Adevarata pocainta este datatoare de viataEvanghelia duminicii a XXXIV-a dupa Rusalii(a Fiului risipitor)Luca 15, 11-32Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: tata, da-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a impartit averea. Dar, nu dupa multe zile, feciorul cel mai tanar, strangandu-si toate, s-a dus intr-o tara departata; si acolo si-a risipit toata averea, vietuind in desmierdari. Şi, dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea si el a inceput sa fie in lipsa. Şi, ducandu-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis la tarinele sale sa pasca porcii. Şi dorea sa-si sature pantecele din roscovele ce mancau porcii, insa nimeni nu-i da. Dar, venindu-si in fire, a zis: cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier de foame! Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. Şi, sculandu-se, a venit la tatal sau. Iar pe cand era inca departe, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila; si, alergand, a cazut pe grumajii lui si l-a sarutat. Atunci i-a zis feciorul: tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Iar tatal a zis catre slujitorii sai: aduceti haina cea mai buna si-l imbracati; puneti inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; apoi aducand vitelul cel ingrasat il junghiati. Sa mancam si sa ne veselim; caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Şi au inceput sa se veseleasca. Iar feciorul lui cel mai mare era la tarina; cand s-a intors si s-a apropiat de casa, el a auzit cantece si jocuri. Atunci, chemand pe unul din slujitori, l-a intrebat: ce inseamna acestea? Iar acela i-a raspuns: fratele tau a venit si tatal tau a junghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. Şi s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta; si mie tu nu mi-ai dat nici un ied, sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care a mancat averea ta cu desfranatele, ai junghiat pentru el vitelul cel ingrasat. Insa tatal i-a zis: fiule, tu in toata vremea esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt, se cuvenea insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat .†DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneIn duminica a doua a Triodului, Sfintii Parinti au randuit, cu multa intelepciune si pedagogie duhovniceasca, o pericopa evanghelica deosebit de ziditoare, pentru a ne arata si a ne ajuta sa intelegem ce este esential sa urmam in toata perioada Postului Sfintelor Pasti, pentru urcusul nostru interior, sufletesc, spre Inviere ca ridicare din pacat si ca bucurie a intalnirii cu Hristos Domnul.Evanghelia Fiului risipitor, randuita a se citi in aceasta duminica, la Sfanta Liturghie, are o legatura deosebita cu insasi Taina pocaintei, pe care noi o numim si Taina marturisirii pacatelor sau Taina spovedaniei, care este, de fapt, taina impacarii omului cu Dumnezeu.Treptele revenirii duhovnicesti, pe care le-a urmat tanarul risipitor, sunt treptele inevitabile, esentiale, ale pocaintei sau ale spovedaniei. Evanghelia acestei duminici ne arata, asadar, ce inseamna pocainta, cum sa ne pocaim si, mai ales, cat de mari sunt darul si bucuria iertarii, cat de frumoasa este recuperarea celui pierdut, invierea celui mort sufleteste, si cat de frumoasa este viata cea noua dupa ce noi am primit iertarea pacatelor.Dumnezeu respecta libertatea omului, chiar si cand e folosita in mod nechibzuitParabola rostita de Mantuitorul Iisus Hristos si relatata de Sfantul Evanghelist Luca ne descopera, in acelasi timp, inima plina de compasiune si de iubire milostiva a lui Dumnezeu Tatal, deoarece tatal despre care vorbeste parabola este simbolul iubirii parintesti a lui Dumnezeu, Tatal Cel ceresc.Cei doi fii reprezinta doua atitudini fata de Dumnezeu: una de fidelitate, de ascultare fata de El, de implinire a voii Lui, de perseverare in a ramane locuitor al casei Lui. Fiul cel mare este arhetipul omului fidel sau credincios, care in toata viata sa incearca sa fie un implinitor al cuvintelor, al poruncilor lui Dumnezeu si in acelasi timp un lucrator al voii Lui.O alta atitudine ce transpare din parabola, din comportamentul fiului mai tanar, este cea a libertatii dezordonate, care nu-i decat o manifestare a inclinatiei pacatoase. Cei doi fii din Evanghelie pot sa reprezinte si doua categorii de oameni, dar si doua stari sufletesti pe care le cunoaste aceeasi persoana, in momente diferite ale vietii, libertatea sfanta si libertatea pacatoasa.Evanghelia ne spune ca fiul cel mai tanar, probabil dupa ce a atins varsta majoratului, a dorit sa faca experienta libertatii ca indepartare de tata si de casa parinteasca. In mod oarecum neasteptat, vedem ca tatal accepta cererea fiului sau, semn ca libertatea croirii propriului drum este respectata de Dumnezeu. Omul are, asadar, libertatea de a-si folosi energia vietii sale, darurile sale naturale si personale dupa cum doreste, iar Dumnezeu respecta aceasta libertate, chiar si atunci cand stie ca noi o folosim intr-un alt fel decat doreste El.Pe langa aceasta realitate, a respectului aratat de Dumnezeu libertatii omului, Evanghelia acestei duminicii ne arata, in cuvinte foarte simple, o multime de intelesuri duhovnicesti, printre care distingem si drama sau esecul libertatii ca instrainare a omului de Dumnezeu.Cand libertatea oamenilor devine neinteleapta, incepe sa lucreze intelepciunea lui DumnezeuŢara departata in care pleaca fiul tanar este indepartarea omului de Dumnezeu si de limitele libertatii ziditoare. Ţara departata este un spatiu nedefinit, unde harul lui Dumnezeu nu este cautat, iar libertatea umana devine robie a pacatului, chiar daca cel ajuns in aceasta stare crede ca aceasta libertate defineste persoana sa ca fiind matura.Dupa ce a cheltuit tot ce a avut de la tatal sau in desfatari, in viata dezordonata si mai ales in placeri patimase, care reduc viata omului la nivelul biologic si la nivelul simturilor, tanarul din parabola a avut de infruntat o situatie la care nu s-ar fi asteptat: foamea trupeasca. Foametea mare din tara aceea, cauzata de o seceta prelungita, poate fi, de asemenea, inteleasa ca o pedagogie a lui Dumnezeu, ca folosire a dificultatilor exterioare, materiale, pentru o schimbare interioara, sufleteasca.Cine a programat acea seceta? Cine a ingaduit foametea in acea tara departata? Nu ni se spune, dar se poate presupune ca a fost tot un rezultat al ingaduintei divine, pentru ca, de obicei, atunci cand libertatea oamenilor devine neinteleapta, incepe sa lucreze intelepciunea lui Dumnezeu, iar cand nu ne infranam de bunavoie ajungem sa postim de nevoie.Foametea din tara departata reprezinta toate incercarile ingaduite de Dumnezeu asupra oamenilor, a generatiilor, a istoriei, ca o pedagogie, ca sa ne aducem aminte ca ceea ce posedam este totusi limitat, inclusiv viata de pe pamant. Ca viata noastra, desi este un dar de la Dumnezeu, poate fi dusa in pragul mortii cand planul nostru se indeparteaza de planul lui Dumnezeu. Libertatea noastra este o libertate in relatie cu libertatea lui Dumnezeu. Prin pronia Sa cereasca, prin grija Sa fata de destinul vesnic al oamenilor, Dumnezeu ingaduie uneori incercari si cateodata suferinte, pentru a ne reaminti ca izvorul existentei noastre este dincolo de noi, in Dumnezeu.Cand s-a facut foamete mare in acea tara a libertatii instrainate de Dumnezeu, tanarul din Evanghelia acestei duminici a ajuns, inevitabil, din om liber o sluga. A ajuns mai intai rob al pacatului, iar apoi a ajuns si rob la oameni. Dorind sa-si salveze viata sa biologica - intrucat viata spirituala deja o pierduse -, fiul risipitor s-a lipit de unul din locuitorii acelei tari, care l-a angajat pazitor de porci.Aceasta indeletnicire, in cultura iudaica antica, era ceva umilitor, intrucat porcii erau considerati animale necurate. Iar mai presus de aceasta umilinta, fiului risipitor nu i se ingaduia nici macar sa manance pe saturate din hrana porcilor. Saraciei lui spirituale i se adaugase si o crunta saracie sau mizerie materiala.Cand isi aduce aminte de traiul din casa parintelui sau, unde slugile duceau o viata imbelsugata, indestulandu-se de paine, in vreme ce lui nu-i este ingaduit sa manance nici macar din hrana porcilor, acest tanar ratacit si saracit isi vine in fire. Cu alte cuvinte, trece de la starea nefireasca, departarea de Dumnezeu, la starea fireasca, de comuniune cu Dumnezeu.Pacatul si moartea, accidente ale falsei libertatiEvanghelia ne arata ca pacatul si indepartarea de Dumnezeu nu sunt stari firesti, ci nefiresti, chiar daca, uneori, se ajunge la obisnuinta cu pacatul si injugare cu moartea, iar toata dezordinea din viata oamenilor ajunge sa fie privita ca ceva natural sau normal.Pacatul si moartea nu sunt naturale, ci sunt accidente ale falsei libertati ca instrainare de Dumnezeu si cadere din comuniunea cu El. Insa venirea in fire stimulata de postul de nevoie (foametea) a fost ocazia decisiva a salvarii celui pierdut. Atingerea limitei existentei biologice l-a determinat pe tanarul trufas si risipitor de odinioara sa-si schimbe modul de a gandi si de a fi, sa se converteasca. Dupa ce si-a venit in sine, dupa ce a realizat ca se afla pe un drum gresit, ca drumul pe care apucase nu fusese unul al libertatii, ci unul al robiei, a zis: Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. Aceasta schimbare brusca de atitudine, de trezire a constiintei pacatului si de recunoastere a starii nefiresti in care se afla, este inceputul caintei, inceputul regretului pentru o viata risipitoare de averi, de daruri sufletesti, si de epuizare a persoanei.Cand spune ma voi scula, tanarul se refera in primul rand la o ridicare spirituala, o hotarare de a parasi starea de decadere. In acel moment, iubirea lui Dumnezeu Tatal se arata si ea era o iubire care astepta ridicarea, intoarcerea, cainta fiului risipitor si instrainat.Cand un pacatos se intoarce catre Dumnezeu, Dumnezeu ii iese in intampinareEvanghelia ne spune ca tatal, pe cand era inca departe fiul sau instrainat, a iesit in intampinarea lui. Nu a asteptat ca acesta sa ajunga acasa, sa bata in usa, ci a pornit spre el, ca semn de pretuire a pocaintei acestuia.Cand un pacatos se indreapta spre Dumnezeu si face pasi catre El, Dumnezeu ii iese in intampinare. Mainile pe care Dumnezeu le intinde, sa cuprinda si sa imbratiseze pe cel ce se pocaieste, sunt toate lucrarile Bisericii prin care ea cauta sa salveze, sa scoata din moartea pacatului si din plasa inselaciunii si a ispitelor pe toti cei ce sunt cazuti si instrainati, din cauza pacatelor si a patimilor egoiste.Cand Evanghelia vrea sa arate aceasta intampinare a omului pacatos de catre Dumnezeu Tatal, foloseste simboluri. Un simbol al innoirii vietii si al iertarii pacatosului este haina cea noua.Noi primim haina luminoasa la Botez, dar apoi o patam prin pacatele pe care le savarsim. Insa prin pocainta, prin spovedanie, prin marturisirea pacatelor primim iertarea prin care innoim haina de la Botez. Astfel ni se reda haina inceputului bun, haina curatirii de pacate, haina harului sfintitor. De aceea Pocainta a fost numita al doilea Botez, pentru ca Botezul din apa si din Duh (cf. Ioan 3, 5) se savarseste o singura data, insa botezul lacrimilor sau botezul pocaintei se poate savarsi in fiecare zi, pana la sfarsitul vietii noastre, pentru ca in fiecare zi pacatuim, cu gandul, cuvantul sau fapta. Haina noua a iertarii inlocuieste hainele patate si rupte de pacatele care desfigureaza si intuneca sufletul omului.Inelul de aur pus pe mana simbolizeaza reinfierea celui instrainat prin pacat, e semnul reprimirii omului care se pocaieste in iubirea neintrerupta a lui Dumnezeu.Sandalele pe care le primeste fiul risipitor dar pocait, adica incaltamintea noua, inseamna harul de a calca peste spinii ispitelor pacatoase si de a merge pe caile Domnului, pe caile implinirii poruncilor Lui, iubirea fata de Dumnezeu si de semeni.Cand Tatal iarta, nu mai reproseaza nimic si nici nu cere inventarul averii risipite, ci se bucura de mantuirea pacatosuluiEvanghelia Fiului risipitor ne arata o bunatate neasteptata a lui Dumnezeu Tatal fata de pacatos. Tatal din Evanghelia acestei duminici nu face nici un fel de reprosuri fiului reintors acasa si nici nu-i cere un inventar al averilor risipite, ci pune pret doar pe sufletul salvat. Iubirea milostiva a lui Dumnezeu, care se ridica deasupra oricarui calcul de ordin economic, copleseste dreptatea dupa care ar fi putut fi pedepsit fiul risipitor si trezeste gelozie si tulburare in fiul mai mare, care nu a inteles reactia tatalui sau. Insa tatal milostiv ii spune fiului invidios si neiertator: Fiule, tu in toata vremea esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt, se cuvenea insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.Sfintii Parinti arata ca vitelul cel gras, care a fost pregatit pentru ospatul bucuriei, simbolizeaza Taina Euharistiei. De aceea, toti cei care sunt iertati prin Taina Sfanta a Spovedaniei, adica prin marturisirea pacatului si implinirea canonului, sunt chemati si la Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie sau Euharistie, prin care ni se daruieste inca din lumea aceasta arvuna vietii vesnice, a bucuriei din Imparatia Cerurilor.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca din Evanghelia acestei duminici sa invatam cat de mare este puterea pocaintei, cat de mare este puterea iertarii lui Dumnezeu si cat de innoitoare este bucuria vietii vesnice pe care ne-o da iertarea lui Dumnezeu inca din lumea aceasta. Pilda Fiului risipitor ne indeamna, acum in perioada premergatoare Postului Sfintelor Pasti, sa ne spovedim mai des si sa ne impartasim mai des, ca sa ne bucuram de primirea iertarii, de innoirea vietii noastre si de prezenta lui Hristos Cel Inviat in viata noastra, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin. Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica din data de 31 ianuarie 2010

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 817

Id: 4347

Data: Jan 31, 2010

Imagine: