Recuperarea trecutului istoric si sacru legat de lacasul in care slujesc astazi, ce din diverse pricini a ramas necunoscut, reprezinta o preocupare constanta a preotilor de la Biserica Domneasca 'Sfantul Anton-Curtea Veche' din inima Capitalei, cea mai veche biserica bucuresteana, pastratoarea unei celebre icoane facatoare de minuni a Sfantului Cuvios Antonie cel Mare. In acest sens se inscrie si oficierea, dupa mai bine de un secol si jumatate, a primei slujbe religioase pe locul vechii Biserici 'Sfantul Anton' din apropiere, sau a 'Bisericii Puscariei', cum era cunoscuta in epoca, arsa pana in temelii in timpul marelui incendiu din 1847.Putini dintre bucuresteni si, cu siguranta, foarte putini dintre turistii sau pelerinii care ajung astazi in Piata 'Sfantul Anton' din centrul vechi al Bucurestiului cunosc istoria locului marcat din 1860 cu o cruce pe un piedestal inscriptionat. Vremurile au asternut peste acest spatiu misterul si taina, dupa ce valvataile incendiului din 23 martie 1847, din ziua de Pasti, au transformat in scrum si uitare mahalale, pravaliile, piata si bisericile din apropierea Curtii Domnesti.Prada marelui incendiu de la valeat 1847'La un ceas dupa amiaza', cum consemna la vreme 'Vestitorul Romanesc', sau 'dupa ce facuseram Sfanta Inviere', cum avea sa-si aminteasca dupa aproape o jumatate de veac de la dezastru ofiterul Dimitrie Pappasoglu, asupra Bucurestiului s-a pravalit cu o furie de neimaginat parjolul iscat din pocnitura unei chei umplute cu praf de pusca de catre Costache Filipescu, tancul de 11 ani al cluceresei Zoita Druganeasca, explodata direct intr-un butoi cu pacura, neglijent depozitat in curte. In cateva clipe, limbile focului s-au repezit flamande pe doua directii, facand scrum 1.850 de cladiri, 1.142 de pravalii, 10 hanuri, 12 biserici si 15 oameni. Zadarnice fusesera interventia pompierilor, incurajati de insusi Domnul Ţarii Romanesti, Gheorghe Bibescu, sosit la fata locului calare, si eforturile toptangiilor, panzarilor, brasovenilor, cofetarilor, rachierilor si bacanilor inspaimantati, care carau neincetat donite cu apa din Dambovita. Numai scoaterea spre seara a moastelor Sfantului Dimitrie cel Nou de catre mitropolitul Neofit si rugaciunile celor stransi in Dealul Mitropoliei au mai potolit vapaia. Focul a fost stins dupa cateva saptamani, iar pamantul s-a racit abia dupa inca o saptamana.In acest incendiu a fost mistuita si Biserica 'Sfantul Anton' sau 'Biserica Puscariei', cum era numita, un lacas de cult cu un trecut putin cunoscut, dar important pentru zilele noastre: in mod minunat, din aceasta biserica au fost salvate doua icoane facatoare de minuni ale Sfantului Antonie cel Mare, una fiind dusa la Biserica 'Sfantul Gheorghe-Vechi', iar cealalta in Biserica Domneasca 'Buna Vestire', din imediata apropiere, care, de atunci, ii poarta si hramul, 'Sfantul Anton'.Cruce, pentru ca sa fie aparare de orice necuratenieRepetatele cercetari, mai vechi sau mai noi, ale unor istorici, arheologi, arhitecti, preoti etc., precum George D. Florescu, Virgil Draghiceanu, Dinu V. Rosetti, Nicolae Vatamanu, Panait I. Panait, pr. Ioan Darvarescu, Lucia Stoica, Neculai Ionescu Ghinea, Dan D. Ionescu si multi altii, desfasurate pe parcursul mai multor etape, au stabilit in esenta urmatoarele date referitoare la vechea Biserica 'Sfantul Anton': asezamantul a fost amplasat la marginea de est a Curtii Domnesti vechi, astazi strada Franceza, locul fiind marcat in zilele noastre cu o cruce monument, in spatele Hanului lui Manuc, in fosta Piata de Flori. Biserica a facut parte din grupul celor trei biserici disparute care au existat in jurul Curtii Vechi si a Bisericii Domnesti 'Buna Vestire'.Ea a fost ridicata la 1735, pe locul ramas gol timp de 150 de ani, unde, la 1595, ostile lui Sinan Pasa distrusesera in intregime 'Biserica Doamnei Maria si Doamnei Stana (fiica lui Ion Mircea Voievod, 'care au fost jupaneasa lui Ivan Norocea biv vel logofat si a Doamnei Mariei', cum spune hrisovul din 11 iunie 1634, semnat de Matei Basarab)'.In secolul al XVIII-lea, dupa cum o dovedeste 'zapisul lui Marco Boiangiul si cel al lui Constantin tamplarul', din 1768, devenise 'Biserica Puscariei'.In 1804, la 28 august, a ars deodata cu anexe ale Curtii Domnesti si puscaria insasi, fiind toate refacute in scurt timp de catre Constantin Ipsilanti.Biserica 'Sfantul Anton' din Mahalaua Puscariei era de dimensiuni reduse, fiind ridicata din zid in curtea puscariei. Nu este exclusa posibilitatea ca sfantul lacas sa fi avut legatura si cu breasla covacilor asezati in apropiere, dupa cum credea Nicolae Vatamanu.In februarie 1860, pe locul vechii biserici distruse de incendiu, Petre Ilici, 'caprar sarb de la Agentia Statului sarbesc si fost sublocotenent in ostirea sarbeasca, cu sotia mea Marina si fiica mea Efrosina', a inaltat o cruce pe un piedestal pe locul absidei altarului, pe care se afla inscriptionat urmatorul text in limba romana si sarba: 'Intr-acest loc s-a aflat zidita inca din vechime, in valeatul 1735, o biserica in numele Sf. Antonie, dar la leatul 1847 martie 23, intamplandu­se un groaznic foc, tocmai in ziua Sf. Pasti, s-a mistuit si dansa cu o parte de orasul care a scapat. Numai sfanta icoana a Sf. Antonie s-au mutat la Sf. Gheorghe vechiu si blagoslovirea Prea Sf. Sale mitropolit Neofit, ca sa se praznuiasca ziua in toti anii. Şi astazi s-au ridicat acest monument, sa fie spre pomenire, prin truda si a unui Petre sin Inciu din Serbia si cu ajutorul Sf. G. Gheorghe vechiu, in zilele fostilor epitropi M. Petrovici-Fistovtanu si T. Radulesu, in locul Sf. Prestal, pentru ca sa fie aparare de orice necuratenie si va arde o candela in toate noptile cu cheltuiala Sf. G. G. Vechiu si in toate lunile se va face o sfestanie, precum preoti de la G. G vin o luna, cei de la Sfantul Nicolae Şelari in alta luna. Şi asa va urma in veci, spre vesnica pomenire'.Icoana care uneste trecutul cu viitorul in prezentVremurile au trecut, textul s-a sters in parte, candela a disparut, locul a fost neglijat si aproape dat uitarii.Astazi, prin grija parintelui paroh Gheorghe Zaharia de la Biserica Domneasca 'Sfantul Anton-Curtea Veche' si a preotilor coslujitori se reinnoada firul unei legaturi sacre dintre cele doua biserici, iar trecutul si viitorul se intalnesc tainic in prezent, prin icoana facatoare de minuni a Sfantului Antonie cel Mare.'Aceasta veche biserica exista in continuare prin biserica noastra, care-i poarta hramul, si prin una din icoanele sale, descoperita miraculos si adusa la noi de la biserica arsa. Anul acesta ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa facem ceva mai mult decat am facut pana acum. Prin colaborarea cu primarul general al Capitalei, domnul Sorin Oprescu, si cu arhitectul Virgil Polizu, care s-a ocupat de aceasta zona, pentru ca vizitatorii sau pelerinii care ajung aici sa afle ca acesta este un punct istoric de mare importanta pe harta turistica a Bucurestiului, s-au ridicat ziduri noi pe ruinele vechiului lacas, marcandu-se astfel faptul ca acolo a fost o biserica. Pe crucea de aici vom pune o icoana a Sfantului Antonie cel Mare, pentru a se vedea ca este o legatura intre biserica veche si biserica noastra si ca icoana este punctul comun care uneste cele doua sfinte lacasuri.Am gandit ca dupa atatia ani trebuie sa facem pe locul bisericii disparute o prima slujba. De aceea, in ajunul hramului, la ora 16:00, plecam in procesiune cu icoana Sfantului Antonie cel Mare spre biserica arsa, unde vom face slujba Acatistului, dupa care revenim in biserica noastra, unde vom depune icoana intr-un spatiu special amenajat pentru ca credinciosii sa se poata inchina si ruga la sfant. Dupa aceea, vom face Vecernia, apoi Litia, urmate de un cuvant de invatatura', a marturisit parintele paroh Gheorghe Zaharia, dupa cum ne informeaza Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 749

Id: 19334

Data: Jan 16, 2012

Imagine: