Dumnezeu ne trimite ingeri in ajutor cand oamenii nu ne ajutaEvanghelia Duminicii dupa Nasterea Domnului (Fuga in Egipt)Matei 2, 13-23Dupa ce s-au dus magii, iata ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif, zicand: scoala-te, ia Pruncul si pe mama Sa si fugi in Egipt si stai acolo, pana ce iti voi spune eu, caci Irod are sa caute Pruncul ca sa-L omoare. Iar el, sculandu-se, a luat noaptea Pruncul si pe mama Sa si s-au dus in Egipt: si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul prin proorocul care zice: din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Iar cand Irod a vazut ca a fost inselat de magi, s-a maniat foarte tare si, trimitand, a omorat pe toti copiii, care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai mici, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit cuvantul spus de Ieremia proorocul, care zice: glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire si tipat mult; iar Rahila plangea pe fiii sai si nu vrea sa se mangaie, pentru ca nu mai sunt. Iar dupa ce a murit Irod, iata ca ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif in Egipt, zicandu-i: scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului. Iar el, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si au venit in pamantul lui Israel. Dar auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca in vis, s-a dus in partile Galileii. Şi a venit si a locuit in orasul care se numeste Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean se va chema.† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia din aceasta duminica ne vorbeste despre doua evenimente care s-au petrecut imediat dupa Nasterea Domnului Iisus Hristos: fuga in Egipt, in urma indemnului ingerului adresat Dreptului Iosif, pentru a proteja viata Pruncului sfant si a Maicii Sale, amenintati de mania lui Irod, iar al doilea eveniment relatat de Evanghelie aminteste de punerea in aplicare a crudei porunci a lui Irod, de a ucide pe toti pruncii din Betleem si imprejurimi, cu intentia de a ucide astfel si pe Pruncul Iisus, Care a fost cinstit de magii de la Rasarit ca fiind un mare Imparat.Sfintii Parinti au randuit ca aceasta dramatica pericopa evanghelica sa fie citita imediat dupa Nasterea Domnului, pentru a ne face sa intelegem starea de decadere si pacat a lumii in care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Observam, asadar, ca Mantuitorul Iisus Hristos Se naste intr-o lume plina de rautate, intr-o lume a contrastelor si contradictiilor, pentru ca, pe de o parte, magii de la Rasarit, recunoscand prin steaua minunata nasterea unui Povatuitor, a unui Imparat, au strabatut cale lunga pana in Iudeea, pentru a se inchina Pruncului Hristos, iar Irod, regele patriei in care S-a nascut Fiul lui Dumnezeu, se dovedeste a fi capabil de o cruzime fara limite, din dorinta patimasa de a-L ucide pe Cel vestit de magi ca fiind un mare Imparat.Aceste contraste nu pot aparea decat intr-o lume cazuta, coplesita de pacat si acoperita de intuneric: cei de aproape nu-L primesc pe Hristos, insa cei de departe Ii aduc daruri; tara natala nu prezinta siguranta, insa exilul in tara straina il ajuta pe Pruncul Iisus sa scape cu viata. Irod este chipul conducatorului inrobit de putere si slava desartaIrod cel Mare sau Idumeul este intruchiparea rautatii, a cruzimii, a lacomiei si a poftei nestapanite de putere lumeasca. Irod se temea atat de mult pentru tronul sau incat, pentru a-l proteja, i-a ucis pe toti cei care ar fi putut reprezenta o amenintare pentru tronul sau, chiar si pe sotie si pe proprii sai fii. Un astfel de om, nemilos si bolnav de suspiciune, egoist si insetat de putere, de patima iubirii de-a domina, nu putea trece cu vederea o veste ca cea primita de la magi, ca s-a nascut cineva care ar putea sa devina rege in locul lui. Patima de-a stapani peste teritorii si oameni, patima slavei desarte, dorinta imbogatirii, indiferent de mijloace, creeaza o multime de victime, atat in societate, dupa cum vedem in cazul lui Irod, cat si in familie, iar victimele oamenilor stapaniti de patimi egoiste sunt foarte adesea persoanele inocente, nevinovate, precum copiii sau oamenii fara nici un ajutor ori cei care nu raspund raului cu rau. In general, potrivit Sfintei Scripturi, cine conduce o comunitate umana trebuie sa o faca cu responsabilitate in fata lui Dumnezeu si a poporului. Conducatorii de popoare ori de comunitati sunt chemati sa-i ajute pe cei pastoriti sau condusi, sa contribuie la cresterea lor din punct de vedere spiritual si la ameliorarea conditiilor vietii sociale. Doar atunci un conducator poate fi considerat drept si intelept, cand protejeaza viata celor pe care ii conduce. Irod, insa, este chipul conducatorului dezumanizat si decazut. Irod era o persoana inteligenta, dar lipsita de bunatate si intelepciune, pentru ca intelepciunea inseamna inteligenta pusa in slujba binelui, in vreme ce inteligenta pusa in slujba raului este, de fapt, viclenie demonica. In poporul roman se spune despre un om care, folosindu-se de inteligenta sa, tese planuri viclene, ca are o inteligenta diabolica, pe cand despre un om duhovnicesc se spune ca este un om intelept sau un om bun, avand cu o gandire duhovniceasca. Pacatul este raul care distruge demnitatea, iubirea si viata oamenilorLumea pacatului si a mortii in care vine Iisus Hristos nu este o alegorie, o simpla imagine metaforica, ci este o realitate dureroasa si degradanta. Chiar daca pacatul este catalogat astazi ca o notiune invechita, demodata, prea abstracta pentru a mai fi acceptata in prezent, pacatul este o realitate care cauzeaza majoritatea suferintelor din lumea aceasta. E dificil de explicat ce inseamna pacatul, in afara consecintelor sale. Insa, daca privim toate rautatile din lume cu un ochi critic duhovnicesc, vedem cu usurinta ca mai toate relele din societate isi au radacina in patimile omenesti egoiste, in dorinte pacatoase nestapanite. Pacatul ramane neinteles pana cand rautatea lui ne afecteaza direct, pana cand vedem ori simtim efectele lucrarii demonice active in om. Cand vedem razboaiele starnite, cel mai adesea, din lacomie si din dorinta de a stapani peste persoane si popoare, cand vedem multimea de nedreptati din societate, cauzate de duhul lacomiei, al imbogatirii necinstite si grabite, atunci intelegem cum lucreaza pacatul si duhul rautatii. Cand vedem cum mandria, incultura, ignoranta si invidia distrug talente, vieti si valori umane, atunci intelegem formele distinctive in care se manifesta pacatul in viata unei comunitati sau in viata societatii intregi. Hristos Domnul Se confrunta cu ostilitatea lumii pacatoase in fata sfinteniei, inca de la nasterea Sa, cand viata Lui se afla in primejdie de moarte. Mantuitorul Hristos a intampinat pe parcursul intregii Sale vieti pamantesti rezistenta lumii pacatoase care ucide iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni. Poporul care era smerit, umilit, sarac, bolnav si flamand Il urmeaza si Il asculta pe Iisus, beneficiaza de minunile Lui si de invatatura Lui, insa cealalta parte a poporului, in special cei considerati ca fiind elita societatii, Il invidiaza, Il uraste si Il ucide. Mantuitorul Iisus Hristos traieste de la nasterea si pana la rastignirea Sa in aceasta lume ambigua, in care se manifesta atat dorinta de sfintenie si de bunatate, din partea oamenilor smeriti, cat si ostilitate si respingere din partea oamenilor robiti de patimile rautatii, lacomiei, invidiei, nedreptatii, orgoliului si profitului cu orice pret. Cu harul lui Dumnezeu, exilul se poate transforma in patrie, iar vietuirea printre straini in prietenie cu DumnezeuFuga in Egipt, fuga lui Iisus din propria tara, intr-o tara straina este o prefigurare si un simbol pentru toti cei care au trebuit sa se autoexileze ca sa scape de la moarte. O multime de oameni intimpul istoriei au fost persecutati in propriul lor popor, gasind scapare in alte tari, la alte neamuri, uneori chiar la popoare de alta credinta. Exilul Pruncului Iisus in Egipt are deci si o conotatie spirituala, in intelesul ca adesea gasim mai multa omenie si bunavointa la cei de departe decat la cei de aproape. Se intampla adesea ca un strain sa ajute si sa salveze o viata periclitata de un altul considerat apropiat. Aceasta fuga in Egipt are si o semnificatie duhovniceasca roditoare, fiindca Dumnezeu transforma adesea rautatea oamenilor din propria tara intr-un prilej de a cunoaste alti oameni si alte locuri. In aceasta vedem cum necazul celui nevoit sa-si paraseasca propria tara se transforma intr-o sansa si binecuvantare pentru cel care-si poate arata ospitalitatea fata de cei prigoniti.Contand pe ajutorul lui Dumnezeu mai mult decat pe faptele noastre proprii sau cele ale rudelor, putem transforma instrainarea in prietenie, pentru ca nu exilul in sine este valoarea, ci valoarea exilului sta in credinta smerita si iubirea celui exilat. Cel care nu-si mai pune nadejdea nici in rude, nici in conducatorii propriei tari, nici in averea sa, nici in puterea sa fizica, ci isi pune nadejdea in primul rand in ajutorul lui Dumnezeu, acela simte ca poate sa-si faca din straini prieteni, in timp ce prietenii de odinioara au devenit straini. Noi stim ca orice incercare care vine in viata noastra pamanteasca are un singur scop: acela de a ne ajuta sa-L primim pe Dumnezeu in sufletele noastre prin rugaciune si sa invatam sa facem cunoscuta si altora bunatatea Lui, prin marturisire si fapte bune. Daca nu intelegem viata si situatiile ei in acest mod, momentele grele prin care trecem cateodata pot deveni coplesitoare, absurde si lipsite de sens. Daca, insa, invatam ca, atunci cand suferim de o boala ori cand trecem prin orice alta incercare, sa valorificam aceste situatii neplacute pentru a ne trezi duhovniceste si a intensifica credinta, putem transforma exilul in patrie si instrainarea in prietenie cu Dumnezeu si cu oamenii pe care El ii trimite ca sa ne ajute. Sa nadajduim intotdeauna in ajutorul lui Dumnezeu, Care niciodata nu ne uita si poate chiar sa ne trimita ingeri in ajutor, atunci cand nu se mai gasesc in apropiere oameni cu suflet bun, sa ne ajute. Ingerii pazitori ajuta pe copii si pe oamenii credinciosiEvanghelia acestei duminici ne mai arata ca ingerii vin in ajutorul oamenilor si ca au, in special, grija de copii. Dreptul Iosif intentiona sa o paraseasca pe Fecioara Maria, dupa ce a aflat ca este insarcinata, insa ingerul vine si-i descopera taina Pruncului Iisus. Dreptul Iosif intelege ca aceasta e o lucrare a lui Dumnezeu si, astfel, el devine tata adoptiv pentru Pruncul Iisus. Ca atare, in Dreptul Iosif noi vedem spiritual pe toti parintii care au adoptat copii, care nu au avut ei insisi copii sau, chiar daca au avut, au mai ajutat, pe langa copiii proprii, si copii din familii sarace, copii orfani ori abandonati. A iubi copilul altuia ca si cum ar fi propriul tau copil este dovada unei iubiri parintesti jertfelnice si sfinte. Exista o multime de oameni care implinesc voia lui Dumnezeu si lucreaza impreuna cu ingerii atunci cand savarsesc binele, cand ajuta copiii orfani, ajuta pe saraci, pe batrani, ajuta pe cei straini ori pe cei fara adapost. Totdeauna cand omul savarseste binele cu cuget curat si cu iubire milostiva, parinteasca si frateasca, el lucreaza impreuna cu ingerii, dupa cum Dreptul Iosif, cand a aratat ocrotire si grija fata de Pruncul Iisus si fata de mama Sa, Fecioara Maria, a lucrat impreuna cu ingerul. Trebuie sa fim constienti ca, desi locuim pe pamant, viata noastra nu se traieste in absenta cerului, ci noi, oamenii, impreuna cu ingerii, preamarim pe Dumnezeu, ne rugam si savarsim faptele bune. Sa cinstim in mod deosebit pe parintii cu multi copii!Cu ocazia acestei duminici, felicitam si pretuim pe toti parintii care au nascut copii si care ii cresc in credinta, dar si pe cei care infiaza copii, care arata iubire parinteasca copilasilor pe care nu-i mai iubeste nimeni. In taina nasterii Pruncului Iisus si a grijii parintesti fata de El, aratata de Maica Domnului si de Dreptul Iosif, vedem o mare binecuvantare a familiei. Hristos Domnul, Pruncul Iisus, este Izvorul de binecuvantare a tuturor copiilor, este ocrotitorul tuturor copiilor si este Cel ce se bucura de orice copil care se naste, se boteaza si este crescut in credinta, pentru a deveni nu doar cetatean al acestei lumi, ci si cetatean al imparatiei cerurilor, sa se poata bucura in imparatia lui Dumnezeu de iubirea, fericirea, lumina si slava Preasfintei Treimi. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa avem parte de copii si sa ne bucuram de prezenta lor in familie, in Biserica, in scoala, in societate. Sa cinstim in mod deosebit pe parintii care au multi copii, care ii cresc in credinta, facand roditoare invatatura Evangheliei, bucurand pe Dumnezeu si pe ingerii din ceruri, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin. Articol publicat in Lumina de Duminica din 27 decembrie 2009 (www.ziarullumina.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 661

Id: 3926

Data: Dec 27, 2009

Imagine: