Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica lasatului sec de carne (a Infricosatoarei judecati)

Este judecata indiferenta fata de suferinta altoraDuminica lasatului sec de carne (a Infricosatoarei judecati) (Mt. 25, 31-46) Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu ti-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Şi vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica'.† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneIn aceasta duminica, a treia de la inceputul perioadei Triodului, Sfanta Evanghelie ne arata cat de importanta sau pretioasa este iubirea milostiva manifestata fata de semenilor, cat de mult influenteaza mantuirea noastra milostenia, fapta cea buna pe care o savarsim in favoarea celor saraci si necajiti. Judecata universala este infricosatoare prin neprevazutul pe care-l descoperaDuminica aceasta se mai numeste si a infricosatoarei judecati, iar aceasta judecata este infricosatoare prin contextul si continutul ei. Mai intai, este infricosatoare prin tulburarile din univers care o preced: soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui (Matei 24, 29). in al doilea rand, este infricosatoare prin solemnitatea ei, anume faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos vine in slava, cu putere multa, impreuna cu sfintii ingeri ca sa judece neamurile, adica toate generatiile si toate popoarele. in al treilea rand, aceasta judecata este infricosatoare si prin neprevazutul pe care-l descopera. Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se astepta ca in cei flamanzi si insetati, in cei straini si goi sau dezbracati, in cei bolnavi si in cei intemnitati sa fie tainic prezent Dumnezeu Fiul. Judecata este infricosatoare mai ales pentru ca ea ne arata contrastul intre smerenia lui Dumnezeu-Omul in istorie, care respecta libertatea noastra, si slava dreptatii Sale in ziua evaluarii libertatii noastre din istorie, la sfarsitul lumii. in general, noi suntem obisnuiti sa spunem ca Dumnezeu este bun, indelung rabdator, multmilostiv si smerit. De fapt, smerenia Lui s-a aratat in toata viata Mantuitorului Iisus Hristos si mai ales in moartea Lui pe Cruce si ingroparea Lui. De aceea, cantam la Prohodul din Vinerea Sfintelor Pasti: In mormant Viata, Pus ai fost, Hristoase,Şi s-au spaimantat ostirile ingeresti, Plecaciunea Ta cea multa preamarind.Plecaciunea cea multa este nemarginita Sa smerenie.Insa Evanghelia acestei duminici ne arata ca la sfarsitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mantuitorul Hristos va veni cu putere si cu slava multa. Pana atunci, smerit, tacut si nevazut, El ne respecta libertatea noastra de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum si de a iubi sau de a nu iubi pe semenii nostri.Dar, in ziua judecatii lumii, Dreptul Judecator Hristos isi va arata si El libertatea Lui, unita cu identitatea slavei Sale, ca fiind Creatorul lumii, Biruitorul mortii si Datatorul vietii vesnice. Asadar, prima invatatura pe care o primim din Evanghelia Duminicii infricosatoarei judecati este aceea a legaturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu si slava Lui. Smerenia Lui este spatiul libertatii noastre. Dumnezeu este atat de smerit incat Se lasa respins de noi, uitat de noi, Se lasa neglijat de noi. Atat de mult respecta El libertatea noastra incat Se ascunde tainic in oamenii cei mai smeriti, adesea, cei mai neputinciosi, in cei care nu pot sa-si traiasca viata asa cum ar fi dorit sau ar fi fost normal, ci sunt confruntati cu saracia, foamea, setea, lipsa de libertate, instrainarea, boala si duc o existenta la limita dintre viata si moarte. Aceasta tainica prezenta smerita in oameni a Fiului Omului, Care in aceeasi Evanghelie Se numeste imparatul judecator, este surprinzatoare si infricosatoare. De ce? Pentru ca oamenii nu se asteapta ca in atatia robi ai saraciei, ai bolii si ai umilirii de pe pamant sa se afle tainic prezent insusi imparatul cerurilor. Acest adevar il arata Evanghelia: Ori de cate ori ati facut un bine unora din acesti preamici frati ai Mei, Mie mi-ati facut. Iata, Dumnezeu-Omul, frate cu cei mai neinsemnati oameni, taina si slava iubirii atotmilostive!Hristos Se ascunde tainic in fiecare om care suferaInfricosatoarea constatare este tocmai faptul ca Hristos Domnul, Cel ce acum Se afla in ceruri in slava Preasfintei Treimi, nu inceteaza a fi tainic si smerit prezent in fiecare om care sufera si asteapta iubirea noastra milostiva. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul a spus, inaintea lui Pascal, ca Hristos Domnul sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintelor fiecaruia dintre oameni. invierea Lui nu anuleaza, ci integreaza taina Crucii Lui, iar slava Lui din ceruri nu inlatura smerenia Lui ca prezenta tainica in sufletul oamenilor care sufera si au nevoie de iubire frateasca. De ce? Pentru ca Dumnezeu-Fiul S-a facut Om tocmai din iubire pentru oameni, iar iubirea Lui este neintrerupta si nemarginita. Marea descoperire a judecatii universale este identificarea lui Hristos Cel slavit cu Hristos Cel smerit, pentru a darui libertatii si iubirii noastre milostive sansa mantuirii, aceea de a raspunde la iubirea Lui fata de noi cu iubirea noastra fata de semenii nostri, adica de a face iubirea Lui transparenta prin noi, spre bucuria Lui, a semenilor pe care ii ajutam si spre bucuria noastra insine.Al doilea adevar infricosator, care ne lumineaza libertatea noastra, este judecata insasi, care nu se limiaza la faptele rele savarsite de noi, ci se extinde si la faptele bune pe care am fi putut sa le facem si nu le-am facut. in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Ioan se spune ca dreptii vor participa la comuniunea de viata si iubire eterna cu Preasfanta Treime sau la singuratate vesnica: vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii (Ioan 5, 28-29). Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multoraSpre deosebire de Evanghelia dupa Ioan, in descrierea judecatii de apoi din Evanghelia dupa Matei nu se vorbeste despre faptele rele savarsite, despre ucideri, desfranare, furt s.a.. Desigur, toate acestea vor fi pedepsite, dar in mod infricosator si surprinzator, judecata se face si pentru faptele bune pe care ar fi trebuit sa le facem si nu le-am facut. Cu alte cuvinte, judecata este infricosatoare fiindca nu admite neutralitatea si indiferenta. Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multora. Nu e suficient sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu jignesti, sa nu umilesti pe semenul tau, ci este necesar si sa-i faci mult bine dupa putinta. Deci, Dumnezeu judeca indiferenta noastra fata de suferinta altora. Judecata este infricosatoare, pentru ca ea este mai mult decat pedepsirea faptelor rele, si anume, ea este si osandire a indiferentei, a timpului pierdut, a sanselor pierdute de a fi mai umani, mai milostivi cu semenii nostri. De aici si intrebarea: Cand te-am vazut noi, Doamne, pe Tine flamand si insetat, strain si gol, bolnav si intemnitat?. Aceasta intrebare venita atat din partea celor milostivi, cat si din partea celor nemilostivi este o mirare fata de ceva neprevazut si neperceput. Şi anume ca Dumnezeu, Iubitorul de oameni, locuieste tainic in fiecare dintre oamenii care au nevoie de iubirea noastra. Evanghelia ne spune ca celor de-a dreapta Sa, celor milostivi, Fiul Omului, imparatul Judecator, le va zice: Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Cei milostivi sunt numiti binecuvantati, pentru ei s-a pregatit, inca de la intemeierea lumii, imparatia lui Dumnezeu, imparatia cerurilor, a iubirii vesnice a Preasfintei Treimi. In aceasta imparatie a iubirii nu pot intra decat oamenii care au fost iubitori de semeni, cu o iubire milostiva aratata in fapta buna, in cuvantul bun, in prezenta prietenoasa langa bolnavii din spital sau langa cel intemnitat. Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata ca Mantuitorul nu a spus: am fost bolnav si nu m-ati vindecat sau am fost in temnita si nu m-ati eliberat, ci am fost bolnav si in temnita si nu m-ati cercetat. Dumnezeu, remarca acelasi Parinte, nu iti cere sa faci ceva care este peste putinta, nu iti cere sa il vindeci tu pe cel bolnav, ci sa il cercetezi, sa il vizitezi, sa fii prezent, alaturi de el in singuratatea si suferinta lui. Sa fii solidar cu el, sa fii prezenta iubitoare acolo unde se afla el, chiar daca nu poti schimba cu totul situatia lui imediata. Aceeasi atitudine se cere si fata de cel strain sau fata de cel intemnitat. Iubirea, criteriul ultim al judecatii universaleEvanghelia de astazi ne mai arata ca Dumnezeu este iubire, iar criteriul ultim al judecatii tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultura, pozitie sociala sau varsta, este iubirea milostiva. Cata iubire milostiva a aratat un om in viata sa pe pamant, aceasta este masura binecuvantarii pe care o primeste ca sa traiasca vesnic in iubirea cereasca a Preasfintei Treimi din imparatia cerurilor. Cei care au fost indiferenti si nemilostivi fata de semenii lor in suferinta sunt numiti blestemati. Acest limbaj neobisnuit de aspru este un alt element care face ca duminica aceasta sa fie numita a infricosatoarei judecati. Mantuitorul le spune acestora: Mergeti in iadul care a fost pregatit pentru diavolul si pentru ingerii lui. Sfintii Parinti ai Bisericii au remarcat ca iadul nu a fost pregatit pentru oameni, intrucat pentru oameni a fost pregatita imparatia cerurilor, imparatia iubirii Preasfintei Treimi. Dar oamenii care au ascultat mai mult de diavol si de slujitorii lui se despart de Dumnezeu Cel milostiv, deoarece au folosit in mod rau, egoist, libertatea lor, traind in indiferenta fata de suferinta celor din jurul lor si fata de milostivirea lui Dumnezeu, care trebuie aratata oamenilor prin lucrarea noastra milostiva, prin faptele milosteniei, ale bunatatii. Ca atare, desi nu este destinat iadului, omul se apropie de existenta demonica sau diavoleasca prin lipsa de iubire fata de oameni. Demonii sunt inteligenti, dar fiindca nu au iubire smerita nu se mantuiesc. Evanghelia precizeaza ca Mantuitorul va fi inconjurat de sfintii ingeri, adica de ingerii cei buni, iar iadul este pregatit pentru diavol si pentru ingerii cei rai, care au cazut din slava, deoarece, prin mandrie, au cazut din iubirea smerita si s-au invechit si invartosat in rautate.Evanghelia de astazi ne pune in fata problema libertatii noastre, cum am folosit libertatea noastra in timpul vietii. A fost libertatea noastra un spatiu al iubirii milostive sau libertatea noastra s-a confundat cu indiferenta si nepasarea, cu autosuficienta si egoismul? De fapt, Evanghelia acestei duminici ne indeamna ca in tot timpul perioadei de post sa unim rugaciunea smerita si pocainta sincera cu milostenia izvorata din dragoste fata de semenii nostri ca dragoste a lui Hristos aratata prin noi fata de ei. Astfel, noi devenim mainile iubirii lui Hristos, pentru ca saracul si bolnavul, strainul si intemnitatul devin loc al prezentei smerite a lui Hristos si voce tacuta a Lui spre noi. Prin insasi prezenta lor langa noi, ei ne cheama si suscita in noi raspunsul iubirii noastre milostive. Cu alte cuvinte, nu este suficienta rugaciunea in timpul postului, nu e de ajuns postirea, nu este suficienta infranarea de la fapte rele, de la cuvinte urate si ganduri necurate, ci trebuie sa adaugam la post, la rugaciune si la pocainta sincera milostenia sau fapta cea buna. De aceea, spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Vrei ca rugaciunea ta sa se inalte la ceruri? Da-i doua aripi, postul si milostenia.Milostenia materiala (hrana, haine, bani, medicamente etc.) se completeaza cu milostenia spirituala a sfatului bun, a incurajarii, a rugaciunii pentru cei suferinzi, nu doar pentru noi insine. De aceea, ne rugam pentru sanatatea si mantuirea tuturor oamenilor.Saracii, avocati puternici ai celor milostiviEvanghelia acestei duminici ne prezinta nu doar indemnul de a fi milostivi, ca in alte parti ale Evangheliei, cand Mantuitorul spune: Fiti milostivi precum Tatal vostru milostiv este(Luca, 6, 36), ci ne arata responsabilitatea totala pe care o avem fata de semenii nostri in suferinta, incat mantuirea noastra depinde de atitudinea noastra fata de ei. In imparatia lui Dumnezeu nu se poate intra ocolind pe aproapele nostru. La portile imparatiei cerurilor vor sta martori pentru noi cei care au primit ajutorul nostru cand se aflau in nevoi, dar si cei care nu l-au primit, care au fost ignorati de catre noi, trecuti cu vederea, dispretuiti sau nebagati in seama. De aceea, Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca saracii sunt aparatori sau avocati puternici pentru cei milostivi, dar si aspri judecatori pentru cei care nu au fost milostivi. Ei sunt portarii imparatiei cerurilor.Aceste cuvinte ale Sfantului Grigorie de Nyssa sunt inspirate tocmai din aceasta Evanghelie a judecatii din urma. Institutiile de caritate ale Bisericii s-au nascut din lumina iubirii milostiveEvanghelia aceasta a inspirat si toata lucrarea filantropica sau caritabila a Bisericii. Multe alte texte din Noul Testament ne indeamna la iubire milostiva, toate vindecarile Mantuitorului sunt un model pentru Biserica si sursa de inspiratie, dar Evanghelia de azi ne responsabilizeaza cel mai mult, si anume milostenia este o datorie si o conditie a mantuirii noastre vesnice. Printr-o fapta buna savarsita din iubire smerita in istorie dobandim mantuirea vesnica. Asa se explica faptul ca Evanghelia de astazi a stimulat atat milostenia credinciosilor ca persoane individuale, cat si institutiile de caritate ale Bisericii din primele veacuri, incepand mai intai in Rasarit si apoi in Apus, cand Biserica a organizat camine pentru straini, bolnavi, copii orfani si batrani. Toata aceasta opera sociala de caritate sau filantropica a Bisericii, izvorata din Evanghelia Domnului Hristos, a creat in timp o civilizatie, civilizatia crestina a caritatii, a filantropiei. Chiar si in statele europene moderne, care desi au uitat in mare parte ca Evanghelia a fost sursa solidaritatii sociale, majoritatea ministerelor de stat care se ocupa de solidaritate si asistenta sociala au preluat, de fapt, din lumina Evangheliei responsabilitatea pentru oamenii care se afla in suferinta, in nevoi, in boala si in singuratate.Totusi, cand iubirea milostiva si sincera fata de aproapele nu este alimentata de rugaciune, ca relatie a omului cu Dumnezeu Cel milostiv, ea risca sa fie redusa la o etica sociala secularizata, lipsita de perspectiva iubirii si a bucuriei eterne din imparatia Preasfintei Treimi si a tuturor sfintilor. Cand insa Duhul lui Hristos Se face prezent in om prin rugaciune, acesta poate sa perceapa mai usor prezenta lui Hristos in cei saraci, bolnavi si marginalizati de societate. Aceasta este experienta sfintilor, iar ea confirma adevarul Evangheliei Duminicii infricosatoarei judecati, ca cei milostivi in istorie vor fi binecuvantati in eternitate, spre slava lui Dumnezeu si bucuria sfintilor. Amin.Articol aparut in ziarul Lumina de Duminica , 7 februarie

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 10884

Id: 4478

Data: Feb 8, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).