Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

Iubirea fata de Dumnezeu ne aduce iertare de pacateDuminica a V-a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca)Marcu 10, 32-45'In vremea aceea, luand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, Iisus a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample, zicand: Iata, ne ducem sus in Ierusalim si Fiul Omului va fi dat capeteniilor preotilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor, care-L vor batjocori si-L vor bate si-L vor scuipa si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Atunci au venit la dansul Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, si I-au zis: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a intrebat: ce voiti sa va fac? Iar ei I-au spus: da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si unul de-a stanga Ta, intru slava Ta. Dar Iisus le-a raspuns: nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care-l beau Eu si sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? Iar ei I-au zis: putem. Iisus le-a zis atunci: paharul pe care Eu il beau, cu adevarat il veti bea, si cu botezul cu care Ma botez, va veti boteza. Dar a sedea de-a dreapta si de-a stanga Mea, nu-Mi este ingaduit sa dau decat acelora pentru care s-a randuit. Cand au auzit ceilalti zece, au inceput sa fie maniosi pe Iacov si pe Ioan. Iar Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care dintre voi va vrea sa fie mai mare sa fie slujitorul vostru. Şi care va vrea sa fie cel dintai intre voi sa fie slujitorul tuturor, pentru ca si Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Şi dea viata pret de rascumparare pentru multi.' Luca 7, 36-50'In vremea aceea, unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manance cu el. Şi intrand in casa fariseului, a sezut la masa. Şi iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Şi saruta picioarele Lui si le ungea cu mir. Şi vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa. Şi raspunzand, Iisus a zis catre el: 'Simone, am sa-ti spun ceva'. 'Invatatorule, spune', zise el. 'Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult?' Simon, raspunzand, a zis: 'Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult.' Iar El i-a zis: 'Drept ai judecat'. Şi intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: 'Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa, de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste.' Şi a zis ei: 'Iertate iti sunt pacatele'. Şi au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: 'Cine este Acesta care iarta si pacatele?' Iar catre femeie a zis: 'Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace.''† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvangheliile randuite de catre Biserica pentru a fi citite in duminica a V-a sunt ca o lumina pentru sufletul nostru in aceasta perioada a Postului Mare. Avem doua citiri din Evanghelie care se explica in felul urmator: pana in secolul al XI-lea, in duminica a V-a din Post nu era pomenita si Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca, ci era o duminica in care accentul se punea pe smerenie. De aceea, prima Evanghelie, cea dupa Sfantul Evanghelist Marcu (10, 32-45), ne arata cererea celor doi ucenici ai Domnului Hristos, Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, de-a sta unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui, in slava Lui, tocmai in momentul in care Mantuitorul vorbea despre viitoarele Sale patimiri, si anume ca Fiul Omului va fi dat pe mana paganilor si pe mana mai-marilor carturarilor si fariseilor care Il vor batjocori, Il vor omori, iar El, Fiul Omului, va invia a treia zi.Dorinta de slava a ucenicilor este temperata de smerenia DomnuluiDesi vorbea despre suferinta si moarte, doi dintre ucenicii Sai I-au cerut ca unul sa stea de-a dreapta, iar celalalt de-a stanga Lui intru slava Lui, ceea ce, desigur, a mirat si a suparat pe ceilalti ucenici, deoarece li se parea prea mare dorinta de slava si prea putina smerenia pe care ar fi avut-o in sufletul lor fratii Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu. Insa Mantuitorul Iisus Hristos ii intreaba: 'Puteti voi oare sa beti paharul pe care-l beau Eu si sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?' Iar ei, neintelegand suficient de bine la ce se refera Mantuitorul, au raspuns cu entuziasm: Putem! Atunci Mantuitorul a profetit ca, intr-adevar, ei vor bea paharul pe care-l va bea El si se vor boteza cu botezul cu care Se va boteza El, si anume vor trece prin suferinte (iar Sfantul Apostol Iacov va trece si prin incercarea mare a marturisirii credintei cu pretul muceniciei). Paharul suferintei si botezul sangelui despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos ucenicilor Sai prefigureaza in ele taina saptamanii Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, Biserica a randuit sa mentina lectura veche din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, lectura care vorbeste despre Patimirile viitoare ale Mantuitorului, Rastignirea si Moartea Sa, dar si despre Invierea Sa.Totusi, pentru cinstirea Sfintei Maria Egipteanca, a fost adaugata si o lectura din Evanghelia dupa Luca, unde se vorbeste de femeia pacatoasa care plangea pentru pacatele ei si care a primit iertare de la Mantuitorul Iisus Hristos. De fapt, Evanghelia aceasta se citeste la ziua de pomenire a unei cuvioase. Deci exista o legatura intre pocainta din Evanghelia a doua, cea dupa Luca, si pocainta Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Aceasta alegere se explica prin faptul ca Biserica a pastrat din Evanghelia dupa Marcu indemnul Mantuitorului la smerenie, zicand: Puteti bea paharul pe care Eu il beau, puteti sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu (adica cu botezul sangelui sau al muceniciei), dar a sedea de-a dreapta Mea si de-a stanga Mea, nu-Mi este ingaduit sa dau decat acelora pentru care s-a randuit (Marcu 10, 40) , adica aceasta va fi un dar din partea lui Dumnezeu Tatal.Logica puterii si logica slujiriiPrin aceasta precizare, Mantuitorul deschide mintile ucenicilor Sai si continua zicand: 'Fiul Omului nu a venit ca sa I se slujeasca, ci sa slujeasca'. Astfel, Mantuitorul rastoarna sau schimba logica lumeasca a stapanirii asupra altora prin logica sfanta a slujirii celor mai mici ca rang si autoritate.Deci Mantuitorul inverseaza logica puterii ca folosire a altora in interes propriu, intr-o logica a daruirii de sine altora. Daca esti mai mare intr-o comunitate trebuie sa ai grija de viata celorlalti, de mantuirea celor multi. Vedem deci ca Mantuitorul indeamna pe ucenicii Lui sa nu caute slava, spre deosebire de altii, prin superioritate impusa, ci sa caute slujire sfanta, smerita, sa nu caute o putere care domina, ci sa promoveze o iubire care slujeste, care ajuta pe altii sa creasca spiritual in iubire smerita, ca sa dobandeasca mantuirea sau unirea cu Dumnezeu Cel smerit si milostiv. Deci Biserica a pastrat lecturile vechi din traditia ierusalimiteana a Postului Mare si a adaugat pe parcurs o semnificatie in plus la unele duminici, cum au fost si Duminica Sfantului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci si Duminica Sfantului Ioan Scararul, si anume aceea de a ne indemna si mai mult la sporirea vietii duhovnicesti.Perioada Postului Mare, scoala a pocaintei si a smerenieiCeea ce leaga cele doua Evanghelii de astazi este smerenia. Smerenia pe care Mantuitorul o recomanda ucenicilor Sai, atat prin pilda vietii Sale, cat si prin cuvantul Sau, precum si smerenia femeii pacatoase care isi plange pacatele, pentru a se elibera de ele.Ridicarea sufletului din moartea pacatului se face prin smerenie si pocainta, adica prin lacrimile pocaintei. Atat Evanghelia de astazi cat si pomenirea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca au ca scop comun indemnul la pocainta, la pregatire pentru inviere spirituala, la curatirea de pacate prin Taina Pocaintei sau a Spovedaniei si a primirii iertarii pacatelor.In mod deosebit, din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Luca retinem ca Mantuitorul Iisus Hristos, ca dumnezeiesc duhovnic, are o alta gandire decat gandirea oamenilor obisnuiti. Simon fariseul care L-a invitat pe Mantuitorul Iisus Hristos in casa Lui, cand a vazut ca femeia pacatoasa plange si sterge cu parul capului ei picioarele Mantuitorului si le unge cu mir de mare pret, gandea in inima sa, cum zice Evanghelia, adica in cugetul sau, ca daca Iisus ar fi prooroc ar sti ce fel de femeie este aceasta femeie pacatoasa.Numai Iisus, Dumnezeu-Omul, cunoaste omul in realitatea lui adanca si in vocatia lui ultimaDeci, pe langa faptul ca Simon fariseul osandea pe aceasta femeie pacatoasa, care nu avea nume bun, el judeca indirect si pe Mantuitorul Iisus Hristos, reprosandu-I ca nu ar cunoaste ce fel de femeie este ea. Simon cunostea faptul ca ea este o femeie pacatoasa, intrucat reputatia ei negativa nu era ascunsa nimanui. Iisus Domnul insa cunostea mai mult si mai bine decat Simon. Mantuitorul cunostea nu doar faptele rele sau pacatele femeii, ci si sincera ei dorinta de schimbare a vietii sale pacatoase, pocainta ei sincera pentru a se elibera de un trecut apasator, de o constiinta incarcata de multimea pacatelor. Nu stim ce gandea femeia pacatoasa care-si plangea pacatele, pentru ca gandul ei se exprima in lacrimi si in gesturi smerite de pocainta, dar si in gesturi de pretuire si respect profund fata de Mantuitorul Iisus Hristos. Putem presupune ca ea auzise de Iisus Cel milostiv Care vindeca oamenii, ii iarta si ii recupereaza, ii vindeca sufleteste si trupeste, le reda demnitatea si speranta mantuirii. Numai asa se explica faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos, la sfarsitul Evangheliei de astazi, ii spune femeii pacatoase: 'Iertate iti sunt pacatele tale!', iar apoi adauga: 'Mergi in pace, credinta ta te-a mantuit!' Hristos Domnul nu a spus: pocainta ta te-a mantuit, ci credinta ta te-a mantuit. Asadar, pocainta este foarte valoroasa si necesara numai daca izvoraste din credinta, si anume din credinta ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu Care poate ierta pacatele. Deci, prin pocainta ei sincera si smerita, femeia pacatoasa marturisea implicit si faptul ca Iisus Domnul poate ierta pacatele si ca, de fapt, El nu este simplu om, ci este Dumnezeu-Omul, Care a venit sa ierte pacatele oamenilor, sa-i mantuiasca, sa le schimbe viata, din viata cazuta in pacat intr-o viata sfanta plina de virtuti.Cinstirea adusa Mantuitorului Hristos de femeia pacatoasa este mult mai mare decat atentia acordata Lui de Simon fariseulMantuitorul Iisus Hristos, cunoscator si al gandurilor oamenilor, nu doar al faptelor acestora, zice: 'Simone, un camatar avea doi datornici. Unul ii datora 500 de dinari, o suma imensa, si altul 50, si i-a iertat pe amandoi. Care dintre ei il va iubi mai mult pe cel care le-a iertat datoria?' Desigur, era logic si era evident raspunsul lui Simon, si anume: cel care a fost mai datornic si caruia i s-a iertat datoria, acela va iubi mai mult pe cel care l-a iertat. Cu alte cuvinte, cel care datora 500 de dinari, acela va iubi mai mult pe camatarul care i-a iertat datoria. Apoi Mantuitorul continua acest dialog duhovnicesc cu Simon fariseul, care se considera mai bun, mai drept decat altii, spunandu-i: Tu M-ai invitat la tine, dar nu ai respectat traditia iudaica, nu Mi-ai dat apa sa ma spal pe maini si pe picioare, iar femeia aceasta Imi spala picioarele cu lacrimile ei si le sterge cu parul capului ei si varsa mir de mare pret pe picioarele Mele. Cu alte cuvinte, desi tu o consideri pacatoasa, ea Ma cinsteste pe Mine mai mult decat Ma cinstesti tu, desi tu esti gazda. Desigur, lipsa de raspuns a lui Simon fariseul sau tacerea lui arata ca el a inteles mustrarea inteleapta, dar directa, pe care Mantuitorul i-a adus-o.Dupa ce-l invata pe Simon fariseul sa fie smerit si sa nu judece repede pe altii, Mantuitorul Iisus Hristos, apreciind pocainta femeii pacatoase, ii spune: 'Iertate sunt pacatele tale', ceea ce a surprins pe cei prezenti, deoarece numai Dumnezeu iarta pacatele oamenilor. Şi El apoi i-a zis ei: 'Credinta ta te-a mantuit! Mergi in pace!' Din Evanghelia iertarii femeii pacatoase vedem cum Mantuitorul Iisus Hristos recupereaza pe cei pierduti, ridica pe cei cazuti si daruieste iertare si demnitate celor care sunt aspru judecati si dispretuiti de cei ce se considera mai buni si mai drepti decat altii. Trebuie precizat ca atunci cand Mantuitorul spune despre aceasta femeie 'i s-a iertat mult acesteia pentru ca a iubit mult', El nu se refera la iubirea patimasa a femeii pacatoase, ci la iubirea ei smerita ca recunostinta pentru Mantuitorul Iisus Hristos, Cel ce poate ierta pacatele si vindeca sufletele celor pocaiti. Vedem din Evanghelia de astazi ca orice om caruia i s-a iertat mult de catre Dumnezeu trebuie sa iubeasca mult pe Dumnezeu, pentru ca iertarea pe care Dumnezeu ne-o daruieste este expresia iubirii Lui infinite pentru noi, milostivirea Sa pentru noi. Iar la milostivirea Lui trebuie sa raspundem cu smerita recunostinta si iubire fiasca.Mirul pacatoasei - podoaba BisericiiDeci femeia aceasta pacatoasa, deodata cu pocainta ei pentru pacate, arata si recunostinta fata de Hristos. Pocainta se exprima prin lacrimi, iar recunostinta, prin mirul de mare pret, care aici simbolizeaza toate darurile scumpe si frumoase pe care le aducem noi la biserica: vesminte sfinte, icoane sfinte, candele, vase sfinte, biserici noi zidite cu bucurie, biserici vechi restaurate cu grija si cu respect pentru valorile transmise de inaintasi. Toata podoaba Bisericii este simbolic mirul nostru de mare pret pe care il aducem noi, pacatosii, ca sa cinstim cu el picioarele Mantuitorului Iisus Hristos, dupa pilda femeii pacatoase care s-a pocait pentru pacatele ei, dar si dupa pilda femeilor mironosite, care, cand s-au intalnit cu Hristos Cel Inviat, s-au inchinat Lui in tacere si I-au cuprins picioarele Lui in semn de smerenie multa si pretuire (cf. Matei 28, 9).Marii pacatosi, dascali ai pocaintei pentru intreaga BisericaOrice dar aducem in biserica, il aducem Mantuitorului Hristos, pentru ca El este pururea prezent in Biserica si ne intampina pe noi aici (cf. Matei 28, 20). Femeia pacatoasa care se pocaieste devine un mare dascal pentru noi toti, si anume, prin pocainta ei sincera, prin smerenia ei desavarsita, intrucat ea nici nu ridica ochii la cer, nici nu-L priveste pe Mantuitorul in fata, fiindca nu indrazneste, ci doar plange si uda cu lacrimi picioarele Mantuitorului, in timp ce adauga mirul de mare pret, unind astfel pocainta si recunostinta: pocainta pentru pacate si recunostinta pentru iertare. Acestea sunt luminile Evangheliei de astazi, care ne vorbeste despre femeia pacatoasa.Probabil ca Simon fariseul cunostea bine viata acestei femei, cunostea multimea pacatelor ei, dar Mantuitorul Iisus Hristos nu a mai amintit pacatele ei atunci cand ea se pocaia cu lacrimi multe. El nu a mai amintit trecutul ei intunecat si tulburat, pentru ca vedea mai mult limpezimea lacrimilor ei ca lacrimi sincere ale pocaintei. El n-a mai amintit trecutul ei cazut in pacate, pentru ca vedea mai intai dorinta ei de ridicare din pacat. El n-a mai pomenit rutina lipsita de sens a pacatelor ei repetate, pentru ca vedea mai intai un inceput bun in viata ei. Nu stim ce anume a determinat aceasta femeie sa vina la Iisus. Este un mare mister, o mare taina, cum a lucrat harul lui Dumnezeu in constiinta acestei femei. De ce L-a cautat ea pe Iisus in casa lui Simon fariseul, de ce a venit ea acolo si de ce a inceput ea sa planga la picioarele lui? Desigur, exista un posibil raspuns tainic si anume: intrucat sfintenia lui Hristos s-a intalnit cu pacatosenia femeii, ea a simtit cat de mare este prapastia sau vidul intre ea, pacatoasa, si El, Hristos Cel Sfant. Suferinta vidului ei spiritual o indrepta spre Iisus in Care se afla plinatatea iubirii milostive.Aceasta femeie, care a auzit ca Iisus din Nazaret a intrat in casa lui Simon fariseul, vine aici, pentru ca ea cauta ceea ce nimeni nu ii putea darui, si anume iertarea de pacate. Aici vedem cat de mare este puterea harului lui Dumnezeu care lucreaza prin Taina Pocaintei, astfel incat marii pacatosi care se pocaiesc, care isi schimba radical viata, pot deveni dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica. Mai intelegem ca Mantuitorul Iisus Hristos nu vede doar pacatul in femeia pacatoasa care se pocaieste, ci vede ceea ce este mai profund in om decat pacatul, si anume dorinta de ridicare din pacat si posibilitatea de schimbare si innoire a vietii, tocmai pentru ca pacatul, desi ne-am obisnuit cu el, este strain omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel Sfant.Prin spovedanie, post, rugaciune si lacrimi se innoieste haina de lumina harica a Botezului nostruCand omul se pocaieste, chipul lui Dumnezeu Cel Sfant din el se reinnoieste, asemenea unei icoane vechi de aur care, din cauza timpului, a prafului, a fumului, se innegreste, se urateste, dar cand se spala sau se curata icoana isi regaseste frumusetea cea dintai. Tot asa si omul pacatos, cand isi spala pacatele prin lacrimile pocaintei, prin spovedanie, prin post si rugaciune, prin indreptarea de la faptele rele spre fapte bune, atunci isi reface frumusetea cea dintai a chipului lui Dumnezeu in om, isi spala haina de lumina harica de la Botez.In Evanghelia acestei Duminici vedem ce inseamna a fi un penitent sau un om care se pocaieste si isi plange pacatele. Pocainta inseamna mai intai regretul sau cainta pentru pacat si invocarea sau cererea milostivirii lui Dumnezeu ca sa-i ierte pacatele si sa-l ajute sa-si schimbe viata in bine. Astfel, pocainta apare ca un pod, ca o punte intre starea de pacatosenie care ne departeaza de Dumnezeu si starea de curatie sau sfintenie care ne apropie de Dumnezeu Cel Unul Sfant.Cuvioasa Maria Egipteanca, mireasa a Imparatiei CerurilorEvanghelia care ne vorbeste despre pocainta femeii pacatoase este baza pentru a intelege mai bine viata Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. In plus fata de pacatoasa din Evanghelia dupa Luca, viata Mariei Egipteanca ne arata ca ea, dupa 47 de ani de pocainta pentru cei 17 ani de traire in pacate si in patimi trupesti, nu doar a primit iertarea ca femeia din Evanghelia de astazi, ci a devenit o sfanta, plina de lumina harului dumnezeiesc. Atat de mult au ajutat-o pocainta, nevointele si rugaciunile pe Cuvioasa Maria Egipteanca, incat, asa cum se spune, in Viata ei scrisa de Sfantul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, in secolul al VII-lea, uneori, cand se ruga, se ridica de la pamant in lumina sau trecea Iordanul mergand pe apa ca pe uscat. Aici, vedem ca Biserica Ortodoxa, in aceasta perioada a Postului Sfintelor Pasti, arata ca, oricat de pacatos ar fi un om, barbat sau femeie, pocainta si rugaciunea, fapta buna si postul nu numai ca-l ridica la starea dinainte de pacat, ci mai sus, ii aduce sfintenia, ca dar de la Dumnezeu. Maria Egipteanca, o femeie care in tinerete se lupta cu pacatul desfranarii, a fost pricina de cadere pentru multi barbati atunci cand pacatuia cu ei. Acum insa, ea este pricina de ridicare, prin pilda ei, pentru multi oameni pacatosi. Ea, care inainte era o prostituata a pacatului, a devenit mai tarziu, dupa cum spun cantarile de la Utrenia duminicii acesteia, o mireasa a Imparatiei Cerurilor. Iata, aceasta este puterea pocaintei pentru pacate in care lucreaza de fapt harul milostivirii lui Dumnezeu, care se daruieste noua pentru multa pocainta, pentru smerenia care vine din multele nevointe ale celor ce se pocaiesc. Legatura dintre aceasta Duminica, a Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca si saptamanile urmatoare din Postul Mare, care ne indreapta spre suferintele, spre pomenirea Rastignirii, Mortii si Invierii Mantuitorului, ne cheama la lucrarea duhovniceasca de rastignire si moarte a pacatelor si patimilor din noi, pentru a dobandi invierea sufletului din pacat si bucuria intalnirii cu Hristos Cel Rastignit si Inviat, Care Se daruieste noua tainic, cand postim, ne pocaim, ne rugam, savarsim fapte bune si ne impartasim mai des cu Sfanta Euharistie, cu Trupul si Sangele Domnului.Sa ne ajute bunul Dumnezeu ca sa simtim si noi cum multi oameni pacatosi care s-au pocait au devenit sfinti si ne ajuta si pe noi, nu numai prin pilda vietii lor, ci si prin rugaciunea lor. De aceea, azi noi nu doar admiram viata Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, ci ne si rugam ei zicand: Cuvioasa Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa ne mantuim, spre slava lui Dumnezeu si bucuria Sfintilor! Amin! (Articol aparut in ziarul Lumina de Duminica din data de 21 martie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 822

Id: 5229

Data: Mar 22, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).