Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare

De la pacatul ucigator la sfintenia datatoare de viata† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane'In vremea aceea Iisus a luat la Sine iarasi pe cei doisprezece si a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; Il vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor; Il vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. Şi au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-i: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si unul de-a stanga Ta, intru slava Ta. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care-l beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea si cu botezul cu care Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. Şi, auzind, cei zece au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan. Şi Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Ştiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru; si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. Ca si Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Şi dea sufletul rascumparare pentru multi.'Duminica a V-a din Sfantul si Marele Post al Pastilor este numita si Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pentru ca aceasta sfanta cuvioasa, desi este pomenita in ziua de 1 aprilie, este praznuita si in Duminica aceasta, ea fiind o icoana sau o pilda a pocaintei si a innoirii duhovnicesti a omului prin smerenie si prin post.Evanghelia Duminicii a V-a din Postul Mare ne arata ca Mantuitorul prevesteste moartea si Invierea Sa. El initiaza pe ucenicii Sai in taina sfintelor Sale Patimi sau Patimiri, pricinuite de pacatele oamenilor. Pe de alta parte, vedem insa ca ucenicii Sai, care erau oameni simpli, pescari, nu puteau intelege de la inceput taina Patimilor, Mortii si Invierii Mantuitorului, ci in mod treptat. Vedem in comportamentul ucenicilor Lui firea noastra omeneasca, cu slabiciunile ei si cu ispitele care vin asupra ei. Dar, in acelasi timp, vedem cum harul Domnului nostru Iisus Hristos lucreaza pentru ridicarea si vindecarea firii omenesti pacatoase, cum o lumineaza, incetul cu incetul, pentru a cunoaste tainele lui Dumnezeu si a intra in comuniunea de viata datatoare cu El.Pofta de slava desarta se vindeca prin smerenieMantuitorul Iisus Hristos a prevestit faptul ca Fiul Omului, adica El Insusi, va merge la Ierusalim, iar acolo mai-marii carturarilor si ai fariseilor Il vor osandi la moarte si Il vor da in mana autoritatilor romane ale trupelor de ocupatie din Ţara Sfanta, care Il vor batjocori, Il vor scuipa, Il vor biciui si-L vor omori. Apoi, Hristos Domnul adauga: 'dar dupa trei zile El va invia'. Deci Mantuitorul nu desparte suferintele Sale si Moartea Sa de taina Invierii Sale. Cu alte cuvinte, El ne arata ca Taina Crucii este indreptata spre Inviere, iar puterea Invierii se afla ascunsa in Cruce. Pe cand insa vorbea El despre faptul ca va merge in Ierusalim, ca sa indure suferinte multe, doi dintre ucenicii Sai, Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, aveau impresia ca Iisus vorbeste despre o imparatie lumeasca in locul celei romane. Mantuitorul ii lasa pe cei doi ucenici sa spuna ceea ce doresc ei, iar apoi ii mustra si ii indreapta pe ei si pe ceilalti ucenici. De fapt, Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut Mantuitorului ceva pamantesc, o slava trecatoare sau o onoare desarta din lumea aceasta, si anume sa stea de-a dreapta si de-a stanga Sa in slava. Iar Mantuitorul le spune: 'Nu stiti ce cereti'. Prin aceasta vedem ca El ii corecteaza, deoarece ei se gandeau la o imparatie politica, o stapanire lumeasca. Apoi, Iisus ii intreaba: 'Puteti sa beti paharul pe care-l beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?' Iar ei au raspuns: 'Putem'.Dar ce este paharul despre care vorbeste Mantuitorul in Evanghelia de astazi si ce este botezul despre care vorbeste El? Sfintii Parinti ai Bisericii au talcuit cuvintele acestea astfel: botezul despre care vorbeste Iisus este botezul suferintei si sangelui din timpul Patimilor Sale, culminand cu rastignirea Sa pe Cruce; iar paharul pe care Mantuitorul urmeaza sa-l bea este insasi moartea Lui, dupa cum se vede in rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani, cand zice: 'Parinte, daca se poate sa treaca paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu'. Iisus Se referea la propria Sa moarte. Cei doi ucenici, Iacov si Ioan, poate nestiind ce spun, au raspuns: 'Da, putem'. Atunci Mantuitorul a profetit: 'Paharul pe care-L voi bea Eu il veti bea si voi si botezul cu care Ma voi boteza Eu va veti boteza si voi'. Intr-adevar, asa s-a intamplat mai tarziu. Sfantul Iacov, ruda Domnului, a gustat paharul mortii cand a primit moarte muceniceasca, fiind ucis cu sabia de catre regele Irod, iar de botezul suferintelor s-a impartasit Sfantul Ioan Evanghelistul, pentru ca a fost exilat in insula Patmos de catre imparatul Dometian in timpul persecutiilor romane impotriva crestinilor, la sfarsitul secolului I. In continuare, Mantuitorul le-a spus celor doi ucenici ai Sai ca onoarea de a sta cineva de-a dreapta si de-a stanga Sa nu se obtine la cerere, nu este un drept al cuiva care se considera el insusi vrednic de aceasta onoare, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El ii considera vrednici. Deci nu simpla intalnire personala cu Iisus aduce cuiva slava, ci smerenia si vrednicia faptelor bune. Mantuitorul nu daruieste cuiva slava cereasca doar pentru ca acela L-a cunoscut personal sau facand parte dintre rudele Sale se considera vrednic de onoare, ci slava cereasca se daruieste celor pe care Dumnezeu ii considera vrednici intrucat au credinta multa si smerenie adanca. Dumnezeu nu face favoruri celor ambitiosi si mandri, ci daruieste har celor smeriti si implinitori ai voii Lui.Evanghelia ne mai arata ca ceilalti ucenici s-au maniat vazand ca fratii Iacov si Ioan cauta onoruri pentru a fi deasupra celorlalti. Mania celorlalti ucenici este o manie amestecata cu invidie. Ei s-au maniat, pentru ca au devenit invidiosi. Vedem aici cum unii, in cautare de slava desarta, produc altora invidie si manie. Insa Mantuitorul, fiind duhovnic desavarsit, cunoscator de suflete si vindecator de patimi, i-a chemat la El pe toti ucenicii si le-a spus ca in gandirea lumeasca intaietatea este inteleasa ca stapanire sau dominatie peste altii, dar ucenicii lui Hristos trebuie sa inteleaga intaietatea sau conducerea altora ca fiind slujire in folosul tuturor. Prin aceasta, Mantuitorul arata ca adevarata onoare placuta lui Dumnezeu nu se dobandeste prin pofta de stapanire si prin slava desarta, ci prin smerita iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni.Cu cat iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugaciune smerita si pe semenii nostri prin fapte bune izvorate din iubire milostiva, ajutandu-i, cu atat suntem mai placuti lui Dumnezeu.Logica puterii si logica slujiriiEvanghelia se incheie astfel: 'Caci si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea sufletul rascumparare pentru multi' (Marcu 10, 45). Aici talcuitorii Sfintelor Evanghelii remarca faptul ca Mantuitorul nu a zis pentru toti oamenii, desi, desigur, El a murit pentru intreaga umanitate, ci a zis doar pentru multi, deoarece multi, insa nu toti, vor crede in numele Lui, vor implini poruncile Lui si se vor mantui. Scopul slujirii oamenilor este mantuirea lor. Noi contribuim la mantuirea oamenilor daca ii ajutam sa iubeasca pe Dumnezeu si pe semenii lor.Din Evanghelia de astazi, invatam ca si noi, ca odinioara ucenicii Domnului, suntem adesea confruntati cu ispita slavei desarte, cu dorinta de intaietate, de a fi mai apreciati decat ceilalti oameni. Iar aceasta dorinta patimasa trezeste in altii alte patimi, si anume invidie si manie. Astfel, slabeste comuniunea de iubire dintre oameni si se deterioreaza relatiile adevarate de fratietate dintre ei. Insa Mantuitorul arata ca iubirea smerita fata de semeni si ajutorarea sau slujirea lor constituie calea care duce la mantuire, la unirea omului cu Dumnezeu si la bucuria armoniei din comunitatea umana. Prin urmare, orice onoare adevarata provine din calitatea cuiva de slujitor smerit sau ajutator milostiv al semenilor sai, indiferent de marimea rangului pe care-l are in comunitate sau in societate.Evanghelia ne cheama sa respingem ispita slavei desarte prin smerenie, prin pocainta si post, prin marturisirea pacatelor si prin impacare cu cei pe care i-am suparat, prin milostenie si fapte de slujire a celor neglijati si neajutorati de cei din jurul lor.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, intelegand folosul duhovnicesc al Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos, sa inaintam in urcusul nostru duhovnicesc interior spre bucuria Invierii.Pocainta, postul si rugaciunea ajuta pe cei pacatosi sa devina sfintiIn aceasta zi numita si Duminica Sfintei Cuvioase Maicii noastre Maria Egipteanca facem pomenirea ei, pentru ca ea este un model de pocainta pentru toti oamenii. A trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si inceputul secolului al V-lea. A trecut la Domnul in anul 431, in timpul imparatului Teodosie cel Tanar. A fost o fata frumoasa, insa frumusetea ei i-a adus multe ispite, incat a cazut in multe pacate trupesti, chiar si in timpul calatoriei sale spre Ţara Sfanta. Dar cand a voit ea sa intre in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, o mana nevazuta a oprit-o sa intre in sfantul lacas. Atunci a inteles ca viata ei era prea pacatoasa ca sa poata intra in biserica si a hotarat sa mearga in pustia Iordanului pentru a se pocai de pacate. Acolo a petrecut 47 de ani in post si rugaciune, in pocainta si in multe nevointe duhovnicesti. Astfel, a ajuns la o mare sfintenie, iar cand se ruga se umplea de lumina si se ridica de la pamant, pentru ca devenise mai mult duh decat tarana.Insa, cu un an inainte de moartea sa, taina vietii ei a fost descoperita unui parinte duhovnicesc, si anume Cuviosului Parinte Zosima, care, prin lucrarea lui Dumnezeu, a gasit-o in pustie, a spovedit-o, a aflat istoria vietii ei, a impartasit-o, iar apoi Cuvioasa Maria Egipteanca l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca in anul urmator, la aceeasi vreme, sa vina din nou, pentru ca ea va muri atunci. Asadar, ea si-a prevazut si prevestit ziua mortii. Intr-adevar, Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca a trecut la Domnul in anul urmator, dupa cum prevestise. Acelasi Cuvios Parinte Zosima a ingropat-o si a povestit multora viata ei. Iar mai tarziu, in secolul al VII-lea, Sfantul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a scris Viata Cuvioasei Maria Egipteanca, pe care Biserica a inclus-o in cartea Triodul.Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca (pomenita la 1 aprilie) arata cat de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu in omul care se pocaieste. Pomenirea ei se face in Duminica a V-a din Marele Post incepand cu secolul al XI-lea, iar cultul ei este atestat deja inainte de publicarea Vietii ei, scrisa de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Atat de mult schimba harul lui Dumnezeu pe omul pacatos care se pocaieste profund, incat il poate ridica spre lumina Imparatiei cerurilor pe care o pregusta sfintii inca din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vietii de pocainta si sfintenie a Sfintei Maria Egipteanca este o intarire spirituala si o speranta pentru toti credinciosii si pentru toti oamenii care doresc sa se mantuiasca, sa-si sfinteasca viata, oricat de pacatosi ar fi ei.In cantarile Triodului din Duminica a V-a a Postului Mare, Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca, ca urmare a convertirii ei duhovnicesti prin pocainta, este numita 'inger in trup', deoarece si-a rastignit patimile trupesti si a ajuns la invierea sufletului din moartea pacatului, sfintindu-si sufletul si trupul cu ajutorul dumnezeiescului har: 'Nestiind dumnezeiestile porunci, ai intinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiasca purtare de grija, iarasi l-ai curatit indumnezeindu-te, cuvioasa, prin faptele tale cele de sfintire'.Ca si Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregateste sa inaintam duhovniceste spre Sambata lui Lazar, Duminica Floriilor si Saptamana Sfintelor Patimi ale Domnului, pentru a intra apoi in lumina Sfintelor Pasti, spre slava lui Dumnezeu si bucuria tuturor. Amin!Text publicat in volumul 'Foame si sete dupa Dumnezeu', Editura BASILICA, Bucuresti, 2010, revizuit de autor in anul 2011.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 891

Id: 12891

Data: Apr 9, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).