In 16 martie 2011, a avut loc vernisajul 'Arta icoanei pe sticla - traditii banatene'. Organizatori au fost Directia de Cultura Caras-Severin, prin consilier principal Petrisor Olariu, si Biroul de cateheza al Episcopiei Caransebesului, prin parintele inspector dr. Nichifor Tanase, informeaza Ziarul Lumina , Editia de Banat.Printre participanti s-au numarat protopop Nicolae Mirisan, pictor iconar Tomi Radcu, etnograf Mircea Taban, pr. Nicolae Hatiegan, pr. Ovidiu Urzicaru si copiii, ucenici iconari, elevii scolilor catehetice de la Catedrala 'Schimbarea la Fata' Govandari, Catedrala 'Adormirea Maicii Domnului' Resita Montana si Biserica 'Invierea Domnului' Ramna.Manifestarea reprezinta o incercare de promovare a artei traditionale a picturii pe sticla in regiunea Banatului. Aflat la a doua editie, acest eveniment de sorginte catehetica face deja parte dintr-o continuitate istorica si de reactivare a interesului fata de fenomenul cultural-traditional reprezentat de arta icoanelor pe sticla.In deschidere, parintele protopop de Resita, Nicolae Catalin Mirisan, a vorbit despre raportarea vernisajului la Duminica Ortodoxiei, subliniind teologic aspectele principale ale disputei iconoclaste si argumentand patristic cinstirea sfintelor icoane. Cuvantul a fost luat apoi de dr. etnogaf Mircea Taban de la Muzeul Banatului Montan, Resita, care a remarcat faptul ca icoanele pe sticla banatene completeaza imaginea acestui important gen al creatiei populare romanesti. Daca icoanelor pe sticla ardelenesti, precum si celor de sorginte catolica, li s-a acordat o importanta deosebita in cercetarile de specialitate, icoanele banatene 'au ramas cvasinecunoscute'. In privinta reperarii unui centru de creatie exista numai probabilitati si incertitudini. Cu toate acestea, Ion Frunzetti vorbeste despre o scoala de pictura populara in Sredistea-Mica, provincia Voivodina (Serbia). Acest lucru il confirma si N. Sacara, care situeaza centrul creational de la Sredistea-Mica intre Varset si Biserica Alba, de unde cateva maicute faceau colportaj cu aceste icoane. Despre un al doilea centru la Zorlentu Mare se pronunta Ştefan Metes, amintindu-l pe Gheorghe Popescu, pictor iconar pe lemn si sticla din secolul al XIX-lea, tatal cunoscutului pictor banatean Nicolae Popescu (1836-1877), cu studii la Budapesta, Viena si Roma. Sticla icoanelor de acest gen a reprezentat un material accesibil in comparatie cu costurile unei icoane realizate pe lemn. Situatia financiara precara perioadei de tranzit dintre secolele al XIX-lea si al XX-lea a determinat realizarea unor lucrari pe materiale mai putin costisitoare. Chiar in atestatele 'Şcoli de zugravie' din Banatul secolelor XVIII-XIX, acesti 'moalari' au utilizat ca material pentru pictarea icoanelor si sticla, fenomen atestat nu numai in Banat, ci specific si austriecilor sau sarbilor. In sprijinul acestei idei vine sustinerea istorica a existentei a trei ateliere de prelucrare a sticlei (asa-numita sticla de 'glajarie', trasa manual si valurita): unul la Oravita, altul la Calina si cel de-al treilea la Slatina, in estul Banatului, intemeiate imediat dupa eliberarea regiunii de sub ocupatia otomana in anul 1726.Despre colaborarea cu centrele catehetice a vorbit pictorul iconar Tomi Radcu. 'Propunerea care mi s-a facut, de a lucra si transmite mestesugul fauririi icoanelor pe sticla catre copii, mi-a oferit satisfactia de a-mi face mici ucenici. Nonsalanta cu care copiii trateaza temele religioase, curajul cu care abordeaza desenul si coloritul sunt proprii numai acestor categorii de varsta, adultii nereusind sa se apropie intr-atat de icoane dintr-o fireasca teama si un mare respect fata de temele sacre. Copiii, in joaca lor, sunt ucenicii perfecti, imaginatia lor compensand talentul sau cunostintele altor artisti. Lucrarile lor naive emana o caldura si o puritate aparte', a dezvaluit Tomi Radcu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 795

Id: 12448

Data: Mar 19, 2011

Imagine: