Buchetul virtutilor din post, lumini ale biruinteiDuminica a VI-a din Postul Mare (a Floriilor), Ioan 12, 1-18.'Inainte de Pasti cu sase zile, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti. Şi I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau impreuna cu El la masa. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda pe Dansul, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea. A zis deci Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci ca sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Şi s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare. Caci, din cauza lui, multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus. A doua zi multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, a luat ramuri de finic si a iesit intru intampinarea Lui si striga: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! Şi Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: ' Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine sezand pe manzul asinei '. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si ca acestea I le-au facut Lui. Asadar, dadea marturie multimea care era cu El cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca a facut minunea aceasta.'† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSarbatoarea Intrarii in Ierusalim a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos este numita in popor si Floriile, de la florile pe care multimile si copiii le purtau in mana, aclamand intrarea in Ierusalim a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca Domn si Imparat. Evanghelia sarbatorii ne arata ca Maria, sora lui Lazar, ca semn de pretuire si de recunostinta pentru tot ceea ce Mantuitorul Iisus Hristos a facut ca prieten al lui Lazar, al Mariei si al Martei, a varsat mir de mare pret pe picioarele Lui si le-a sters cu parul capului ei. Maria, sora lui Lazar, este o alta femeie decat femeia pacatoasa despre care vorbeste Sfantul Evanghelist Luca, pentru ca pocainta femeii pacatoase nu s-a petrecut in Betania, ci in Nain. Semnificatia nardului sau mirului de mare pret este deosebit de bogata. Cand Iuda Iscarioteanul a intrebat: 'Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?' (Ioan 12, 5), Mantuitorul Iisus Hristos a raspuns: 'Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna' (Ioan 12, 7-8). Mirul de mare pret ca simbol al ingroparii Domnului Iisus Hristos a devenit in Biserica Sfantul Mir folosit pentru sfintirea Sfintei Mese din biserica noua care inchipuie mormantul Mantuitorului in care El a fost ingropat si din care El a inviat. De asemenea, cu Sfantul Mir se sfinteste si Sfantul Antimis care simbolizeaza punerea in mormant a Domnului. Iar mirungerea celor ce s-au botezat in taina Mortii si Invierii Domnului se face tot cu Sfantul Mir. Asadar, Biserica a invatat de la Maria, sora lui Lazar, sa arate pretuire mare fata de Hristos prin folosirea in cultul ei a Sfantului si Marelui Mir compus din aromate de mare pret. In plus, mireasma deosebita a mirului de mare pret simbolizeaza si prezenta Duhului Sfant in omul credincios. In acest sens, sfintele moaste ale sfintilor au parfumul mirului de nard. Dupa cum harul Duhului Sfant era prezent in trupul lui Hristos in mormant si nu L-a lasat sa putrezeasca, tot asa harul Duhului Sfant pecetluieste pe unii dintre sfinti cu nestricaciunea osemintelor si cu parfumul minunat al prezentei lui in omul duhovnicesc, care a trait in sfintenie potrivit Evangheliei lui Hristos.Mirul de mare pret - simbol al frumusetii BisericiiToate vesmintele de mare pret, toate vasele sfinte, toate picturile frumoase, toate Bisericile care se aduc ofranda intru pomenirea si cinstirea Mantuitorului Iisus Hristos, ca recunostinta sau multumire adusa Lui, sunt mir de mare pret. Asemenea Mariei, sora lui Lazar, Biserica aduce ofranda lui Hristos Cel Rastignit si Inviat ceea ce ea are frumos si de mare pret. Insa, la darurile pe care le aduc credinciosii in Biserica, trebuie sa adaugam darul cel mai de pret al miresmei credintei ortodoxe, al rugaciunii si al faptelor bune. Mirul de mare pret este sufletul drept-credincios si sufletul curatit de pacate. Sufletul nostru curatit de pacate si luminat de fapte bune se daruieste lui Hristos ca mir de mare pret. Viata pacatoasa este urat mirositoare, dar pocainta si eliberarea de patimi pacatoase transforma viata omului in miros duhovnicesc de buna mireasma. Acest mir de mare pret al sufletului curatit si sfintit se dobandeste prin toate nevointele Postului Mare, prin impartasirea cu Sfintele Taine si prin milostenie. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, in aceasta ultima saptamana inainte de sarbatoarea Invierii, sa aducem ca mir de mare pret florile harului crescute in sufletul nostru, prin postul catre Inviere spre slava Mantuitorului Hristos si spre mantuirea noastra. Primul inteles al Intrarii in Ierusalim a Mantuitorului este acela de biruinta asupra mortii lui Lazar si, deci, preinchipuire a invierii de obste, dupa cum se spune in troparul sarbatorii. Evanghelia dupa Sfantul Ioan relateaza pe larg invierea lui Lazar, prietenul Mantuitorului Iisus Hristos si fratele surorilor Marta si Maria din Betania. Cand multi dintre iudei au vazut ca Iisus a inviat un mort intrat in descompunere de patru zile, au parasit pe carturari si pe farisei, pe invatatorii lor traditionali, si au crezut in Iisus si in puterea Lui dumnezeiasca. Acesta este motivul principal pentru care multimile au venit in Betania, sa vada pe Iisus, dar si pe Lazar, prietenul Sau, inviat.Multimile se adunasera la Ierusalim pentru a serba Pastile iudaice, iar din Ierusalim au mers in Betania sa vada pe Lazar, cel ce murise, dar acum era viu. Insa, pe cat se bucura multimea oamenilor simpli, pe atat se tulburau si se intristau mai-marii carturarilor si fariseilor, plini de invidie, pentru ca iubirea si admiratia multimilor fata de Iisus cresteau cu fiecare minune, cu fiecare vindecare si, mai ales acum, cu invierea din morti a prietenului sau Lazar din Betania. Astfel, iudeii s-au impartit in doua: unii care credeau in Iisus si altii care nu credeau in Iisus; unii care-L iubeau pe Iisus, iar altii care-L invidiau si-L dusmaneau. Evanghelia ne spune ca atunci au hotarat mai-marii carturarilor si fariseilor sa-L omoare nu numai pe Iisus, ci si pe Lazar, pentru ca Lazar cel inviat din morti era marturia evidenta a puterii dumnezeiesti a lui Iisus Hristos. Nu numai invatatura Lui era minunata, ci si puterea Lui dumnezeiasca, datatoare de viata. Hristos, Cel ce S-a numit pe Sine 'Invierea si Viata' (Ioan 11, 25), este biruitor asupra mortii. Intrarea Sa in Ierusalim are doua intelesuri: o biruinta asupra mortii lui Lazar, dar si o anticipare a biruintei asupra propriei Sale morti. Mantuitorul Hristos nu numai ca inviaza pe Lazar, dar, peste putin timp, Isi inviaza propria Sa umanitate, propriul Sau trup din mormant, iar prin aceasta El arata definitiv ca este Dumnezeu-Omul. Moartea spre care merge El, desi este o crima organizata de autoritatile politice impreuna cu cele religioase, este prezentata de Sfantul Evanghelist Ioan ca o jertfa de bunavoie. Mantuitorul Iisus Hristos spune: 'Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu' (Ioan 10, 17-18). In acest sens, Biserica vede in intrarea in Ierusalim a Domnului mergerea Sa spre patima si spre moarte de bunavoie. El putea sa evite suferintele si moartea, daca-si distrugea sau elimina adversarii. Dar El a dorit sa biruiasca prin puterea iubirii Sale care este ascunsa in Cruce si care se arata ca iubire preaslavita in Invierea Sa. Acesta este primul inteles al Intrarii Domnului Hristos in Ierusalim: biruinta asupra mortii lui Lazar si anticipare a biruintei Mantuitorului asupra propriei Sale morti.Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalimul pamantesc este prefigurarea intrarii Sale ca om in Ierusalimul cerescAceasta se va realiza prin Invierea si prin Inaltarea Sa la cer. De aceea in noaptea de Pasti noi cantam: 'Lumineaza¬-te, lumineaza-te, noule Ierusalime...', adica nu Ierusalimul vechi, pamantesc, ci noul Ierusalim, ceresc, in care Hristos Domnul intra prin Inviere, pentru ca umanitatea Lui nu va mai muri niciodata. Iar Ierusalimul ceresc in care intra Hristos Dumnezeu Cel Rastignit si Inviat, ca sa ne pregateasca noua loc pentru invierea cea de obste, este acum simbolizat de catre Biserica. Cu alte cuvinte, Biserica este icoana Ierusalimului ceresc. Din acest motiv, cand sfintim o Biserica noua, cantam: 'Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a stralucit'. Intrarea Mantuitorului in Ierusalimul ceresc priveste deci si taina Bisericii, prin care noi intram, ca sa ajungem in casa Tatalui ceresc. Participarea la viata Bisericii este tainic o intrare in Ierusalimul ceresc, intrucat Biserica ne invata si ne ajuta sa rastignim pacatul din noi prin post, prin pocainta, prin rugaciune, prin marturisirea pacatelor, pentru a pregati invierea sufletului nostru din moartea pacatului.Intelesurile duhovnicesti ale Intrarii Domnului in Ierusalim ne cheama sa cerem Mantuitorului Iisus Hristos sa ne ajute sa biruim si noi moartea sufletului ca despartire de Dumnezeu, sa biruim tot ce slabeste credinta noastra, sa biruim ispita invidiei si a rautatii.Sarbatoarea Intrarii Domnului face trecerea de la Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Pasti la intrarea in Saptamana Sfintelor Patimi sau Patimiri ale lui Hristos, care este o perioada de pregatire duhovniceasca legata mai direct de Taina Crucii si Invierii Domnului.Stalparile, simbolul virtutilor adunate in timpul Postului Sfintelor PastiDuminica Intrarii Domnului in Ierusalim este o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei asupra mortii, asupra pacatului, asupra rautatii oamenilor, o biruinta a iubirii lui Hristos Dumnezeu, iubire mai tare decat orice ura si invidie, decat orice tradare si lasitate, decat orice lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare.De ce purtam in aceasta zi ramuri de copaci, in special salcie, si flori? Purtam in maini aceste ramuri, in primul rand, ca memorial sau aducere aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2.000 de ani in urma, cand Mantuitorul Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind intampinat, mai ales de copii, cu stalpari sau ramuri de finic. Insa purtam in maini ramuri de copaci si flori si pentru ca s-au incheiat cele 40 de zile de post in care am adunat in suflet florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sambetei lui Lazar spune clar in cantarile ei ca acum s-au implinit cele 40 de zile de post. Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamana, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfant si mai sfintitor, pentru ca este timpul unei participari mistice sau tainice la Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale lui Hristos, ca noi sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit rastignirea si moartea lui Hristos. In acest sens, florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate in timpul postului: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului dobandita prin spovedanie si prin impartasire mai deasa, pe scurt florile iubirii sfinte fata de Dumnezeu si fata de semeni. Acestea sunt florile cultivate in timpul Postului, pe care le aducem noi ca daruri cultivate in ogorul sfant al Bisericii dreptmaritoare.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie (intrucat salcia se arata a fi cel mai smerit dintre copaci, deoarece isi pleaca permanent inaintea Domnului crengile sale), sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalimul pamantesc, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, daca Il primim cu multa credinta, spre bucuria Lui si mantuirea noastra. Amin!* Text publicat in volumul 'Foame si sete dupa Dumnezeu', Editura BASILICA, Bucuresti, 2010, revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 4990

Id: 13072

Data: Apr 16, 2011

Imagine: