Desi traim intr-o lume care de multe ori ne face sa plecam capul a resemnare si dezgust, trebuie, in calitate de crestini, sa indraznim si sa invingem, dupa indemnul lui Hristos, tot ceea ce ne bareaza drumul catre Imparatie. Parintii Bisericii, cei din vechime sau cei de astazi, ne amintesc ca avem un Tata iubitor, Care ne indeamna sa pasim spre El, Care ne va iesi in intampinare. Noua nu ne ramane decat sa punem randuiala in viata noastra si sa otelim vointa ce ne misca spre mantuire.Daca ar fi sa intrebam in jurul nostru, probabil ca majoritatea celor interogati ar spune ca viata, in general, e mai curand grea decat usoara. De altfel, nu degeaba vorbesc Parintii Bisericii de 'valurile vietii', despre lumea aceasta ca despre o 'vale a plangerii' si de faptul ca tindem cu totii spre 'limanul mantuirii'. Asa stand lucrurile, de multe ori ne plangem de cele ce compun existenta noastra si nu de putine ori, constient sau nu, incercam sa gasim tapi ispasitori: fie parinti care nu ne-au fi sprijinit cum trebuie, fie prieteni care ne-au tradat increderea, fie chiar si Dumnezeu, pentru ca ne-a adus intr-o astfel de lume. In felul acesta, odata ajunsi aici cu gandirea, traim descurajarea in fata vietii, deznadejdea, cu toata pleiada ei de stari... si suntem vii, dar parca nu traim, iar din pacate unii ajung sa-si ia si zilele. Nu e usor sa te descurci cu povara unor asemenea ganduri si, chiar la auzul expunerii lor, un oftat tot isi face aparitia. Cert este ca, dincolo de simtaminte si de ganduri, cel mai rau lucru este descurajarea insasi, aceasta dispozitie a sufletului care secatuieste taria oricarei forte sau puteri spirituale.Descurajand, ne departam de DumnezeuOrice pom se cunoaste dupa roade, in consecinta, e clar ca rodul deznadejdii nu creste in pomul cel bun. De fapt nu sunt lucruri necunoscute acestea, dar iata cateva cuvinte ale parintelui Arsenie Papacioc care ne fac sa realizam ca la asa ceva nu prea am dat atentie: 'Diavolul tinteste acest mare obiectiv: sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor sa o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se pot desparti de El. Satana, care n-are o clipa de ragaz, gandeste ca, indirect, sa poata desparti pe om de Facatorul lui. Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat, pacate de tot felul, si daca reuseste nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci ii da omului o mare intristare, care il face sa se considere pierdut, ca si cand nu mai poate fi iertat, si, descurajandu-se, singur se desparte de Dumnezeu; si, iata, acesta e scopul atins de vrajmasul'.Poate ca ne-am ingaduit noua insine, pana acum, sa zacem in descurajare si sa nu actionam in nici un fel, dar, auzind cuvintele de mai sus, te cam cuprinde teama si iti pui semne de intrebare. Daca pacatul cel mai mic nu-i chiar asa de mic, cum ramane cu deznadejdea si delasarea ce o insoteste, care, dupa spusa amintita a parintelui Arsenie, reprezinta incununarea tuturor relelor? Inseamna ca nu e putin lucru sa cazi in deprimare si nepasare. Nu e de stat asa. Nu ne putem permite descurajarea, caci e diabolica, e, pana la urma, neomeneasca si, oricand o simtim infiripandu-se in inima noastra, e spre folosul nostru sa o aruncam cu indarjire ca ceva ce nu e de-al nostru. Sa-i spunem: 'Esti falsa si otravita! Nu te vreau in viata mea! Nu ma pacalesti'.Vorbind despre akedie, acea stare de spirit ce imbina intr-un mod nefast descurajarea cu nepasarea, neglijenta si dezgustul fata de toate, Cuviosul Iosif Isihastul, cunoscut si simplu ca Gheron Iosif, afirma cu tarie ca este mai pagubitoare decat chiar colosul patimilor: mandria. 'Slava desarta prapadeste vistieriile ascunse, in timp ce akedia nu te lasa nici macar sa le aduni. Akedia seamana cu seceta, din pricina careia nu incolteste nimic. Slava desarta ii vatama pe cei ce au rod, pe cei ce au sporit, in timp ce akedia ii pagubeste pe toti, pentru ca si pe cei ce vor sa porneasca ii impiedica, si pe cei sporiti ii opreste, si pe cei nestiutori nu-i lasa sa invete, si pe cei inselati ii impiedica sa se intoarca, si pe cei cazuti nu ii lasa sa se ridice, si, in general, pentru toti cei pe care ii robeste, akedia este distrugatoare. (...) Exista desigur si alte pricini ale caderii nevoitorului, deoarece si slava desarta ii aduce mari distrugeri, dar in comparatie cu hoiturile neglijentei, acestea sunt mult mai putine. Neglijenta distruge, de obicei, radacinile si principiile'.Motivul pentru care descurajarea, akedia, neglijenta, sau oricum am numi-o, ataca principiile insele este pentru ca are ca punct de pornire putina credinta in Dumnezeu, putina incredere in cuvintele Lui Care ne-a indemnat sa indraznim, fiindca El a biruit lumea (Ioan 16, 33) si este cu noi pana la sfarsitul veacurilor (Matei 28, 20). Spune tot Iosif Isihastul: 'Numai sufletul viteaz, ce are ca temelie credinta si nadejdea in Dumnezeu, rastoarna aceasta uneltire'. De asemenea, motivul pentru care barbatia este considerata virtute e pentru ca are ca baza o apropiere stransa de Dumnezeu fundamentata pe credinta in El, iar noi am vazut, de la parintele Arsenie, ca tocmai impotriva acestei apropieri comploteaza demonii. 'Numai cu barbatie si cu hotarare poate fi infruntat diavolul care racneste ca un leu, cautand pe cine sa inghita, iar nu numai sa vatame'. Intelegem, astfel, cum poate credinta sa ne fie pavaza (Efeseni 6, 16).Perseverenta ofera posibilitatea educarii obisnuintei celei buneNici aici Parintii nu ne lasa singuri, pentru ca, din experienta lor si a altora, si-au dat seama ca si vointa trebuie ingrijita pentru a ne putea fi de folos, dupa cum a lasat-o Dumnezeu. Sunt lucruri care o slabesc si altele care o sprijina, iar Gheron Iosif marturiseste cu tarie ca nimic nu lasa vointa sa se ofileasca precum neglijenta, neoranduiala si nimic nu o intareste mai mult decat un program de viata chibzuit. 'Inceputul dobandirii caracterului si a personalitatii se afla in staruinta de a urma un mod de viata programat si sistematizat. Prin respectarea statornica a unui program, omul dobandeste hotarare si barbatie, lucru foarte important si absolut necesar in viata noastra, mai ales pentru ca nevointa noastra este lupta. Nici un alt factor omenesc nu intareste atat reusita noastra ca hotararea noastra tare si staruitoare si programul bine randuit.'Este de subliniat folosirea de catre Parintele Iosif Isihastul a notiunilor de 'caracter' si 'personalitate' atunci cand vorbeste de probleme duhovnicesti, fiindca multa lume percepe crestinismul, mai ales Ortodoxia, ca fiind pentru oamenii slabi, lipsiti de caracter, insa cert este ca singurul om cu adevarat puternic si nobil este sfantul, cel care a dat forma in sine randuielii 'bune foarte' lasate de Dumnezeu. Ceea ce aduce un mod de viata programat in mod constient si liber, nu impus din afara, este exersarea tocmai a acelei perseverente de care aminteam, perseverenta ce ofera posibilitatea educarii unor noi obisnuinte, bune. Vointa trebuie fortificata in mod sistematic, deoarece, daca nu e utilizata, isi pierde din tarie, dupa cum o grupa de muschi nefolosita ajunge sa se atrofieze, iar pusa la treaba, se intareste. De asemenea, cel care urmeaza o randuiala in viata este cu adevarat liber, pentru ca alege el insusi un mod de a trai, prin propria vointa constienta, nu ii este impus din afara sau chiar dinauntru prin impulsuri ale subconstientului.Despre Gheron Iosif ucenicii sai marturisesc urmatoarele: 'credea cu tarie ca nu era intamplator devotamentul sau fata de programul isihast, ci ca era o menire dumnezeiasca'. De altfel, e stiut ca Dumnezeu nu e al neoranduielii. Avem chiar un exemplu concludent in care Domnul, printr-un inger al Sau, ne-a invatat leacul deprimarii. E vorba despre o intamplare, istorisita in Pateric, din viata Sfantului Antonie cel Mare, care, in ciuda maretiei lui duhovnicesti, nu a scapat de ispita akediei: 'Sfantul Avva Antonie, sezand odata in desert, a fost cuprins de akedie si de o mare intunecare de ganduri. Şi zicea catre Dumnezeu: 'Doamne, vreau sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in necazul meu? Cum ma voi mantui?' Şi, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut pe cineva ca pe sine sezand si lucrand, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, apoi iarasi sezand si impletind funia, apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era un inger al Domnului trimis spre indreptarea si incredintarea lui Antonie. Şi a auzit pe inger zicand: Fa asa si te vei mantui!. Iar el, auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala; si facand asa se mantuia'.Ce putem concluziona din experienta amintita a Sfantului Antonie e, in primul rand, ca Dumnezeu l-a invatat sa nu traiasca la intamplare, dupa cum are sau nu are chef, ci sa aiba o randuiala, un program. In al doilea rand, programul e format din munca si rugaciune; munca, deoarece omul e viu si nu e in firea lui sa stea, ci sa fie activ, fiecare dupa vocatia si stiinta lui, si rugaciune, pentru ca Dumnezeu e viata, 'Vistierul tuturor bunatatilor' si de la el ne luam puterea, vioiciunea si adevarata comuniune. Fiinta umana este ontologic comunionala, iar cel care se lasa ispitit de avantul nesabuit de a munci, de a produce pentru sine, e firesc sa se indrepte spre anormal si sa cada in deznadejde, caci numai persoana satura cu adevarat, nu lucrul.Tot Avva Iosif Isihastul invata ca 'programul in viata este conditia cea mai importanta a sporirii duhovnicesti. Acesta este si scopul legilor si al poruncilor ce au fost date din vechime in vederea bunei petreceri omenesti, fie de Dumnezeu, fie de oameni. Zdruncinarea integritatii caracterului omului, dupa caderea protoparintilor, cerea crearea unei legi pentru a echilibra puterile sufletesti si trupesti care se slabanogisera. Dar cand, oare, nu sunt de trebuinta legea si poruncile si randuielile? Raspuns: cand omul isi va redobandi personalitatea prin dumnezeiescul Har si acest trup stricacios se imbraca in nemurire (I Cor. 15, 54)'. Prin urmare, din pricina caracterului nestatornic al firii umane afectate de pacat, o randuiala de viata e trebuitoare nu doar incepatorilor, ci si celor avansati in viata duhovniceasca. De altfel, mai ales pe culmile virtutii e mai periculoasa caderea si e nevoie de o hotarare mai ferma, caci, am vazut, diavolul nu iarta pe nimeni.'Nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge!'Viata nu e joaca, desi noi, in inconstienta noastra, o tratam ca si cum ar fi o ciorna care candva, poate, va fi transcrisa pe 'curat' si tocmai de aceea avem nevoie de multa barbatie, de multa determinare si curaj. Omul nu a fost facut ca sa se ofileasca in descurajare, iar Dumnezeul nostru, Dumnezeu Cel viu, dovedit prin El Insusi si prin sfintii Lui, nu e fitecine si nu minte cand spune ca este cu noi si ne iubeste si ne intareste. E adevarat ca nu e usor, cand zaci zdrobit de deznadejde, sa iti spui cuvintele acestea si sa le si crezi, dar e bine sa ne aducem aminte de a cerceta gandurile noastre ale cui roade sunt si de a nu crede minciuna dracilor care ne spun ca noi suntem slabi si ca Dumnezeu nici nu ne baga in seama. Lui nu ii trebuie mult de la noi ca sa aiba motiv sa ne iasa in intampinare. 'Avem marele avantaj ca suntem foarte iubiti de Dumnezeu, iubiti dincolo de inchipuirea omeneasca si ingereasca. Deci nu ne va lasa... Dar sa ne gaseasca Dumnezeu in miscare. Sa ne gaseasca pe pozitie; ne ajuta, ne tine de mana sa ajungem la 'Ierusalim'. Daca nu esti pe soseaua care duce la Ierusalim, nu te mai tine de mana, ca esti pe un drum laturalnic. Daca esti in miscare, Dumnezeu te ajuta. Pentru ca nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge! Deci nu doar sa zici ca vrei sa faci cutare lucru, ci sa misti sa-l faci si atunci te ajuta harul: cand ai inceput sa pasesti! Te-ai oprit, s-a oprit si harul. Dai vointa, iei putere! Dar daca dai vointa la fiecare pas, viata ta e o curgere continua, pentru ca e o curgere continua de har'.Auzind cele de mai sus, parca iti vine sa razi de bucurie si sa zici: Ce Tata iubitor avem! Nu trebuie decat sa iti faci curaj, sa vrei si sa pasesti intr-acolo. Nici macar 'sa mergi' nu zice, ci 'sa pasesti', oricat de mici si tematori ar fi pasii, iar Dumnezeu nu va intarzia, daca esti cu inima deschisa si smerita. E adevarat, dupa cum ar spune unii, ca nici vointa nu-i usor de gasit cand esti clatinat de atat timp de deprimare. Cand ai fost fricos si deznadajduit toata viata, te dezlipesti cu greu de vechiul tu, dar sa nu uiti sa te stradui cat de putin si sa nu te dai batut. Pericolul neoranduieliiGheron Iosif era foarte atent sa ii tina treji pe ucenicii sai, sa-i tina 'in priza', pentru ca, asa cum afirma si parintele Arsenie Papacioc, nimic nu uraste diavolul mai mult decat omul treaz, omul viu. Viata duhovniceasca cere multa daruire si seriozitate, de aceea Cuviosul Iosif isi indemna o ucenita: 'Asculta, fiica mea; da ascultare cuvintelor mele. Sa mergi cu multa seriozitate'. Din nou parintele Arsenie ne spune: 'Daca ati fi simtit gheara diavolului pe spinarea voastra, n-ati mai fi amanat pocainta!'Aceasta seriozitate cu care trebuie tratata viata noastra i-a facut pe parinti sa fie atenti chiar si la cele mai mici detalii, aparent fara legatura cu problemele sufletesti si sa tina o randuiala in toate. Povestea Gheron Iosif despre un calugar imbunatatit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut in Muntele Athos, ca tinea cu strasnicie la respectarea programului de viata si a ordinii. Se pare ca ar fi spus unui frate ce dorea sa se nevoiasca alaturi de el: 'Asculta, fiule, daca vei ramane cu mine, vreau ca in viata ta sa ai o randuiala si un program, pentru ca fara acestea nu te faci calugar. Priveste in jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alaturi ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau sa le gasesc totdeauna acolo. Daca din intamplare faci vreo greseala, prima data iti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oara. Daca continui pentru a treia oara neoranduiala, te voi ruga sa-ti iei lucrurile tale si sa pleci, ca macar pe mine sa nu ma tulburi, daca tu nu vrei sa te folosesti'.Noua, celor mai lumesti, trebuie sa recunoastem ca ni se pare putin exagerata pozitia batranului Teofilact, dar ceea ce nu luam in considerare este ca nici un detaliu nu este de neluat in seama cand vine vorba despre mantuire. Cei ca Antonie, Gheron Iosif sau Teofilact stiau valoarea sufletului, gravitatea pacatului si pericolul neoranduielii, de aceea nu voiau sa aiba atingere cu acestea doua din urma.In lumea contemporana nu mai realizam importanta faptului de a fi treji, de a privi lucrurile in fata si de a ne ordona traiul astfel incat noi sa fim stapanii nostri. De aceea ne si descurajam asa usor. Solutia nu e sa evadezi intr-o lume de carton. Diavolul abia asteapta sa ne buimaceasca in iuresul vietii agitate pe care o ducem, a vietii dezordonate pe care ne-o ingaduim. Pana la urma, viata e frumoasa ori urata, in functie de cum ne raportam la ea. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 17 iulie 2011).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 832

Id: 15218

Data: Jul 17, 2011

Imagine: