Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a VI - a din Postul Mare (Duminica Floriilor)

De la Ierusalimul pamantesc la Ierusalimul cerescDuminica a VI-a din Postul Mare (Duminica Floriilor)Ioan 12, 1-18 Inainte de Pasti cu sase zile, a venit Iisus in Betania, unde era Lazar, cel care fusese mort si pe care il inviase din morti. Acolo I-au facut cina si Marta slujea, iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau impreuna cu Dansul la masa. Atunci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mult pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters apoi cu parul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci unul dintre ucenicii Sai, Iuda a lui Simon Iscarioteanul, care avea sa-L vanda pe Dansul, a zis: De ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de dinari si sa se fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija lui de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea. Iisus insa a zis: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Pe saraci pururea ii aveti cu voi, dar pe Mine nu ma aveti pururea. Şi din iudei, multime multa au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa-l vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Atunci s-au sfatuit capeteniile preotilor ca si pe Lazar sa-l omoare, fiindca din pricina lui multi dintre iudei plecau de la ei si credeau in Iisus. Iar a doua zi, multimea de popor care venise la praznic, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului, Imparatul lui Israel! Iar Iisus, afland un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: 'Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine la tine sezand pe manzul asinei'. Dar acestea nu le-au inteles ucenicii Sai la inceput; ci, dupa ce S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru Dansul si ca ei I le-au implinit. Deci multimea care fusese cu El marturisea cum l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea a iesit poporul inaintea Lui, pentru ca auzise ca a facut aceasta minune.'† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSfanta Evanghelie din Duminica Floriilor care incheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Pasti a fost randuita de Biserica spre a fi citita in ziua sarbatorii Intrarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Ierusalim, praznic numit in popor si sarbatoarea Floriilor. In aceasta Evanghelie plina de intelesuri duhovnicesti se pomeneste mai intai de mirul de mare pret al recunostintei Mariei fata de Iisus pentru invierea din morti a fratelui ei si al Martei, Lazar din Betania, care era si prieten al Domnului Iisus Hristos.In al doilea rand, vedem in Evanghelia de astazi ca Intrarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Ierusalim este o sarbatoare a biruintei Sale asupra mortii lui Lazar si o prefigurare sau anticipare a biruintei Sale asupra propriei Sale morti, prin invierea Sa din morti. Mai observam ca aceasta sarbatoare a Intrarii Domnului in Ierusalim este o deschidere spre Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, patimiri ca fiind confruntari ale Lui cu mai-marii carturarilor si ai fariseilor care Il invidiau si Il urau, dar si patimiri ca suferinte pricinuite trupului Sau prin umilirile si lovirile pe care le indura ca urmare a rautatii si violentei oamenilor vicleni, aroganti si ignoranti. Toata aceasta prevestire a Saptamanii Sfintelor Patimiri ale Domnului Iisus Hristos este cuprinsa in textul Evangheliei din aceasta zi ca un inceput al tensiunii si conflictului dintre Iisus si capeteniile preotilor care s-au hotarat sa-L omoare pe El si pe Lazar, deoarece multi iudei credeau in Iisus mai ales dupa ce El a inviat pe Lazar.Proorocia lui Zaharia prevesteste bucuria poporului iudeu care L-a intampinat pe Hristos in IerusalimEvanghelia evidentiaza ca Mantuitorul Iisus Hristos intra in Ierusalim, iar aceasta intrare in Ierusalim a fost prezisa de catre prooroci (cf. Isaia 62, 11), si, anume de proorocul Zaharia (cf. Zaharia 9, 9), care a prevazut cu mai multe veacuri inainte ca Mesia, adica Iisus Hristos, va intra ca Imparat in Ierusalim sezand pe un manz de asina.Evanghelia ne mai spune ca numai dupa ce Hristos S-a preaslavit prin Invierea Sa din morti si prin Inaltarea Sa la ceruri au inteles ucenicii Sai ca ceea ce s-a intamplat atunci, la Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, nu era ceva intamplator, ci in evenimentul respectiv se implinea un plan al lui Dumnezeu. Prin aceasta vedem ca intre evenimentul Intrarii Domnului Iisus Hristos in Ierusalimul pamantesc si preamarirea Sa cereasca dupa Inviere exista o legatura tainica. Cu alte cuvinte, Intrarea Domnului in Ierusalimul pamantesc prefigura sau anticipa trecerea Lui prin suferinta si moarte, iar apoi prin Invierea Sa si Intrarea Sa cu trupul inviat in Ierusalimul ceresc, adica in slava Preasfintei Treimi. Insa, Evanghelia este astfel impartita astazi pentru lectura, incat ea ne arata ca Intrarea Domnului in Ierusalimul pamantesc va fi urmata de trecerea Lui prin suferinta si prin moarte. Acest adevar il auzim sau il vedem duhovniceste in Evanghelia de astazi fiind talcuit de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos cand explica de ce Maria, sora lui Lazar, a turnat mir de mare pret pe picioarele Lui si le-a sters cu parul capului ei: 'Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat'. Maria din Betania care toarna mir de mare pret pe picioarele Mantuitorului si le sterge cu parul capului ei nu este aceeasi femeie cu femeia pacatoasa din Nain despre care vorbeste Sfantul Evanghelist Luca (cap. VII, 36-50), intrucat aceea amesteca mirul de mare pret cu lacrimile pocaintei pentru pacatele ei. Asadar, mirul de mare pret al Mariei din Betania este altul decat cel al femeii pacatoase din Nain. Mirul de mare pret, gest profetic pentru ingroparea DomnuluiTotusi, ceea ce au in comun gesturile celor doua femei amintite mai inainte este recunostinta, aici recunostinta pentru invierea lui Lazar din Betania, iar dincolo recunostinta pentru iertarea pacatelor pe care Hristos o daruieste femeii pacatoase din Nain, ca urmare a pocaintei si a dorintei ei de a-si schimba viata traita in pacate.In Evanghelia de astazi, Mantuitorul Iisus Hristos spune: 'Pe saraci pururea ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea.' Cu alte cuvinte, nu Ma aveti prezent cu trupul acesta care poate fi uns cu mir de mare pret inainte de a fi ingropat. De fapt, Maria, sora Martei si sora lui Lazar, prin gestul ei a aratat recunostinta fata de Iisus, dar ea nu stia ca gestul ei are si intelesul de prevestire a ingroparii Mantuitorului Iisus Hristos. Ea nu stia ca gestul ei era un gest profetic, adica prevestea moartea si ingroparea lui Iisus. Numai Mantuitorul Iisus Hristos descopera acest gest al ei ca avand o semnificatie mai profunda decat aceea a recunostintei ei fata de El pentru ca a inviat din morti pe Lazar, fratele ei.Vedem, asadar, ca Mantuitorul Iisus Hristos leaga tainic intre ele evenimente diferite si descopera intelesuri profunde ale acestora. Desigur, Duhul Sfant a inspirat-o pe Maria, sora lui Lazar, sa savarseasca gestul acesta de mare recunostinta, turnand pe picioarele Mantuitorului mir de pret ca simbol al recunostintei si al pretuirii fata de Hristos Domnul, dar inspiratia aceasta nu este totdeauna perceputa imediat de orice om.Sfantul si Marele Mir, simbol al ingroparii lui Hristos si pecetluire a crestinilor botezati in taina Mortii si Invierii lui HristosMirul de mare pret folosit de Maria, sora lui Lazar, pentru a unge picioarele Mantuitorului Iisus Hristos, Care va trece prin suferinta si moarte pentru a invia din morti, a devenit in credinta Bisericii o preinchipuire a Sfantului si Marelui Mir care se sfinteste de Sinodul unei Biserici Ortodoxe Autocefale prezidat de patriarh sau de un mitropolit primat. Acest mir numit Sfantul si Marele Mir a fost, deci, prefigurat de mirul de nard curat din Evanghelia de astazi. Ce anume se unge cu Sfantul si Marele Mir? La sfintirea unei biserici noi se unge mai intai Sfanta Masa din sfantul Altar pentru ca Sfanta Masa din Altar reprezinta mormantul Mantuitorului, si apoi toata biserica. De aceea, cand cadim Sfanta Masa spunem: 'In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul, pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase Dumnezeule, Cel ce esti necuprins!' Iar in alta rugaciune se spune: 'Mormantul Tau este izvorul Invierii noastre.' Cu Sfantul si Marele Mir se mai unge si Antimisul, care este o icoana de panza avand pictata sau imprimata pe ea punerea in mormant a Mantuitorului Iisus Hristos ca moment premergator al Invierii Sale din morti. Cu Sfantul si Marele Mir se ung si cei botezati (Taina Mirungerii), cand preotul zice: 'Pecetea darului Duhului Sfant'! Iata cum Sfantul si Marele Mir exprima legatura tainica dintre moartea si Invierea lui Hristos pentru sfintirea vietii Bisericii. Din Evanghelia de astazi vedem ca ungerea cu mir de mare pret a picioarelor Mantuitorului a fost o prevestire a mortii si ingroparii Sale, fapt confirmat mai ales cand El a fost pus in mormant, trupul Sau fiind uns de catre Iosif din Arimateea cu ulei de aloe, pentru imbalsamarea Lui, ca semn de pretuire pentru El.Invierea lui Lazar intensifica atat iubirea poporului simplu fata de Hristos-Domnul, cat si ura fariseilor si carturarilor fata de ElIn timp ce poporul simplu, avand cuget curat si smerit, Il iubeste mai mult pe Mantuitorul Iisus Hristos pentru ca a inviat pe Lazar din morti, un alt grup de persoane, desigur, mult mai mic, dar cu o mare autoritate morala in Israel, si anume grupul carturarilor si al fariseilor, sporea in invidia si ura lui fata de Hristos. Cu cat Iisus facea mai multe minuni de ajutorare a saracilor, hranind pe cei flamanzi, vindecand pe cei bolnavi sau chiar inviind din morti pe fiul vaduvei din Nain, pe fiica lui Iair si pe Lazar din Betania, cu atat crestea mai mult ura celor care-L invidiau pe Acesta. Deci vedem aici o tensiune intre iubirea lui Hristos fata de oamenii suferinzi, pe de o parte, si invidia mai marilor fariseilor si carturarilor, pe de alta parte. Acest conflict se intensifica sau sporeste mai ales dupa ce Lazar, prietenul Mantuitorului Iisus Hristos, a fost inviat din morti. Evanghelia ne mai arata ca in mintea unor carturari si farisei invidiosi si rai s-a zamislit si ideea ca impreuna cu Iisus sa ucida si pe Lazar cel inviat de Iisus, ca sa nu mai fie el marturie a puterii dumnezeiesti si vindecatoare a Mantuitorului Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, Evanghelia ne arata cum creste intunericul pacatului si al patimilor omenesti egoiste sau rele, pentru a respinge lumina harului dumnezeiesc lucrator in Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu.Duminica Floriilor este duminica bucuriei poporului simpluCand Mantuitorul Iisus Hristos intra in Ierusalim, El merge, de fapt, spre suferinta ca, prin Sfintele si mantuitoarele Sale Patimiri, sa vindece patimile omenesti egoiste, intunecate si ucigatoare de oameni, adica: invidia carturarilor si fariseilor, lacomia de bani si tradarea lui Iuda, frica prea mare a lui Petru, lasitatea lui Pilat, violenta soldatilor romani, ignoranta multimilor folosita de conducatori cu viclenie, pentru a stapani peste popor.Totusi, ca simbol al prevestirii Invierii lui Hristos, Duminica Floriilor este Duminica bucuriei poporului simplu care primeste pe Iisus ca fiind deja biruitor asupra mortii prietenului sau Lazar si prevestind, de asemenea, biruinta Sa asupra pacatului, asupra iadului si asupra propriei Sale morti.Prin intrarea Sa in Ierusalim, Mantuitorul Iisus Hristos implineste un plan al lui Dumnezeu-Tatal, si anume planul de mantuire al intregii omeniri, aratandu-ne ca nu se poate ajunge la Inviere fara Cruce. Nimeni nu poate in lumea aceasta bolnava de pacat sa ajunga la biruinta fara lupta. De aceea, in ultima saptamana dinainte de Sfintele Pasti, saptamana distincta de Postul cel de patruzeci de zile al Sfintelor Pasti, se intensifica postul si rugaciunea, dar nu atat un post de pocainta ca postul din timpul celor patruzeci de zile, cat un post al impreuna-patimirii noastre cu Hristos, pentru ca impreuna cu El sa si inviem. De aceea, in noaptea de Pasti, Biserica poate canta: 'Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat'. Deci, cand noi ascultam tot ce spun Evangheliile care ne reamintesc de faptele si cuvintele Mantuitorului rostite in zilele dinainte de moartea Sa, traim si noi oarecum clipele acelea pe care le-a trait Hristos Domnul. Acum le traim impreuna cu El in Duhul Sfant, ca interiorizare a suferintei Crucii Lui pentru a ajunge si noi la bucuria Invierii Lui. Dar in Saptamana Sfintelor si Mantuitoarelor Patimi ale Mantuitorului Iisus Hristos, ne gandim si la pacatele noastre, prin care am rastignit, adesea, iubirea lui Hristos pentru semenii nostri, cand i-am facut sa sufere din cauza pacatelor noastre. In acest sens, Saptamana Sfintelor Patimiri este o saptamana in care noi cerem iertare Mantuitorului Iisus Hristos pentru toate relele pe care le-am facut, pricinuind suferinta altora. Sa-L rugam ca El, Cel mult-rabdator si intru totul smerit, sa ne daruiasca puterea de-a rastigni sau de-a birui patimile rele din noi: ura, mania, lacomia, tradarea, viclenia, duplicitatea, pentru a primi in suflet smerenia, iubirea, rabdarea si sfintenia Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, Saptamana Sfintelor Patimiri ale Mantuitorului Iisus Hristos ne arata ca nu e suficient sa avem multe cunostinte teologice teoretice despre Hristos, ci trebuie sa cerem si ajutorul lui Iisus Hristos pentru a trai Evanghelia Lui asa cum ne-o cere El. In felul acesta, crestinismul nu este primit de noi doar ca o invatatura sfanta, ci si ca o viata noua, iar aceasta viata noua este viata lui Iisus Hristos, Cel rastignit si inviat, prezenta si lucratoare in noi.Aceasta este binecuvantarea Saptamanii Sfinte si Mari in care intram acum, si anume sa-I cerem lui Hristos Cel rastignit si inviat sa lumineze viata noastra pentru a simti bucuria invierii sufletului nostru din moartea pacatului. In Saptamana Sfintelor Patimiri se intensifica postul, intrucat rastignim mai mult in noi lacomia de orice fel, sporim pocainta, aceasta perioada scurta de timp fiind ultima saptamana de pregatire pentru cei care inca nu s-au spovedit si nu s-au impartasit. E bine ca cei care nu s-au spovedit si impartasit pana acum sa o faca in Sfanta si Marea Joi; nu in noaptea de Pasti, intrucat in Sfanta si Marea Joi Mantuitorul a instituit Cina cea de Taina zicand: 'Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi' si 'Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi care pentru voi si pentru multi se varsa'. Stalparile, simbolul virtutilor adunate in timpul Postului Sfintelor PastiDuminica Intrarii Domnului in Ierusalim este o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei asupra mortii, asupra pacatului, asupra rautatii oamenilor, o biruinta a iubirii lui Hristos-Dumnezeu, iubire mai tare decat orice ura si invidie, decat orice tradare si lasitate, decat orice lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare.De ce purtam in aceasta zi ramuri de copaci, in special salcie, si flori? Purtam in maini aceste ramuri, in primul rand, ca memorial sau aducere aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2000 de ani in urma cand Mantuitorul Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind intampinat, mai ales de copii, cu stalpari sau ramuri de finic. Insa, purtam in maini ramuri de copaci si flori si pentru ca s-au incheiat cele 40 de zile de post in care am adunat in suflet florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sambetei lui Lazar spune clar in cantarile ei ca acum s-au implinit cele 40 de zile de post. Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamana, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfant si mai sfintitor, pentru ca este timpul unei participari mistice sau tainice la Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale lui Hristos, ca noi sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit rastignirea si moartea lui Hristos. In acest sens, florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate in timpul postului: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului dobandita prin spovedanie si prin impartasire mai deasa, pe scurt florile iubirii sfinte fata de Dumnezeu si fata de semeni. Acestea sunt florile cultivate in timpul Postului pe care le aducem noi ca daruri cultivate in ogorul sfant al Bisericii dreptmaritoare.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie (intrucat salcia se arata a fi cel mai smerit dintre copaci, deoarece isi pleaca permanent inaintea Domnului crengile sale), sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalimul pamantesc, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, daca Il primim cu multa credinta, spre bucuria Lui si mantuirea noastra. Amin! (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 28 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2872

Id: 5357

Data: Mar 28, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).