Evanghelie: 'Dar din dar se face Rai'. Adica din darurile primite de la Dumnezeu trebuie sa facem si noi daruri, ca sa intram in Imparatia milostivirii lui Dumnezeu, dupa ce ne-am imbogatit sufleteste in relatia noastra cu Dumnezeu, in har. De fapt, numai cand devenim milostivi primim bucuria Raiului in sufletul nostru, intrucat ne asemanam cu Dumnezeu Cel Milostiv.

Biserica indeamna pe bogati sa faca milostenie, iar pe saraci sa ceara ajutorul lui Dumnezeu

Luminata de Evanghelia lui Hristos, Biserica, de-a lungul veacurilor, i-a indemnat pe imparatii, regii si domnitorii crestini sa faca milostenie. De pilda, la Bizant, in Saptamana Sfintelor Patimi ale Mantuitorului Hristos, imparatul vizita caminele de batrani, bolnavi si saraci, iar apoi oferea bani multi Bisericii pentru ca aceasta sa organizeze opera filantropica sau caritabila pentru cei nevoiasi. Tot asa si Biserica Ortodoxa Romana i-a indemnat pe domnitori, voievozi, boieri si pe toti oamenii instariti sa faca milostenie, sa ii ajute pe cei saraci, intrucat Insusi Hristos Domnul vine in mod tainic prin ei spre noi. Astfel, in Ţarile Romane, primele bolnite sau spitale, camine de batrani, orfelinate si case pentru pelerini au fost organizate de Biserica adesea cu sprijinul crestinilor bogati si milostivi.

Desi pentru monahi votul saraciei de bunavoie este o regula, Biserica nu propovaduieste totusi saracia ca fiind un ideal si pentru credinciosii mireni, ci ii indeamna pe toti sa practice milostenia sau ajutorarea saracilor, adica din darurile pe care le primesc de la Dumnezeu si le inmultesc prin munca sa ofere si celor ce au mare nevoie de ajutor. Pe de alta parte, Biserica nu considera saracia materiala a omului ca fiind o stare de disperare, ci indeamna pe saraci sa transforme saracia lor materiala intr-o imbogatire spirituala, prin rugaciune si smerenie, prin cuvant bun si fapta buna, prin harnicie si speranta.

In concluzie, Biserica ne indeamna sa ne imbogatim mai mult sufleteste sau duhovniceste, prin credinta, bunatate sufleteasca si fapte bune, unind postul cu rugaciunea si cu milostenia, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin!

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane* Text revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 568

Id: 18030

Data: Nov 19, 2011

Imagine: