In Duminica a XXXIV-a dupa Rusalii, 3 martie 2013, Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat in mijlocul credinciosilor dreptmaritori din localitatea Santandrei, comuna suburbana a Oradiei, savarsind prima Sfanta Liturghie arhiereasca in Paraclisul Episcopal cu hramurile Sfantul Apostol Andrei si Sfantul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei , aflat in constructie, in sobor de preoti si diaconi, informeaza Pr. Silviu Dobai. In cuvantul de invatatura rostit dupa citirea pericopei evanghelice de la Sfantul Evanghelist Luca, Ierarhul Oradiei a facut un profund periplu teologic-exegetic si duhovnicesc, prezentand bogatia de intelesuri ce se desprind din pilda intoarcerii fiului risipitor: Pericopa evanghelica a intorcerii fiului risipitor, citita in Duminica a treizeci si patra dupa Rusalii, a doua duminica a Triodului, ne pregateste pentru intrarea in Sfantul si Marele Post, prin care incepem calatoria ultimei saptamani obisnuite dinainte de Duminica Infricosatoarei Judecati, a lasatului sec de carne. In fapt, toate zilele pregatitoare ale Postului Paresimilor, si in special duminicile, sunt tot atatea etape ale urcusului nostru duhovnicesc spre Inviere. In Biserica noi postim pentru ca, abtinandu-ne de la anumite alimente, incepem sa ne calim vointa si, oricat ar fi omul de cazut si adancit in patimi, vointa se poate trezi deoarece dincolo de vointa se ascunde constiinta. Constiinta este cea care l-a trezit pe fiul cel risipitor si l-a determinat sa faca marele act de vointa de a hotari sa se intoarca acasa. Asadar, fiul risipitor este un exemplu de om care si-a cheltuit averea in ospete, in desfranari, ajungand, pana la urma, atat de sarman si de lipsit, incat s-ar fi bucurat sa poata servi din roscovele pe care le mancau porcii, pe care a ajuns sa-i pasca. Adica, fara sa vrea, nemaiavand cum sa isi satisfaca placerile, a ajuns sa posteasca. Atunci s-a petrecut ceea ce se petrece in fiecare dintre noi dupa ce cadem in pacat, si anume trezirea constiintei, venirea in sine, constientizarea greselii si luarea drumului intoarcerii, al pocaintei. Frumusetea acestei pilde consta in faptul ca ea ne priveste pe noi, pe toti. Este atat de universala incat a trecut, de mult, granitele Crestinismului, constituindu-se intr-o parabola a intregii umanitati. In aceasta parabola, in chipul fiului risipitor noi il vedem, dintru inceput, pe stramosul nostru cel cazut, pe Adam, intregul Adam, tot neamul omenesc, toti care, nascandu-ne in aceasta lume si mostenind firea cea cazuta a stramosilor nostri, suntem predispusi la cadere, la greseala, la pacat, deci intregul neam al oamenilor este un urias fiu risipitor. Pe de alta parte, in chipul fiului risipitor putem sa vedem, duhovniceste, toate neamurile care au ajuns in desfranare, din punct de vedere spiritual, prin inchinarea la idoli, iar in fratele fiului rispitor sa vedem poporul israelit, pe Israelul cel vechi, care este invidios pe Israelul cel nou, pe fratele sau in umanitate, simbolic vorbind, care, dupa ce a ratacit prin inchinare la idoli, s-a intors la credinta in Unul si Adevaratul Dumnezeu, si atunci, suparat pe Tatal cel primitor, care este Dumnezeu, ca l-a primit pe fiul cel risipitor, poporul lui Israel cel vechi se comporta ca si fratele fiului risipitor, iar noi toti cei care alcatuim, dintre neamuri, Israelul cel nou, Biserica, putem fi comparati, toti oamenii laolalta, cu fiul cel risipitor. Nu in ultimul rand, in aceasta pericopa evanghelica ne regasim pe noi insine, pe fiecare dintre noi, in parte, pentru ca toti, in timpul vietii noastre, pe o perioada mai mare sau mai scurta, ne comportam precum fiul risipitor, ori ca fratele acestuia, la fel cum in Duminica ce a trecut, a vamesului si a fariseului, fiecare dintre noi, in cursul vietii, suntem cand vamesi, cand farisei, cand pacatosi care se pocaiesc, cand implinitori ai randuielilor, considerandu-ne vrednici de rasplata. Observand cu atentie pericopa avanghelica a intoarcerii fiului risipitor, usor putem intelege ca, de fapt, aceasta se constituie intr-o invitatie a Sfintei Biserici adresata fiecaruia in parte, sa vedem ce este in sufletul nostru, ce este in viata noastra, adica sa ne cercetam pe noi insine, sa alergam degrab la duhovnic si sa marturisim inaintea lui Dumnezeu greselile, caderile, pacatele, neajunsurile, lipsurile si neputintele noastre, pentru ca sa dobandim de la Dumnezeu, Tatal cel primitor, iertare, ca apoi sa ne bucuram si noi la ospatul cel duhovnicesc de vitelul cel gras, Care este Domnul Hristos Cel Euharistic, Sfanta Impartasanie, Jertfa cea nesangeroasa. In cuvantul rostit la incheierea Sfintei Liturghii, parintele paroh Daniel Purtan a multumit Preasfintiei Sale pentru prezenta in mijlocul noii comunitati dreptmaritoare din Santandrei si pentru nobila misiune ce i-a fost incredintata, aceea de a ridica o noua biserica. La final, Preasfintitul Parinte Sofronie a rostit un cuvant ocazional in care a aratat frumoasa lucrare ctitoriceasca ce se desfasoara in Eparhia Oradiei si a felicitat pe parintele paroh si pe bunii credinciosi din noul cartier rezidential din localitatea Santandrei pentru curajul de a purcede la construirea noii biserici, in aceste vremuri de criza. De asemenea, Chiriarhul a subliniat frumoasa colaborare dintre autoritatile locale si noua parohie, pentru ca lucrarile de constructie sa fie continuate in acelasi ritm, si pe mai departe, pana la finalizarea acestora. Constructia sfantului lacas a inceput in anul 2010, piatra de temelie fiind sfintita in data de 8 septembrie 2009, de catre Preasfintitul Parinte Sofronie. Biserica este construita din caramida, fiind in prezent ridicata la cota de noua metri inaltime. Intre zidurile constructiei, pana la finalizarea lucrarilor, pentru oficierea Sfintei Liturghii precum si a celorlalte slujbe a fost amenajat, provizoriu, un paraclis deosebit de spatios, dotat cu toate cele necesare pentru savarsirea cultului religios.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 714

Id: 28891

Data: Mar 5, 2013

Imagine: